Potrivit datelor statistice, din 2018 și până în prezent suprafața plantată cu alune a crescut de 2 ori. Astfel, dacă în 2018 aveam în jur de 600 hectare, astăzi, însă avem peste 1000 de hectare plantate cu alun.
Pentru a afla ce-i face pe fermieri să treacă la această cultură multianulă, și dacă există șanșe ca Moldova să devină un exportator activ pe piața externă, am realizat un interviu cu directorul executiv EuroAlun, Alexandr Perjan.
„Din 2018 noi am înființat plantații pe scheme, atât intensive, cât și extensive. În total am plantat 167 de mii de puieți, ceea ce ar înseamna în jur 330-430 hectare, în funcție de schema de plantare” ,susține Alexandr Perjan.
Potrivit acestuia, suprafața de alun pe care o avem la zi este extrem de mică, dacă luăm în calcul atât necesitățile interne, cât și cele externe.
„Este o creștere sănătoasă ceea ce se înregistrează în ultimii ani. Oricum, pentru a putea vorbi de o ramură și o industrie bine dezvoltată, sunt necesare mult mai multe, ținând cont și de deficitul din uimii ani ce continuă să se mențină, de exemplu, la peste 60 de mii de tone, doar în Italia”, explică Alexandr Perjan.
De cele mai multe ori fermierii cu experiență în creșterea culturilor de câmp, optează pentru plantarea alunului din cauza valorii adăugate mai mari pe care o pot obține, din lipsa necesității de a respecta cu strictețe asolamentul, în care 1, maxim 2 culturi oleagenoase pot aduce profit palpabil. Cei care s-au ocupat până acum de creșterea culturilor perene sunt motivați de cheltuielile mai mici la înfiinațarea și întreținerea plantației, dar și de cerințele mai mici față de condițiile de depozitare, afirmă Alexandr Perjan.
„Nu am dori să favorizăm o cultura în raport cu altele, întrucât toate sunt necesare. Dar avem exemple unde companiile, unele cu suprafețe mari, specializate pe culturi de câmp treptat plantează pomi, inclusiv aluni. Avem alte exemple unde livezile și viile vechi sunt defrișate și plantate cu aluni. Avem și cazuri când proprietarii de pământ își iau suprafețele înapoi de la liderii arendași, care semănau culturi cerealiere, pentru a planta aluni”, spune Perjan.
Condițiile climatice din acest an au afectat nu doar țara noastră, dar și pe cei mai mari producători de alune.
„Anul acesta a fost un an special. Turcia, care este producătorul numărul 1 în lume așteaptă o scădere de 15% cauzată de condițiile climaterice. În Italia multe plantații au fost spălate. La noi, acum recolta este în toi și așteptăm rezultatele bune. La noi livezile abia se apropie de fructificare, și pomii produc recoltă conform vârstei și dezvoltării. Ne așteptăm la o roadă frumoasă. De exemplu, dintr-o livadă de 10 hectare am recoltat, anul trecut, 5 500 de kilograme de alune. Plantație era în anul 5 de vegetație” , explică antreprenorul.
Cea mai mare cantitate de alune moldovenești ajunge la export.
„Alunele noastre preponderent sunt exportate în țările UE. Volumele sunt destul de modeste 35-40 de tone. Marea majoritate sunt exportate cu coajă”, a precizat Alexandr Perjan.
„Și pe piața locală sunt comercializate alune cu coajă în cantități destul de mici, întrucât cele mai întrebate produse din alun sunt miezul, miezul prăjit, făina de alun, pasta de alun și deja produsele ce conțin aceste ingrediente, precum biscuiții, bomboanele, ciocolata etc. Piața locală este alimentată cu aceste produse din import. Sarcina sectorului este să dezvolte procesarea pentru a oferi un podus cu valoare adăugată și o calitate comparabilă cu cea din țările cu tradiții în sectorul dat”, zice Alexandr Perjan.
Prima livada de alun care a intrat în circuitul ecologic în 2016 a fost plantată în 2015 și a obținut statutul de Bio în 2019. La moment sunt aproape 100 hectare în circuit ecologic.
„,Noi continuăm să promovăm acest sector și stimulăm producătorii, nu doar de alun, să se certifice. Mulți fermieri se pregătesc pentru a aplica la acest standard. De asemenea, continuăm să ne implicăm în calitate de voluntari și membri ai Asociației Consumatorilor și Producătorilor Eco și Artizanali, sub brandul ECOLOCAL, care oragnizează piața de produse ecologice și artizanale, unde din anul acesta se comercializează și alun ecologic”, susține Alexandr Perjan.
Întrebat ce efect au schimbările climatice din ultimii ani asupra acestei culturi și ce ar trebui să înțeleagă producătorii agricoli și spre ce să tindă, specialistul a precizat că:
„Alunul este o plantă destul de rezistent la secetă. Poate fi o soluție pentru terenurile complicate cu relief deluros și compoziție a solului difertă. Producătorii trebuie să înțeleagă că asemeni altor culturi, pentru a avea un rezultat măsurabil și realizabil și o recoltă avantajoasă economic, necesită monitorizare din partea unui agronom și un set de lucrări obligatorii pentru asigura o dezvoltare optimă și omogenă a plantației”, a precizat Perjan.
La capitolul concurență, Turcia și Italia continuă să fie în top.
„În condițiile unui deficit mare pe piață, este loc pentru toți pentru mulți ani înainte. Am avut ocazia va vizităm Turcia, care e pe locul 1 la capitolul suprafețe de alun, Italia e pe locul 2, Georgia, până în 2016 a fost pe locul 3. Diferența o face abordarea acestei culturii: alegem metodele clasice sau cele moderne. Țările menționate mai sus, cu suprafețe ce se măsoară în zeci de mii de hectare treptat renunță la metoda clasică, care necesită mult lucru manual și comportă riscuri pentru calitate, și plantează proiecte noi, moderne, unde toate lucrările sunt mecanizate. Un produs de calitate procesat corect are puțini concurenți”, explică Alexandr.
Ce ar trebui să se întâmple ca alunul să ajungă un concurent direct al nucului? E posibil așa ceva?
„Este contraproductiv să promovăm alunul în defavoarea altor culturi, mai ales celor nucifere. Alunul își are nișa sa pe piață și nu trebuie să facă concurență nucului, dar dacă vorbim de cifre, este logic că este necesară o bază de producere ce ar oferi materie primă suficientă pentru a organiza o industrie de procesare calitativă și diversificată, care ar stimula dezvoltarea altor ramuri precum industria patiseriei, cofetăriei și chiar a cosmeticii”, a punctat Alexandr Perjan.
Comentarii