Cum aveau loc avorturile în URSS

Paradoxal, dar avortul în URSS era considerat o metodă de contracepție. Țara sovietelor a legalizat avortul în 1920 și a devenit primul stat din lume care a luat o astfel de decizie. Pe 16 noiembrie 1920 a fost emisă decizia Comisariatului Popular de Sănătate și a Comisariatului Popular al Justiției. Avorturile erau efectuate gratuit în spitale, iar muncitoarele de la fabrici și uzine aveau prioritate. Apropo, în Europa, avortul a fost legalizat pentru prima dată de Marea Britanie – în 1967, și abia în anii ’70 Franța, Germania și SUA i-au urmat exemplul.

După cinci ani după legalizare, natalitatea în URSS a început însă să scadă dramatic. De aceea, în 1926, avortul a fost interzis pentru femeile însărcinate cu primul copil precum și pentru femeile care au apelat la întreruperea artificială a sarcinii în urmă cu mai puțin de șase luni. În 1930, avorturile se făceau deja contra plată, iar șase ani mai târziu Iosif Stalin a interzis avorturile și a introdus răspunderea penală pentru astfel de operații. Autoritățile sperau că, în lipsa altor metode de contracepție, această măsură va contribui la creșterea natalitățiii. Nu a fost să fie. Aceasta din cauza avorturilor clandestine care au luat amploare. Din cauză că acestea erau adesea efectuate de persoane fără studii medicale, multe femei deveneau infertile. În plus, în caz de complicații, femeile nu îndrăzneau să consulte medicul, pentru că acesta din urmă era obligat să informeze autoritățile despre pacientele sale. În cele din urmă, interdicția la avorturi a contribuit la scăderea natalității. Astfel, la 23 noiembrie 1955, printr-un decret al Prezidiului Sovietului Suprem al URSS a fost abolită interzicerea avorturilor. Guvernul sovietic a decis să permită avortul, dar a clasat imediat statisticile în acest domeniu. Statisticile privind avorturile din URSS au apărut doar în perioada Perestroicii lui Gorbaciov și cum s-a dovedit ulterior cele mai multe avorturi în URSS au avut loc în 1964, când au fost efectuate peste 5,5 milioane de întreruperi de sarcină.
„Avortul era considerat ca o metodă de contracepție și lucrul acesta predomină și acum în mentalitatea celor care au acum 40 de ani și mai mult”, povestește sociologa Diana Cheianu-Andrei.
Medicul obstetrician-ginecolog Ion Tudos confirmă că singurul element de planificare familială era avortul. Potrivit lui, la mijlocul anilor ’70 în spitale și policlinici din Chișinău erau programate cozi pentru săptămâni întregi la întreruperi de sarcină.
„Țin minte cum în anii 1974-1975 erau rânduri pe săptămâni întregi la Spitalul Municipal nr. 1 la întreruperi de sarcină. Se făceau nu mai puțin de 10-15 avorturi pe zi. Poate și mai mult”, spune Ion Tudos, medic obstetrician-ginecolog.
Avortul în URSS

În plus, potrivit lui, în perioada sovietică, chiar după abolirea interdicției la avorturi, se mai făceau o sumedenie de avorturi clandestine.

Multe femei nu voiau să afle despre sarcină partenerul sau vecinii. Mai erau relații extraconjugale soldate cu sarcine și femeile veneau să facă întreruperi de sarcină. „Așa era situația atunci”, spune medicul. Apropo, costul neoficial al unei întreruperi de sarcină era de 5 ruble.


Abonează-te la newsletter-ul nostru lunar AICI și primește cele mai bune materiale. De asemenea, poți să ne dai follow pe Instagram sau Telegram.

  


Acesta este un fragment din reportajul „Ce metode de contracepție se foloseau în URSS”

Am absolvit facultatea de litere, dar lucrez în jurnalism din '98. O perioadă îndelungată am fost știristă profilată pe teme economice și sociale. Din 2014 lucrez la Moldova.org, unde am descoperit toată paleta de culori ale presei online. Îmi place să scriu materiale explicative și analitice. Politica editorială a redacției mi-a permis să-mi lărgesc viziunile asupra mai multor aspecte ale vieții.

Preluarea textelor de pe Moldova.org se realizează doar în limita maximă de 2000 de semne, cu 2 link-uri directe spre articolul citat în prima și ultima propoziție a fragmentului preluat. Fotografiile/infograficele de pe platforma moldova.org pot fi preluate în număr de maxim 2 bucăți per material și doar cu menționarea Moldova.org și numele autorului/autoarei.