Regizoarea va participa, în cadrul săptămânii „Filme din Moldova – online”, cu două documentare moldovenești: „Eu Geniu Cioclea” și „Nicolae Simatoc - Variațiuni pe un nume”. Cât de dificil este să realizezi filme acasă, aflați din interviul cu regizoarea Violeta Gorgos.

• Ați acceptat provocarea de a vă implica în proiectul „Filme din Moldova – online”. Ce v-a determinat să participați tocmai cu două filme: „Eu Geniu Cioclea” și „Nicolae Simatoc - Variațiuni pe un nume”?

Sunt filmele mele recente, pe care publicul spectator nu prea a avut șansa să le vadă, iar un film care stă pe rafturi este un film mort. Protagoniştii ambelor filme au fost conaţionali de ai noştri şi trebuie să ne cunoaştem valorile şi să povestim şi celorlalţi despre ei. Nici eu nu i-am cunoscut personal, dar a fost o bucurie pentru întreaga echipă de filmare să adunam din amintirile celor care periodic s-au aflat în preajma poveştile de viaţa ale celor doi. La filmul „Nicolae Simatoc - Variațiuni pe un nume” i-am avut cumva ghizi de Octavian Ţicu si Boris Boguş şi am mers pe un itinerar pe care aceștia îl parcuseseră deja, scriind o carte despre Simatoc. Şi marea provocare pentru mine, pe întreg procesul de lucru, a fost să-i fac să înţeleagă faptul că un film bun nu este o carte filmată... N-a fost uşor. Ei aveau fixate performanţele sportive, iar eu voiam să reconstitui soarta unui fotbalist basarabean pe care spectatorul trebuie să-l îndrăgească. Dar am ieșit cu toții câștigători din această experiență. Eu, care nu am nicio treabă cu fotbalul (decât că stau în casă cu un comentator sportiv ☺), am învăţat că mijlocaşii din centrul careului sunt şi ei de diferite categorii. Iar Octavian Ţicu, astăzi când ajungem să filmăm ceva, are abilitățile unui star de film, ascultă şi execută toate indicaţiile pe platoul de filmare şi nu mai are iniţiative de organizare în cadru. Iar în cel de al doilea film am avut drept repere poeziile scriitorului și am preluat de la Emilian Galaicu Păun, care ne-a fost alături, mult drag de Cioclea. Nu mă apuc să vă povestesc filmele, dar am avut doi protagonişti de care se tot îndrăgosteau femeile şi poate, pe alocuri, m-am lăsat şi eu „vrăjită”, pentru binele filmelor.

• De unde vine inspirația, pentru că, de-a lungul anilor, tot aveți curajul să realizați filme, aici, în Moldova?

Inspiraţia nu vine nicidată pe loc gol. Dar tocmai privind lucurile un pic detaşat îţi poţi da seama de adevarata lor valoare. Toate subiectele pe care ajung să ţes nişte idei de film, sunt legate de Moldova. Aici totul e mult mai plin de sens, liniile mai conturate, spațiile mai colorate, oamenii mai direcți... Dacă iubeşti, iubeşti necondiționat, daca urăşti, nu mai există cale de întoarcere... De ce aş încerca să-mi caut subiecte în alte locuri, atât timp cât eu mă sincronizez cu respiraţia acestui spaţiu.

• Cât de dificil este să realizezi filme în Moldova?

Aici intrăm pe un tărâm lunecos... Am trăit timpuri când realizam producţii la comandă (filme de prezentare, spoturi, clipuri) şi din banii câştigaţi făceam şi un film de suflet. Şi când ajungeam la vreun festival, unde eram întrebați despre bugetul filmului, finanţare, producţie, ne trezeam nepregătiţi... Erau noţiuni străine pentru noi. Astăzi, din fericire, lucrurile s-au mai schimbat. Dar, din păcate, regulile jocului nu sunt tocmai oneste şi acest lucru este în defavoarea filmului autohton.

• De ce filmele moldovenești rămân în umbră chiar la ele acasă, în timp ce iau premii la festivalurile internaționale de film?

Mai întâi, pentru că nu avem o reţea de distribuire a filmelor. Apoi, pentru că producătorii autohtoni abia de reuşesc să adune nişte bănuţi pentru producţie şi nu mai pot investi şi în promovare. Îmi povestea recent producătorul executiv al filmului cu Cioclea, (vizionați filmul şi o regăsiţi în titrele finale ☺), care acum este la studii în Marea Britanie, despre un film cu mare succes în care producătorul a investit în promovare de trei ori mai mult, decât în producție... Şi faptul că filmele noastre iau premii la festivaluri nu face decât să ne mângâie orgoliul. Orice juriu este subiectiv, spectatorul de festivaluri este unul special şi nu reprezintă marele public. De la aceste festivaluri ar trebui să găsim modalităţi de colaborare cu distribuitorii străini, care să ne promoveze filmele. Şi mai trebuie să ne cultivăm un public cinefil acasă. Festivalul „Cronograf” a demonstrat că se poate. Să-l facem să vină la filmele despre oamenii locului, să-l provocăm să ne fie alături şi, poate, să-i raportăm ce am făcut cu o parte din bănuții lui, care s-au alocat Industriei Cinematografice din ţara.

• Ce simte un regizor, atunci când moldovenii spun că nu avem filme bune?

Regizorii sunt artişti... Sunt plini de orgolii, că altfel nu se poate. Fiecare îşi găseşte gaşca lui de susţinători ca să se simtă confortabil. Pe de altă parte, cum poţi cere cuiva să spună dacă avem ori nu avem filme bune, atât timp cât omul nici nu le-a văzut?.. Sunt foarte multe preconcepţii și este cool să-ţi placă tot ce este autohton. Îți poți forma o părerea doar după ce ai vizionat măcar 70 la sută din producţia autohtonă. Din păcate, nici între noi, regizorii, nu prea ştim ce fac unii din breaslă. Iată de ce găsesc minunată această idee de prezentare online a filmelor din Moldova.

• Credeți că cinematografia noastră are viitor? Mai exact, cum să-i facem pe moldoveni să afle mai multe despre cinematografia noastră, să nu rămână doar la amintirile despre „MoldovaFilm”?

Noțiunea de „cinematografie autohtonă” astăzi nu mai este ce era pe vremea „Moldova Film”. Dar eu cred cu toată fiinţa mea în tinerii care ies acum de pe băncile facultăţii. Şi ce bine este că avem o şcoală de film la Chişinău şi că îl avem acolo pe Vlad Druc. Absolvenţii au alte oportunităţi, ei au alte uşi deschise, ei pot merge în lumea mare. Şi sunt tare mândră de oamenii noștri (născuți în Republica Moldova), care s-au integrat perfect în industria filmului la nivel internaţional... Când CNC-ul de la noi va funcţiona cum trebuie şi va aloca bugete corespunzătoare proiectelor cinematografice, ei vor aplica pentru tot felul de coproducţii şi colaborări şi astfel filmele noastre vor intra mai repede în circuitul internațional. Iar publicul de acasă să se bucure când numele moldovenilor sunt pronunţate pe cele mai mari podiumuri ale festivalurilor de film, să cumpere bilete la filmele premiate şi să meargă să vadă ce fac „ai noştri”...

Programul săptămânii „Filme din Moldova – online” (2-8 septembrie) poate fi vizualizat pe www.cinema.ucm.md. Vizionare plăcută!

---