Zilele astea a fost publicată o investigaţie Rise Moldova care-l punea într-o lumină nefavorabilă pe Marian Lupu, actualul şef al Curţii de Conturi. Conform investigaţiei o firmă-căpușă controlată de oligarhul Vlad Plahotniuc a plătit în 2014 studiile fiicei lui Marian Lupu la Universitatea Maastricht. Reacţia lui Marian Lupu nu s-a lăsat mult timp aşteptată. Şeful Curţii de Conturi a spus că investigaţia jurnaliştilor e un neadevăr şi că, în realitate, el însuşi i-a dat 10 mii de euro fiicei pentru studii. Nu ştiu cum stau lucrurile, sper ca jurnaliştii cu investigaţia să-şi verifice informaţia şi să revină cu precizări. Vrem să ştim ce s-a întâmplat. Dar investigaţia sus-pomenită i-a oferit lui Marian Lupu şansa să reapară un pic în lumina reflectoarelor, ca odinioară.
Vreau să spun câteva lucruri. În primul rînd, vă reamintesc că Marian Lupu a fost un personaj foarte important în arena politică din RM. A părăsit Partidul Comunist, provocându-i mari daune, şi a devenit un lider al PD-ului, a fost preşedinte al parlamentului, preşedinte interimar al RM şi un stâlp al AIE. Aşadar, o carieră politică impresionantă. Şi mi se pare un pic ciudat că după o asemenea carieră, după atâta muncă serioasă, după atâta făurure a statului, omul s-a retras din arena politică. Cum aşa? Să fii preşedinte interimar al ţării şi să abandonezi politica? Fireşte, domnul Lupu are dreptul să facă ce vrea, doar că la ce bun toate eforturile anterioare dacă nu există o continuare? Mă gândesc că un politician serios şi credibil rămâne politician până la senectute, nu?
Aş mai remarca că foarte mulţi copii ai politicienilor moldoveni învaţă în străinătate şi chiar nu se mai întorc în RM. Şi iese o chestie ciudată. Părinţii făuresc statul, muncesc ani de zile pentru popor şi ţară, pe când progeniturile nu au această dorinţă, nu vor să înveţe şi să muncească în statul în care s-au născut şi pe care îl conduc părinţii. De ce oare? Şi doar părinţii le sunt foarte convingători atunci când aruncă în mase sloganuri despre primenirea ţării. De ce nu vor şi copiii politicienilor moldoveni să primenască RM-ul, să trăiască o viaţă în RM? Sau poate nu le place RM-ul? Dacă e aşa, atunci şi eforturile părinţilor ridică serioase semne de întrebare. În definitiv, ce fel de ţară făureşti tu dacă ai tăi copii dau bir cu fugiţii din ea?
