Chiar de ziua Independenţei naşii noştri îşi vor  încărca maşina cu tot ce au avut mai drag, îşi iau cei 3 fii şi vor pleca.  Şi nu sunt singurii, aproape toate cuplurile care au un copil se gândesc să imigreze, alţii deja sunt cu actele pe drumuri. Cu frică mă uit – câte familii cu valorii, educaţie şi carieră au plecat deja si cum rămân tot mai puţini din cei care mai luptă cu morile de vânt. Tot mai puţini oameni cu verticalitate, atitudine pozitivă şi putere de a schimba ţara asta în bine. Şi ai putea să o faci păpuşică! doar să vrei, să accepţi schimbarea, să doreşti cu adevărat să fii mai bun. Şi nu e vorba doar de politicieni, care până la urmă tot din rândurile noastre se ridică, e vorba de aproape fiecare cetăţean care parcă are o plăcere sadică de a-şi bate joc de cei din jur şi de a fi batjocorit.

Când tatăl meu, cu piciorul în cârjă după ce nu s-a mişcat cinci luni de pe patul de spital este purtat pe drumuri de o tanti de la o instituţie de stat din raion pentru ca dumneaei să se simtă importantă şi să umilească oamenii suferinzi care vin să primească de la statul nostru mizerii bani te întrebi – merită să munceşti, să achiţi impozite nebune atâţia ani ca să fii tratat în ultimul hal?

Merită să îmi las copilul să se joace într-un spaţiu în care mamele îşi învaţă copiii cum să scuipe totul pe jos, cum să arunce fără ruşine tot ce le încurcă în geantă, cum „să răspundă” cu lovituri atunci când e îmbrâncit de alt copil. Am obosit de fiecare dată când merg la terenul cu nisip să strâng şi să arunc la gunoi tot ce alţii cred că acolo e tomberon.

Nu vreau să fiu jandarm… să sar mereu cu observaţii peste şoferii care, plictisiţi de ambuteiaje aruncă şmechereşte chiştoace sau pungile goale peste geam, nu o fac pentru îmi place să îmi irosesc energia şi starea mea de bine, o fac pentru ca fiica mea care merită să aibă exemple pozitive în jur.

Da, e adevărat sunt foarte legată spiritual de locul în care m-am născut, de familie, de oamenii buni care m-au crescut, de prietenii care îmi fac viaţa frumoasă, de colegii care mă ajută să devin mai bună la locul de muncă, de locurile pitoreşti – pentru asta am revenit după ce am terminat facultatea în Timişoara. Sunt foarte recunoscătoare acestei ţări pentru ce mi-a oferit, dar mă întreb dacă ea are ce oferi copilului meu.

Sursa: lilu.md