Cei mai mari crocodili care au trăit puteau să mănânce chiar și dinozauri

Crocodilii sunt unele dintre cele mai stabile animale de pe Pământ, ultimele milioane de ani trecând peste ei fără a fi suferit modificări majore. Cu toate acestea, dacă privim la o scară istorică mai mare, lucrurile stau diferit. Mai exact, la finalul erei cretacice a trăit cel mai mare crocodil din istorie.

Cât de mari erau acești crocodili? Oamenii de știință explică faptul că crocodilii din genul Deinosuchus aveau dinții de mărimea unor banane. Acești giganți erau cei mai mari carnivori din mediul semi-acvatic, un prădător puternic care putea să-i vâneze pe acei dinozauri care se apropiau prea tare de teritoriul lor, notează Science Alert.

Un secol de studii

Primele fosile de Deinosuchus au fost descoperite în anul 1850, iar studierea acestora s-a întins pe mai bine de un secol, oamenii de știință având poziții diferite legate de clasificare acestora.

Un studiu recent, realizat de către oamenii de știință de la universitatea Iowa, Statele Unite ale Americii, a dus la o re-evaluare a modului în care acești crocodili sunt clasificați. Astfel cercetătorii au identificat trei specii distincte de Deinosuchus: D. riograndensis, D. hatcheri și o specie nou identificată, D. schwimmeri.

Adam Cossette, paleontolog al Institutul Tehnologic din New York, explică faptul că acești crocodili terorizau populația de dinozauri din zonele pe care le ocupau.

În timp ce cel mai vechi exemplar de Deinosuchus cunoscut până în prezent are aproximativ 82 de milioane de ani, cercetătorii spun că este probabil reprezentantul unei populații ancestrale comune pentru toate speciile și că aceasta ar fi existat în America de Nord înainte ca nivelul oceanului să crească.

Prădători sau necrofagi?

Una dintre întrebările la care încearcă să răspundă oamenii de știință privește modul în care acești crocodili se hrăneau. Paleontologul David Schwimmer explică faptul că urmele lăsate de dinții uriași ai acestor crocodili pot fi văzuți pe fosilele de dinozauri.

Cercetătorul este de părere că aceste urme indică un comportament de prădător: „Această creatură era suficient de mare pentru a doborî majoritatea dinozaurilor. De asemenea, destul de interesant, cele mai multe mușcături pe care le vedem se află în oasele picioarelor și în zona cozii. Dacă aveți de gând să apucați un dinozaur, acesta este locul în care aveți de gând să le apucați”.

Studiul a fost publicat în Journal of Vertebrate Paleontology.