Cum și-a declarat R. Moldova independența în 5 pași

Declarația de Independență a Republicii Moldova trebuie pusă în primul rând în contextul căderii Uniunii Sovietice. Deși ne-am încadrat într-un proces de declarare a independenței abia după Ucraina și Belarus, Republica Moldova a avut și până atunci mai mulți pași de distanțare de trecutul sovietic și apropiere de normalitate. Și pentru că azi întreaga țara marchează semnarea declarației, ne-am propus să-ți povestim câteva curiozități despre cum a ajuns Republica Moldova să fie republică și independentă.

1. Jos grafia chirilică

Procesul de declarație a independenței Republicii Moldova trebuie separat în două etape. Prima etapă este cea dinainte de Puciul de la Moscova ce a început pe 19 august 1991. Până în acel moment, RM adoptase pe 31 august 1989 Legea cu privire la funcționarea limbilor vorbite pe teritoriul RSS Moldovenești, care schimba grafia chirilică a limbii române folosite în grafie latină. Limba continua să se numească „moldovenească”.

2. Referendumul

Următoarea etapă a avut loc în 1990, când de la Moscova a început o „relaxare” a puterii administrative, în favoarea centrelor regionale. Astfel, în acel an mai multe republici și-au declarat suveranitatea. De menționat că până în acel moment independența era declarată de către Lituania, Estonia, Letonia și Republica georgiană Abhazia. Totodată, separarea de RSSM, dar rămânerea în URSS, a fost declarată pe 2 septembrie de teritoriul din stânga Nistrului (Transnistria).

Gorbaciov a făcut eforturi disperate și prost inspirate să recâștige controlul, în mod special în republicile baltice, dar puterea și autoritatea guvernului central fuseseră în mod dramatic și ireversibil distruse. Pe 17 martie 1991, într-un referendum unional, 78% dintre votanți au susținut menținerea Uniunii Sovietice într-o formă actualizată. Ucraina și țările baltice au boicotat referendumul. În RSSM referendumul are loc, dar este declarat nul.

Prin complicitatea PCM și a Moscovei, au fost deschise 506 secții de votare, inclusiv la Chișinău, Bălți, Bender și Tiraspol. Din cele 48 de raioane, 11 au participat masiv la referendum, iar în 13 dintre acestea – doar anumite localități s-au prezentat la vot. Frontul Popular, aflat la guvernare la Chișinău închise secțiile de votare din raioanele Fălești, Strășeni și Cantemir. Pe 16 și 17 martie 1991 au fost pichetate o serie de secții de votare din Chișinău și din regiuni. În unele raioane, precum Ungheni, Orhei și Hâncești, au avut loc ciocniri violente între susținătorii referendumului și cei care se pronunțau împotrivă. La referendum ar fi participat 831 mii persoane, adică o treime dintre cetățenii cu drept de vot.

Pe 20 august 1991, republicile trebuiau să semneze un nou tratat unional, care le-ar fi făcut țări independente într-o federație cu președinte, politică externă și armată comune.

3. Puciul

Doar că planurile au fost le-au fost încurcate de puci. Pe 19 august 1991, vicepreședintele Ghennadi Ianaiev, primul ministru, ministrul apărării, șeful KGB și alți oficiali de frunte au acționat pentru a preveni semnarea tratatului unional și au format „Consiliul de Stat pentru Starea de Urgență”.

„Comitetul” l-a pus pe Gorbaciov (aflat în vacanță în Crimeea) sub arest la domiciliu și au încercat să restaureze statul unional.

Organizatorii se așteptau la suportul popular pentru acțiunile lor, dar populația din Moscova n-a fost de partea lor. Mii de oameni au ieșit pe străzi să apere „Casa Albă”, locul simbolic al suveranității Rusiei. Organizatorii au încercat și, în cele din urmă, au eșuat în încercarea de a-l aresta pe Boris Elțîn, care s-a raliat opoziției de masă anti-puciste.

4. Gorbaciov is back

După trei zile, în 21 august, lovitura de stat a eșuat, organizatorii au fost arestați și Gorbaciov s-a reîntors ca președinte al Uniunii Sovietice. Dar puterea lui era acum în mod definitiv compromisă. Nicio structură de putere unională sau rusească n-a mai ascultat de comanda sa.

Drept consecință imediată, Ucraina și Belarusul își declară independența. Ucraina o face pe 24 august, iar Belarusul pe 25 august.

5. A șaptea țară

Potrivit istoricului Igor Cașu, „Ziua de 27 august a fost aleasă și pentru a coincide cu 27 august 1989, atunci când a avut loc Marea Adunare Națională la care s-a afirmat cu voce tare, deși într-un limbaj voalat, obiectivul desprinderii de URSS și încetării stării de ocupație”. Era o zi de marți, iar Sovietul Suprem a avut o ședință specială în acea zi, iar după finalizarea ședinței, deputații au ieșit în fața poporului care manifesta în fața Parlamentului.

Republica Moldova este a 7-a țară care și-a declarat independența. Tot în august și-au declarat independența Azerbaidjan, Uzbekistan și Kîrgîzstan (30-31 august). Pe 9 septembrie Tajikistanul devine independent iar pe 21 septembrie Armenia. Ultimele își declară independența Rusia, pe 12 decembrie și Kazahstanul pe 16 decembrie.