Octombrie 2016. În mass media de la Chișinău, aflată în mijlocul unei campanii electorale încinse apare pe câteva site-uri de limba rusă zvonul despre faptul că „Maia Sandu va accepta 30 de mii de refugiați sirieni”, dacă învinge la alegerile prezidențiale. În scurt timp, informația a fost preluată de alte canale TV, mai populare, printre care și Prime, cel mai vizionat din țară, într-un material intitulat „Diaspora siriană din Moldova o susțin pe Maia Sandu”. Acel zvon, care a devenit un exemplu-șablon despre cum un fake-news a devenit credibil peste noapte, venea în contextul când pe tot parcursul lui 2015 și 2016, continentul european se confrunta cu valuri de migranți care treceau frontierele, având ca țări de origine Siria, Afganistan și alte zone afectate de conflict, iar ca țări de destinație – Germania, Suedia și alte țări din UE.
Maia Sandu, vizată de acel zvon a sărit atunci să combată acel zvon, spunând că ea nu a declarat așa ceva. Susținătorii și aliații săi politici au combătut de zor acel zvon, însă, în acel proces nimeni nu a combătut un fapt esențial, deja dovedit cu date statistice 4 ani mai târziu: că de fapt, nu ar fi rău să avem și noi 30 de mii de sirieni în Moldova, pentru că Germania a reușit să integreze aproape 1 milion din ei.
Decizia bună, dar după un scrutin electoral
Decizia Angelei Merkel de a avea o politică de deschidere către migranți a propulsat între timp partidul de extremă dreaptă, AfD în Parlament cu 94 de mandate din 709, fiind și cel mai mare partid de opoziție. De fapt, acesta și este, potrivit unor experți, prețul politic plătit de Merkel, după ce la alegerile din 2017 a pierdut 65 de locuri în Parlament și s-a văzut nevoită să facă o coaliție de uniune națională cu Social-Democrații lui Martin Shulz, și ei afectați de retorica pro-migrație pe care au avut-o.
Însă, în ultima perioadă, datele statistice au arătat că de fapt, politica Angelei Merkel, în ciuda temerilor legate de securitate, a fost corectă și a avut și beneficii. Ziarul britanic The Guardian scrie că peste 10 mii din solicitanții de azil de până în 2015, deja știu germana la un nivel suficient pentru a studia la universitate.
Totodată, mai mult de jumătate din refugiați/migranți economici, veniți între 2013 și 2018 în Germania, reușesc să-și găsească de lucru. Astfel, potrivit DW, 68% din migranți au un serviciu, 17% fac parte din programe de training plătit, 3% au forme de internship, iar 12% sunt angajați în joburi part-time. Totuși, ultimele trei categorii nu sunt remunerați suficient. Deși eforturile de integrare sunt consistente pentru guvernul german, țara încă mai are de muncit la acest capitol.
În ceea ce privește copii migranților, așa numita „primă generație”, mai mult de 90% din aceștia spun că vorbesc cu prietenii lor în mare parte în germană. Totodată, 80% din adolescenți spun că simt că sunt parte din comunitatea și din școala unde învață.
Publicația economist.com nota că în 2018, 43% din solicitanții de azil care au ajuns în Germania între 2013 și 2016 se integrează în procesul de lucru și instruire. (75% este rata la nivel național). Acest nivel de 43% este mai mare decât grupul de refugiați de la începutul anilor 90, veniți din Iugoslavia.
Nu mai este frică de atentate
În 2015 și 2016 în toată europa au fost valuri de atacuri teroriste, atât în Franța cât și în Germania, iar acele atacuri teroriste pe lângă faptul că au speriat populația, au alimentat și curentele populiste de dreapta. Potrivit expertului în fenomenului terorismului, Peter Neumann, exista o frică de radicalizare a tinerilor refugiați veniți în Europa. Dar în prezent, datele arată că „cele mai mari frici nu s-au adeverit”. Un factor important a acelor frici era în acea perioadă încă existența și forța grupării teroriste ISIS, care influența prin ideologia sa anumite persoane, care puteau să facă a tentate teroriste, în numele organizației.
„Colapsul ISIS a fost mai rapid decât credeam. Acum este mai clar că succesul lor era în ideologie. Odată ce aceștia nu mai au succes, nu mai sunt atractivi pentru unii predispuși”, a spus Neumann.
Totodată, acesta a afirmat că un factor esențial este și eficiența serviciilor de securitate, care de exemplu au reușit din 2015 până în prezent să combată 16 atentate teroriste.
În 2015 procentul celor care apreciau pozitiv felul cum guvernează țara Angela Merkel era de 45%. Procentul a oscilat între 40% și 55% în perioada ce a urmat, iar în prezent, condiționat și de criza pandemică, acesta a ajuns la 70%. Potrivit ultimelor studii, rata de susținere a partidelor populiste în Germania a scăzut de la 33% în 2018 la 20% în 2020.
Între timp, în Moldova
Potrivit Biroului Național de Statistică a Moldovei, populația cu reședința obișnuită (definită ca locul în care persoana a trăit preponderent în ultimele 12 luni, indiferent de absențele temporare) a scăzut de la 2,844 milioane în 2015 la 2,640 milioane în 2020.
În tot același timp, vârsta medie a populației pe țară în baza reședinței obișnuite, a crescut de la 37,7 ani în 2015 la 39,3 ani în 2020.
Numărul de absolvenți ai instituțiilor superioare în Moldova a scăzut și el. Dacă în 2015 numărul absolvenților de gimnaziu era de 32 mii, în 2019 acesta ajunsese la 30 de mii. În cazul liceelor, dacă în 2015 era de 23.434, în 2019 numărul ajunsese la 16.855. În cazul instituțiilor de învățământ superior, dacă numărul absolvenților în 2015 era de 24 de mii, în 2019 acest număr se aproape de 16.200 de absolvenți.
Migranții sunt buni
Experții spun că în linii generale, migranții au avut un rol important în creșterea economică în anumite domenii ale societății. Astfel, pe piața muncii, migranții umplu nișele economiei care se dezvoltă rapid sau care sunt în scădere rapidă, pentru că sunt mai disponibili pentru a ocupa job-uri pe care alții nu le-ar ocupa. Migranții tineri de multe ori beneficiază de o educație bună și, prin urmare, se pot adapta rapid.
Totodată, la bugetul public, aceștia de cele mai multe ori au o contribuție mai mare în taxe și plăți sociale decât în beneficii. De aceea, deschiderea ușilor pentru migranți ar putea fi o soluție pentru multe dintre problemele cu care se confruntă și Republica Moldova acum.
