Imaginează-ți că mori. Te trezești într-o lume formată doar din oameni pe care-i cunoști și de care îți amintești. Nu este niciun om străin ție. Te plimbi într-un parc. Niciun străin nu stă pe bancă, nicio familie necunoscută ție nu aruncă pâine la rațe și niciun câine străin nu te face să râzi.
Acest scenariu al unei posibile vieți de apoi a fost descris de romancierul și neurologul David Eagleman în nuvela sa Cercul de prieteni, pe care a scris-o în urmă cu peste un deceniu. Eagleman a spus că au existat mai multe lecturi comune ale acestei povești și discuții despre lipsa străinilor din viețile noastre în timpul pandemiei de COVID-19. Pe măsură ce ne-am retras în interiorul familiei și prietenilor noștri pentru a ne menține în siguranță, absența flagrantă a celor de la periferia vieții noastre a determinat mai mulți oameni să reflecteze la semnificația străinilor în viețile noastre.
Este important pentru bunăstarea noastră
Există un număr tot mai mare de cercetări care sugerează că implicarea și încrederea în oamenii pe care nu îi cunoaștem este importantă pentru bunăstarea noastră și a celor pe care îi întâlnim, precum și pentru sănătatea întregii societăți. De exemplu, comportamentul prietenos cu străinii a fost legat de o stimă de sine mai mare la adolescenții din Statele Unite. În China, o mai mare încredere în străini a fost legată de o stare de sănătate generală mai bună. Și în Canada, încrederea în străini a fost, de asemenea, corelată cu bunăstarea individuală.
Pierderea interacțiunii cu ceilalți are un impact semnificativ nu numai asupra bunăstării noastre mentale, ci și asupra sănătății noastre fizice. Un studiu pre-COVID-19, publicat în 2020, a arătat că izolarea socială crește semnificativ riscul de deces prematur al unei persoane din toate cauzele, pericol care poate rivaliza cu fumatul, obezitatea și inactivitatea fizică.
Blocările impuse pentru a ne proteja au sporit izolarea, în special în rândul celor mai vulnerabili. În viața de zi cu zi pre-Covid, mulți dintre noi am întâlnit în mod natural un grup larg de oameni, adesea accidental. Treceam pe lângă un necunoscut pe hol la serviciu și îi spuneam salut sau ne întâlneam cu un prieten într-un bar și apoi începeam să vorbim cu cineva străin de alături. Dar acum?
Psihologul de la Universitatea Yale, Laurie Santos, spune că am învățat să vedem străinii ca potențiali purtători ai unui virus periculos, ca amenințări, așa că facem tot posibilul pentru a le evita.
Paradoxul antisocial
Cum intri în contact cu un străin? Așa e că nu vrei să-l deranjezi? Cât de inconfortabil te simți tu, intrând în contact cu un străin? Cu toate acestea, în mare parte din lumea dezvoltată, oamenii supraestimează nivelul de disconfort pe care l-ar simți dacă ar ajunge la cineva pe care nu-l cunosc, chiar și în vremurile pre-Covid.
Nick Epley de la Universitatea din Chicago și-a dedicat o mare parte din viața sa academică investigării relației noastre cu străini. Epley a devenit fascinat de atitudinile colegilor săi. De ce s-au ignorat reciproc în fiecare dimineață? Oare familia și prietenii sunt buni, dar străinii sunt periculoși sau mai degrabă ne așteptăm să fie? Epley a efectuat un experiment, până la Covid-19, în care participanților li s-a spus să nu vorbească cu nimeni, să continue ca de obicei sau să converseze cu oricine stătea lângă ei. El a descoperit ceea ce el numea un „paradox antisocial”: oamenii subestimau în mod constant cât de mult le-ar plăcea să vorbească cu străinii.
Nu știu ce să spun
Mulți oameni ezită să inițieze o conversație, pentru că nu știu ce să spună. Ei se pot inspira din cartea Arta conversației, scrisă în 1867. „Pregătiți-vă pentru conversație, stocând în mintea voastră materii interesante: istorie, fără a uita istoria care se întâmplă în prezent, crime și procese remarcabile și biografii, în special de vedete”. Acest sfat era pentru persoanele care călătoreau într-o trăsură comună cu străini. Pe vremea aceea, indivizii nu-și puteau imagina să se deplaseze cu o trăsură fără să vorbească cu oamenii de alături.
Impactul virusului Covid-19 asupra relației noastre cu străinii nu a fost negativ. În timpul carantinei a avut loc o revărsare de #CovidKindness, zeci de mii de oameni din întreaga lume ajutându-i pe alții, indiferent dacă îi cunoșteau sau nu. Eseista americană Rebecca Solnit a numit fenomenul un „carnaval al compasiunii”.
„Când toate diviziunile și modelele obișnuite sunt spulberate, oamenii se intensifică pentru a deveni păzitorii fraților lor”, scrie ea. „Și această intenție și legătură aduc bucurie chiar și în mijlocul morții, haosului, fricii și pierderii”.
Și în Moldova am avut parte de lucruri bune
Nici la noi nu au lipsit faptele bune. Noi am scris despre Ana Popa și alți activiști civici care au format Coliba Albastră, menită să-i ajute pe oamenii fără adăpost. „Pentru oamenii fără adăpost, pandemia înseamnă nu doar un risc pentru sănătate, dar și reducerea bruscă a posibilităților de a-și asigura minimul necesar și de a se refugia într-un loc sigur. Prin această campanie de colectare de fonduri dorim să le cumpărăm: apă, hrană, produse de igienă și medicamente de primă necesitate”, anunță voluntarii.
Cei de la „Coliba albastră” au lansat o campanie de crowdfunding, au bătut la ușile restaurantelor care ar putea dona prânzuri pentru oamenii străzii, s-au echipat cu măști, mănuși, dezinfectant, au încărcat portbagajul cu mâncare și au pornit prin zonele unde au fost observați cei mai mulți oameni fără adăpost.
De asemenea, noi am scris despre cum oamenii de afaceri au contribuit, atât pentru societate, cât și pentru sistemul medical cu diferite produse sau experiențe. De exemplu, Cartier a oferit oportunitatea de a descărca cărți timp de 30 de zile, MedPark a consultat la telefon pacienți, gratuit. Unele companii mari au venit cu donații financiare pentru spitale.
Empatie și unire
Think-tank-ul British Future raportează că în grupurile focus studiate în timpul blocării și pe măsură ce restricțiile au fost ușurate, oamenii au vorbit despre un sentiment sporit de empatie și de unire, deoarece s-au simțit mai încrezători să vorbească cu străini, având în vedere experiența comună. „De când m-am îmbolnăvit, am avut numeroși oameni la ușă lăsând cărți, colete, flori”, a spus un participant la discuții, locuitor a orașului Paisley, Scoția.
Participanții la studiul British Future au recunoscut că-și doresc această vecinătate și bunătatea față de străini să continue pe măsură ce ne recuperăm din pandemie. Totuși, raportul detaliază anumite provocări: „Diferențele de opinie despre ritmul în care societatea se redeschide ar putea provoca divizări, în special după vârstă, dar și după geografie și bogăție”.
Dincolo de mască
Purtarea unei măști, vitală pentru a proteja sănătatea noastră și a celor din jur, modifică modul în care stabilim o legătură. Potrivit neurologului Universității din New York, Jay Van Bavel, creierul nostru procesează fețele în câteva sute de milisecunde când vedem pe cineva. În acel micro-timp, stabilim dacă fața este un prieten sau un dușman, dacă arată prietenoasă sau amenințătoare.
Van Bavel sugerează necesitatea unei campanii de marketing puternice pentru a ajuta oamenii să înțeleagă funcția măștilor. Asta o să ne permită tuturor să le vedem într-o nouă lumină. Într-adevăr, mii de locuitori ai Japoniei purtau măști în fiecare zi înainte de COVID-19, nu pentru că erau ipohondri, ci pentru că erau răciți. Ei doreau să-i protejeze pe cei din jur. Dacă se schimbă mesajul că oamenii care au ales să poarte măști, o fac pentru că sunt atenți la cei din jur, ne va face să simțim generozitate și căldură față de ei, dar și din partea lor.
Criză de sănătate mentală și fizică
Psihologul Laurie Santos susține că pentru a ajunge la străini, trebuie să ne ignorăm intuițiile despre ceea ce este mai bine pentru noi. Dacă nu găsim modalități de a ne aborda singurătatea, s-ar putea să avem o criză de sănătate mentală și fizică pe termen lung. Cele două s-ar putea transforma într-o criză virală. Astăzi trebuie să fim creativi cu privire la modul de realizare a acestei conexiuni, rămânând în același timp în siguranță. David Eagleman își încheie povestea Cercului de prieteni cu un avertisment despre acest scenariu de după moarte:
„Lipsa mulțimilor te fac să te simți singur. Începi să te plângi de toți oamenii pe care i-ai fi putut întâlni. Dar nimeni nu te ascultă și nu empatizează, pentru că tocmai asta ai ales când erai în viață ”.
Abonează-te la newsletter-ul nostru lunar AICI și primește cele mai bune materiale. De asemenea, poți să ne dai follow pe Instagram sau Telegram.
Textul original publicat pe BBC.com. Autoare: Emily Kasriel
Sursa foto principală: Lore Croghan/Brooklyn Eagle
