În debutul trialogului, invitații emisiunii Oazu Nantoi, deputatul în Parlamentul Republicii Moldova, directorul de Programe la Institutul de Politici Publice din Republica Moldova, reprezentantul proiectului Ecoul Caucazului, ziaristul Vladimir Unanianț împreună cu directorul Fundației pentru Studii Strategice și Internaționale din Georgia, Kaha Gogolașvili și jurnalistul și autorul proiectului Donbas. Realii, Iaroslav Kreciko împreună cu directorul Intitutului Politicii Globale de la Kiev, membrul Consiliului Societății Civile de pe lângă MAE ucrainean, Evgheni Magda, au făcut o incursiune a situației Republicii Moldova, Ucrainei și Georgia în perioada de dinainte de căpătare a independenței, dar și după declararea independenței acestor state și schimbările care au avut loc pe plan intern.

Potrivit deputatului Oazu Nantoi, „URSS a fost o plapumă pestriță, alcătuită din așa-zisele republici unionale. Republica Moldova a apărut pe data de 2 august 1940, ca urmare a Pactului Ribbentrop-Molotov, și respectiv, pe acest teritoriu URSS a fost „forjat”, așa-numita „națiunea moldovenească socialistă”. Pe acest teritoriu nu a existat un precedent al statalității, așa cum a fost în Țările Baltice, de exemplu. Nu a existat o dorință conștientizată de independență față de URSS și nici opoziție față de ideologia comunistă. Adică statul moldovenesc, ca un concept de gândire care există în conștiința colectivă, nu exista la momentul destrămării URSS. A fost nevoie de decenii, a fost nevoie de extinderea UE, a fost nevoie de programul Parteneriatului Estic al UE, pentru că în societatea noastră, pentru ca oamenii să înțeleagă că statul nu înseamnă doar teritoriu. Trebuie să existe și un sistem de drept, justiția e cea care transformă un teritoriu în stat. Și egalitatea cetățenilor poate fi făcută doar într-un stat de drept, nemaivorbind despre lupta cu corupția.”

Totodată, Nantoi susține că „URSS a fost o violare a bunului simț, o construcție artificială, care s-a prăbușit într-un final, dar nu a dispărut.”

Raportat la zilele noastre, Nantoi exemplifică cu situația creată acum în Belarus, care face ca să se ajungă la concluzia că „procesul de destrămare a URSS, inclusiv în mentalitățile din acest spațiu, se va încheia atunci când Federația Rusă va deveni un stat democratic și de drept. Trebuie să mai așteptăm încă vreo 20 de ani, dacă e să fim optimiști. Abia atunci, cred că vor dispărea încercări de a reface ceea ce nu poate fi refăcut, încercări pentru care de multe ori sunt nevoiți să plătească cu propriile lor vieți cetățenii noilor state”, crede directorul de Programe la Institutul de Politici Publice din Republica Moldova.

Trialogul aduce în discuție principala caracteristică comună și anume, că fiecare dintre aceste trei state se confruntă cu Rusia într-o formă sau alta din cauza că pe aceste teritorii sunt regiuni separatiste, recunoscute de Federația Rusă (exemplul Abhaziei și Osetiei de Sud din Georgia) sau nerecunoscute, dar unde persistă un conflict armat (Donețk, Luhansk, Ucraina) și un conflict înghețat (regiunea transnistreană, Republica Moldova).

Directorul Intitutului Politicii Globale de la Kiev, membrul Consiliului Societății Civile de pe lângă MAE ucrainean, Evgheni Magda explică care sunt diferențele totuși, în cazul acestor trei probleme de teritoriu.

„Recunoașterea Osetiei de Sud și Abhaziei și încercarea de a determina și alte state să facă acest lucru este un aspect care convenea Moscovei pentru a explica ocupația unei cincimi din teritoriul Georgiei, în timp ce situația cu Transnistria și cu așa-numitele republici Donețk și Luhansk este cu totul altceva. La fel, și cazul Crimeii, unde avem o abordare calitativ diferită. Crimeea întotdeauna s-a aflat pe agenda informațională a Rusiei. Pentru Kremlin, raionalele separate ale regiunilor Donețk și Luhansk, sau ORDLO, sunt ca un aparat GPS pe care vor să-l implanteze Ucrainei pentru a controla parcursul lor ulterior, fie că e vorba de integrare europeană sau de cea euroatlantică, pentru a avea posibilitatea de a apăsa pe frână de la distanță, „din satelit””, susține Evgheni Magda.

Totodată, Magda susține că aceste conflicte vor persista atâta timp cât există oameni ca Dmitri Kozak în administrația prezidențială a Moscovei.

„Atât timp cât există un personaj ca Kozak, care ocupă un post important în administrația lui Putin. El a pregătit la vremea lui textul memorandumului de federalizare a Moldovei, astăzi el este practic principalul negociator din partea Rusiei la nivelul consilierilor de politică externă ai liderilor țărilor din formatul Normandia. Și cred că astfel Rusia își creează oportunități de opțiuni multiple”, precizează Evgheni Magda.

Totuși, Oazu Nantoi, făcând referire la situația Republicii Moldova, a declarat că este sigur că rezolvarea conflictului transnistrean este în mâinile politicienilor de la Chișinău, dar ei nu își doresc soluționarea acestuia din motive că regiunea transnitreană ar fi „mâna liberă” în comiterea mai multor ilegalități.

„Dacă ne referim la Republica Moldova, este mult mai ușor să arăți cu degetul la Putin, Moscova, Memorandumul Kozak, dar întrebarea este „ce am făcut noi în 30 de ani ca să construim o țară? Ce am făcut pentru ca acest conflict din regiunea transnistreană să fie soluționat? Societatea civilă demult a pus pe masă principiile de rezolvare a unor asemenea conflicte. Politicienii moldoveni, mână-n mână cu malul stâng al Nistrului fac afaceri criminale, inclusiv din contrabandă și în sectorul energetic, și nu sunt interesați să rezolve acest conflict. Evident, are și o componentă rusească acest conflict. Dar, după mine, cred că cheia rezolvării problemei transnistrene, respectiv a retragerii trupelor ruse și transformării Moldovei într-un stat funcțional, se află la Chișinău. Atât timp cât noi doar mimăm interesul pentru soluționarea acestei probleme, nimeni nu o va rezolva în locul nostru-nici UE, nici NATO, și cu atât mai mult, Rusia” spune Nantoi.

Având în vedere că dezbaterea în format trialog Georgia, Ucraina, Republica Moldova, moderată de Europa Liberă a avut loc în ziua de 27 august, când țara noastră a sărbătorit Ziua Independenței, invitații emisiunii au fost provocați să-și expună părerea unde văd țările lor peste 29 de ani.

Vladimir Unanianț, reprezentantul proiectului Ecoul Caucazului, a spus că „este greu de vorbit despre 29 de ani, o perioadă destul de lungă. În ceea ce privește următorii 5 ani, revenirea la o nouă nomenclatură sovietică sau ceva de genul ăsta ar fi greu de imaginat, pentru că societatea are deja anumite repere. Chiar dacă societatea civilă nu este formată sută la sută, totuși, societatea se simte puternică, simte că poate face schimbări. O dovadă în acest sens sunt și proteste importante care au loc, ultimele au avut loc în vara și toamna trecută”, în timp ce directorul Fundației pentru Studii Strategice și Internaționale din Georgia, Kaha Gogolașvili susține cu ferimtiate că „ peste 29 de ani Georgia va fi în UE, pentru că în pofida unor deraieri, Georgia merge ferm pe calea integrării funcționale în UE.”

În ceea ce privește viitorul văzut de directorul Intitutului Politicii Globale de la Kiev, membrul Consiliului Societății Civile de pe lângă MAE ucrainean, Evgheni Magda, acesta a menționat următoarele:

„Și Moldova, și Georgia, și Ucraina au probleme comune, dar impresia mea este că unul din factorii care va determina viitorul este cetățenia căreia dintre țările noastre o va avea Mihail Saakașvili. Eu cred că în această perioadă d chestiuni legate de integrare europeană și euroatlantică va funcționa formula lui Eduard Bernstein- formula este totul ,rezultatul este nimic. Noi nu trebuie să ne blocăm în ideea intrării în NATO și UE, ci să realizăm criteriile necesare. Nimeni nu ne interzice să ne aliniem politica internă la standardele Uniunii Vamale sau Eurasiatice, dar noi doar nu vrem asta. Și fiecare dintre țările noastre a plătit un preș foarte mare.”

Ce ține de perspectivele de viitor ale Republicii Moldova, Oazu Nantoi a precizat că „nimeni nu știe cum va arăta Republica Moldova peste 29 de ani. Nimeni nu știe cum va arăta UE peste 29 de ani. Altceva este că în 2009, când la noi se formau coaliții pro-europene, în Moldova în sfârșit a apărut ceva care seamănă cu o idee națională. În societatea noastră sfâșiată, scindată, a apărut ideea de integrare europeană, ideea că vom construi un stat de drept. Din păcate, politicienii moldoveni corupți au trădat această idee, dar ea rămâne viabilă. Cred că această idee este un compas moral pentru societatea noastră, chiar dacă unul slab. Compasul trebuie să ne ducă către respectarea drepturilor omului, respectarea drepturilor minorităților, supremația separării puterilor în stat, către o economie națională concurențială, respectarea criteriilor de la Copenhaga din 1993 care nimeni nu le citește și toată lumea le-a uitat. ”

„Eu cred că peste 29 de ani cei de atunci ne vor privi pe noi, cei de acum, ca pe niște copii inconștienți care au pierdut timpul cu zigzaguri iraționale”, a conchis Nantoi.

Emisiunea intergală poate fi urmărită pe pagina de facebook al Radio Europa Liberă sau pe pagina noastră.

---