Ziua Independenței este mereu o ocazie potrivită pentru a privi critic în trecutul țării. În contextul marcării celor 29 de ani de la proclamarea independenței, Radio Europa Liberă a revenit cu o dezbatere, de această dată una tripolară, din ciclul „AntiNostalgia – privind spre viitor”. În cadrul acesteia, jurnaliștii Biroului de la Chișinău au reunit într-o discuție online, de la sute și chiar mii de kilometri, formatori de opinie din trei țări postsovietice: Moldova, Ucraina și Georgia. Discuțiile au gravitat în jurul subiectului „Cine suntem cu adevărat: state independente sau doar niște cioburi ale URSS?”.
În cadrul emisiunilor din ciclul „AntiNostalgia – privind spre viitor”, jurnaliștii, de fiecare dată, încearcă să le amintească generațiilor de astăzi și politicienilor de mâine, dincolo de straturi de ani și emoții, să privească critic evenimentele. Nu în sens „negativ”, ci în sens „nepărtinitor”.
Când anume a avut loc destrămarea URSS se poate discuta la nesfârșit. Cert este că în urmă cu 29 de ani atât Moldova, cât și Georgia și Ucraina s-au proclamat state independente.
Dezbaterea a început cu confruntarea cu realitățile din Republica Moldova, un vox realizat de Radio Europa Liberă pe străzile din Chișinău. Trecătorii au fost întrebați despre lucrurile sovietice care s-au mai păstrat în Moldova de astăzi. Răspunsurile au fost diferite, dar în majoritatea punctul comun a fost corupția.
„Era vorba: «În colhozul mare, cine fură acela are». Și s-a cam păstrat acest lucru în oameni, am observat, să fure”, spune un trecător. Altcineva a menționat: „Ideea că statul o să ne ajute, că trebuie să lucrăm până la pensie, că o să fie mare și datorită pensiei o să putem supraviețui”. Totodată, un trecător a ținut să menționeze că mentalitatea moldovenilor demult s-a schimbat, doar arhitectura orașului ne mai amintește despre perioada în care Moldova făcea parte din URSS. „Numai clădirile cred că sunt sovietice. Și bătrânii au rămas sovietici. Mentalitatea nici pe aproape nu e păstrată din sovietic. Suntem fiecare pentru sine. Nu-i nimic bun.”
Tinerii au menționat și despre sistemul de învățământ care pare să nu mai evolueze. „Școala, și nu doar clădirile care sunt sovietice, dar și întreg sistem de învățământ este sovietic.”
În același context, un trecător a venit cu un mesaj pentru moldoveni: „Cred că e timpul să ne ridicăm și să nu ne mai victimizăm, să înțelegem unde mergem mai departe, separat de ceea ce a fost”.
Moldova. „URSS a fost o violare a bunului simț, o construcție artificială care s-a prăbușit într-un final, dar încă nu a dispărut”
În studioul de la Chișinău s-au aflat Ivan Sveatcenko, redactorul site-ului de limbă rusă al Europei Libere, jurnalistul Vasile Botnaru, directorul Biroului din Republica Moldova al postului, și Oazu Nantoi, politician și analist politic, fost director de programe la Institutul de Politici Publice.
Discuțiile în biroul din Chișinău au început cu enumerarea nostalgiilor inexistente pentru trecutul sovietic.
„Nu am nicio nostalgie pentru trecutul sovietic. Vă rog să nu confundați Uniunea Sovietică cu tinerețea. Evident că nu am. Pentru că URSS a fost o violare a bunului simț, o construcție artificială care s-a prăbușit într-un final, dar încă nu a dispărut. Urmărind ce se întâmplă în acest spațiu postsovietic, inclusiv acum în Belarus, am ajuns la concluzia că procesul de destrămare al Uniunii Sovietice, inclusiv în mentalitățile din acest spațiu, se va încheia atunci când, iertați-mi abordarea idealistă, Federația Rusă va deveni un stat democratic și de drept. Adică trebuie să mai așteptăm încă vreo 20 de ani, dacă e să fim optimiști. Abia atunci vor înceta încercările de a reface ceea ce nu poate fi refăcut, încercări care de multe ori sunt nevoiți să plătească cu propriile lor vieți cetățenii noilor state”, spune Oazu Nantoi.
Totodată, Oazu Nantoi a ținut să menționeze că nostalgiile pentru trecutul sovietic se păstrează, sunt alimentate și exploatate cu mult succes de către partidele de stânga. Inițial, au fost comuniștii, după care în parlament au venit, în baza acelorași principii, și cei încurajați de aceeași treime de societate ghidată stării de spirit similare.
„Republica Moldova a apărut în data de 2 august 1940 ca urmare a Pactului Ribbentrop-Molotov. Pe acest teritoriu nu a existat un precedent al statalității, așa cum a fost în Țările Baltice, de exemplu. Nu a existat o dorință conștientizată de independență față de Uniunea Sovietică și nici opoziție față de ideologia comunistă. Adică statul moldovenesc, ca un concept de gândire care să existe în conștiința colectivă, nu exista la momentul destrămării Uniunii Sovietice. Și a fost nevoie de decenii, a fost nevoie de extinderea Uniunii Europene, a fost nevoie de programul Parteneriatului Estic al UE pentru ca în societatea noastră, oamenii să înțeleagă că statul nu înseamnă doar teritoriu.
Trebuie să existe și un sistem de drept. Justiția este cea care transformă un teritoriu în stat”, spune Oazu Nantoi.
Fiecare societate parcurge în felul său eliberarea de trecut. Primii trei președinți ai Moldovei au fost foști membri ai Comitetului Central al Partidului Comunist al RSSM.
„Trebuie să încercăm să organizăm tranziția de al acest masochism cu nostalgii după trecut la conștientizarea faptului că suntem stăpânii sorții noastre și că de noi depinde ce va fi mâine aici”, zice Oazu Nantoi.
Ucraina. „Este absolut necesar să creăm propriul nostru narativ național”
Din Ucraina, la invitație au răspuns jurnalistul Iaroslav Kreciko de la proiectul „Donbas. Realii” al Radio Svoboda și Evhen Magda, directorul Institutului Politicii Globale de la Kiev, membru al Consiliului societății civile de pe lângă MAE ucrainean.
În 2015, în Ucraina a fost votată legea în urma căreia a începutul procesul de decomunizare. De atunci, în Ucraina au fost redenumite mai bine de 50 000 de străzi, piețe și parcuri. Aproape 1 000 de localități au primit denumiri noi. Au fost demontate circa 1 300 de monumente ale lui Lenin și aproape la fel de multe monumente ale altor activiști ai regimului comunist.
În luna mai a acestui an, Institutul internațional de sociologie din Kiev a făcut un sondaj în cadrul căruia ucrainenii au fost întrebați dacă regretă sau nu destrămarea URSS. Și 33 % dintre ucraineni au răspuns că regretă.
„Eu cred că ar fi incorect să reducem ideea națională la decomunizare, adică la demontarea unei părți a trecutului nostru. Este o componentă formatoare a națiunii ucrainene politice moderne. Încă înainte de puterea comunistă, în Ucraina, care era pe atunci parte a Imperiului Rus, au existat niște documente destul de cunoscute, numite „Ukazul de la Ems” și „Circulara Valuev”, care coborau mult statutul limbii ucrainene. Apoi, deja după revoluția din octombrie 1917, au fost și național-comuniștii. Una dintre problemele noastre este că după 1991, după proclamarea independenței Ucrainei, noi nu am avut național-comuniști. Comuniștii noștri se aliniau pe direcția Moscovei ca pionierii la careul școlar. Iată de ce cred că decomunizarea este un proces obiectiv, unul necesar. Decomunizarea este un proces normal și este una dintre etapele formării națiunii politice ucrainene. Însă opoziția față de influența rusească hibridă, față de agresiunea rusească este mult mai importantă decât decomunizarea”, spune Evhen Magda.
Potrivit sondajului menționat anterior, în vestul Ucrainei 70 % nu regretă destrămarea URSS, între timp în centrul și estul țării, între 40 % și 50 % regretă prăbușirea URSS. În acest context, Evghen Magda a menționat gradul în care acest aspect scindează societatea ucraineană.
„Cred că e cazul să analizăm și structura demografică a societății. Îmi amintesc foarte bine de copilărie, dar nu am nicio nostalgie după steluța mea de octombrel. Pentru fiecare națiune componenta memoriei istorice este deosebit de importantă. Este deosebit de important să ne formăm propria componentă națională, specifică statului nostru”, spune Evghen.
Evghen a spus și despre schimbările la nivel mental a societății ucrainene.
„În pragul celor 29 de ani de la proclamarea independenței, este absolut necesar să creăm propriul nostru narativ național și să înțelegem pentru ce construim o Ucraină independentă. Cel mai probabil, efectul acestei decomunizări îl vom vedea doar peste vreo 10-12 ani. Adică atunci va apărea o nouă generație, cea de după 2015, după adoptarea legii. Din păcate, nu ai cum să faci în una dintre cele mai mare țări din Europa, după teritoriu, o schimbare printr-o mișcare a baghetei magice.”
Georgia. „Distanțarea de Rusia are loc și la propriu și la figurat”
Din Tbilisi, la discuție participă jurnalistul Vladimir Unanianț de la Radio „Eho Kavkaza” și Kaha Gogolașvili, directorul Fundației pentru Studii Strategice și Internaționale din Georgia.
Georgia, ca și Ucraina, a adoptat o lege ce ține de interzicerea simbolurilor totalitare, atât cele sovietice, cât și cele naziste. În Georgia, această lege a fost adoptată ceva mai devreme, în anul 2011.
În perioada lui Saakașvili, politica decomunizării era dusă destul de activ. Anume pe durata mandatului său fost demolat celebrul monument al lui Stalin din Gori, dar și monumentul dedicat Victoriei în Marele Război pentru Apărarea Patriei (anume această formulare). Se întâmpla în Kutaisi, dar și la Batumi a fost ceva asemănător. Și tot în perioada lui a fost creat Muzeul Ocupației Sovietice. În fiecare an, pe 25 februarie, în Georgia este marcată (în sens negativ desigur) Ziua Ocupației Sovietice. Este vorba de ziua când armata sovietică a ocupat Georgia în anul 1921.
„Evident, inițiativele de atunci (de pe timpurile lui Saakașvili) nu au fost continuitate. Vedem un context nou, relații noi, alte metode și alte accente, atât în societate, cât și în atitudinea autorităților față de aceste probleme, adică față de trecutul sovietic și de depășirea acestui trecut, dar și, cel mai important, față de democratizarea și europenizarea societății. S-au spus astăzi multe lucruri interesante despre cum s-au prăbușit simbolurile în Moldova, în Ucraina. Lucruri similare s-au întâmplat și în Georgia la începutul anilor 1990, ba chiar încă la sfârșitul anilor 1980. Dar se pare că să distrugi simbolurile nu e totul. Munca cea mai grea vine după, când simbolurile sunt deja demolate și trebuie construite altele noi. Pentru că poți demola un simbol vechi și ridica în loc unul care să fie în aparență nou, dar în esență, același”, spune Kaha Gogolașvili.
Totodată, Kaha menționează despre faptul că fiecare conducere din Georgia și-a dorit să construiască o societate nouă, așa cum a văzut-o și și-a imaginato că ar trebui să arate. Cea mai importantă problemă aici este că niciunul dintre guvernele care au existat până acum în Georgia nu a avut un tablou clar despre ce fel de stat trebuie construit și ce înseamnă adevărata democrație.
„Evident că în mare parte, la nivel de declarații, optăm cu toții pentru un stat de tip european. Deci, nu doar pentru o democrație, ci pentru o democrație de tip european. Încercăm să ne distanțăm de Rusia. Distanțarea are loc și la propriu și la figurat. Ne distanțăm de la modelul rusesc de administrare, de modelul rusesc de gândire care, de altfel, domină și astăzi în Rusia și care conține foarte multe elemente postsovietice”, spune Kaha.
În ultimii 200 de ani, Georgia a fost parte a Imperiului Rus, deosebirea de celelalte state care au fost în URSS este că statalitatea în Georgia a existat aproape întotdeauna. Însă în perioada modernă, Georgia a avut mult de pierdut din punct de vedere istoric. Adică în ultimii 200 de ani, în Georgia societatea nu a avut posibilitatea să învețe să se autoguverneze, pentru că veneau ordine, formule decise deja direct de la Moscova. „E important de menționat aici că după destrămarea URSS, altfel spus după separarea noastră de acest «factor» care ne influența, am rămas cu foarte multe calități europene. Unele dintre acestea este posibil să fi venit la noi pe filiera rusească. Și au rămas foarte puține lucruri cu adevărat rusești. Altfel spus, influența Rusiei asupra Georgiei nu a schimbat societatea, nu a rusificat-o. Încă în perioada existenței puterii sovietice un aspect foarte important a fost că Georgia, poate cele mai bine dintre toate republicile, și-a păstrat limba, obiceiurile și identitatea națională, simțul identității, al faptului că aici este anume Georgia și nu o altă țară”, spune Kaha.
Încă din copilărie, își amintește invitatul, atât lui, cât și prietenilor săi le-a fost cultivat un spirit al dragostei de libertate și al faptului că nu trebuie să cedeze asimilării. „Cu toate că respectam cultura rusă, scriitorii ruși, realizările societății și ale poporului rus, totuși ne opuneam puternic asimilării. Cred că se datorează faptului că în Georgia era foarte importantă studierea literaturii europene, studierea societății europene. Respectiv, aveam ce compara. Deci, în clipa în care ne-am separat de URSS, nu am avut nevoie să ne agățăm cultural din nou de Rusia.”
Pentru multe republici ex-sovietice este mai greu să scape de influența sovietică, postsovietică și chiar rusească. Uniunea Sovietică a fost o oglindă strâmbă, o societate și un stat absolut mincinoase și false. Lucrurile trebuie să se schimbe, dar trebuie s-o facă firesc și treptat. „Problema este că atât timp cât există Rusia în formatul actual, ea nu va da posibilitatea să fie create condiții pentru aceasta”, spun jurnaliștii.
###
Amintim că proiectul multimedia „AntiNostalgia – privind spre viitor” este realizat cu sprijinul Ambasadei SUA în Republica Moldova. Arhiva tuturor dezbaterilor poate fi găsită pe pagina de Facebook a evenimentului.
