image
Sursa foto: jurnal.md

Cealaltă Basarabie: Povestea a trei frați din Slobozia Mare, împrăștiați prin toată lumea

Republica Moldova pierde familii întregi care aleg să plece pentru un viitor mai bun, dar și pentru siguranța zilei de mâine. Ei muncesc și contribuie la dezvoltarea altor țări. Între timp, Moldova sărăcește de popor, cadre calificate și oameni muncitori. Poate într-o zi vom putea spune, dar și arăta, cum acești oameni revin și clădesc temelia unui sistem liber, cu locuri de muncă, salarii și siguranța zilei de mâine.

Frații Bratu au decis să se stabilească peste hotare. Vasile se află în Germania, Dumitru în Rusia, iar Nicolae este în Irlanda. Totuși pe o stradă din Slobozia Mare, Cahul, se află cel mai scump și drag loc, casă părintească. Casa din Slobozia Mare ascunde multe amintiri. Fiecare colț tăinuiește clipe de neuitat a trei frați care astăzi își fac un viitor departe de Moldova.

Primul care a luat drumul pribegiei a fost Dumitru. De atunci au trecut 18 ani.

„Când am plecat din Moldova era încă Uniunea Sovietică, aveam 15 ani. Am fost la Moscova, am învățat, câțiva ani am fost acolo, după care am revenit acasă. S-a desființat URSS, am vrut să mă restabilesc cu traiul acasă, dar n-am putut să mă realizez în Moldova. Mă trăgea înapoi în Rusia și m-am întors”, povestește Dumitru Bratu.

Și fratele său Vasile a plecat peste ceva timp din RM. „Am decis să plecăm din mai multe motive, și financiare, și politice, mai multe aspecte”, spune Vasile.

Mezinul, Nicolae a străbătut mai multe țări, printre care și Statele Unite. În cele din urmă s-a stabilit în Irlanda.

„În 2016 am venit în Irlanda. Am trăit în Rusia vreo 7 ani, după care a intervenit ceva și a trebuit să mă întorc acasă. Am crezut că pot să fac ceva acasă, am încercat să rămân acasă, dar nu mi-a reușit. Aveam aici în Irlanda un prieten, am vorbit cu el și am venit și nu regret”, a spus Nicolae.

Cea care i-a petrecut de fiecare dată în lumea mare a fost mama, Alexandra, care încă îi așteaptă acasă. Nici acum nu s-a obișnuit cu gândul că toți copiii ei sunt plecați. Dorul se mai potolește când îi pășește pragul câte un copil sau nepot.

„Cum au făcut aripi, au plecat, așa ca la tot omul din Moldova. S-au împărștiat de la începutul Europei la celălalt capăt. Uneori mă întreb dacă o să mai fie timpuri să fie copiii acasă, să mai apuc să trăiesc cu ei? Ei au crescut, au zburat și eu am rămas. Îmi pare că n-o să mai apuc timpul acela ca să mai trăiesc cu ei”, spune mama fraților Bratu.

Acum cei trei frați își construiesc un viitor departe nu doar de mama, dar și unul de celălalt. Reușesc cumva să rămână uniți și să păstreze cu sfințenie cele mai importante lucruri pe care le-au luat de acasă, deși e un deceniu de când frații nu s-au mai adunat toți la masa din Slobozia Mare.

Satul Slobozia Mare are aproximativ șase mii de locuitori, iar aproape fiecare din cei rămași au pe cineva plecat peste hotare. Locuitorii încearcă să păstreze legătura și să restabilească locurile de odinioară.

Noutăţile partenerilor

comentarii: