Peste 250 de milioane de teste au fost făcute până astăzi, în întreaga lume. Cifrele par astronomice, mai ales că din ele, aproape 90 de milioane sunt raportate de China, a cărei „transparență” nu este ceva în ce are încredere chiar toată lumea. Testarea a fost și a rămas, încă din luna martie, principala recomandare a Organizației Mondiale a Sănătății în lupta cu COVID-19. Totodată, ea ajută la înțelegerea gravității bolii și anume rata cazurilor de deces la cazuri depistate.
Din start, testarea este elementul principal de a înțelege impactul unei pandemii. Nicio țară din lume nu știe câte cazuri de COVID are înregistrate, iar asta face parte tot dintr-un lanț de cifre care trebuiesc raportate. În primul rând, pentru a afla numărul de cazuri trebuie să faci teste. Apoi, trebuie să înțelegi câte din ele au fost fatale, pentru a raporta cât mai precis „rata de mortalitate”, iar odată cu asta, stabilirea altor politici de testare.
Totodată, în această ecuație mai sunt și testele serologice care depistează anticorpii, în cazul COVID-ului, acestea putând fi cheia de ridicare a restricțiilor, odată ce există imunizarea colectivă.
Costurile pentru un test variază, iar acest aspect a fost și subiectul unei știri false despre prețul unui test COVID-19 în Germania, care ar fi fost de 18 euro. De fapt, pe documentul respectiv apare, într-adevăr, un test de coronavirus din Germania, care a ieșit negativ, dar chitanța include alte servicii medicale, precum igienizarea împotriva COVID-19. Costul de pe chitanță era, de fapt, de 78,74 euro.
Cum se testează?
În Aprilie, experta în sănătate publică Ala Tocarciuc spunea într-un interviu pentru Europa Liberă despre trei abordări față de testare în cadrul pandemiei de COVID-19.
„Prima abordare este ca să fie testați toți pacienții, inclusiv cu simptome ușoare și contacții acestora. A doua abordare ar fi ca să fie obligatoriu testate toate persoanele din grupele de risc, toți cei care sunt pe prima linie, cum ar fi: medici, polițiști, vameși, toți cei care sunt în contact cu cei contaminați ar trebui să fie testați obligatoriu. Și a treia abordare, care a apărut mai nou, este testarea unor comunități reduse. Când zic comunitate redusă, am în vedere până la 15.000 de persoane. Se testează toți oamenii dintr-o comunitate ca să se vadă nivelul de imunitate colectivă deja atins, ca să se poată face o evaluare când se va putea scoate din restricții.”
Republica Moldova, potrivit ei a avut o combinație dintre prima și a doua abordare, care s-a terminat odată cu epuizarea stocurilor de teste.
Ce fel de teste sunt?
Sunt două tipuri de teste.
Este vorba de „familia de teste” care detectează prezența curentă a virusului în căile respiratorii. Ele variază în funcție de rapiditatea lor, iar rezultatele se eliberează în decurs de o zi sau câteva ore și se constată sau nu existența fragmentului de genom al Covid-19 în pacient.
Al doilea tip de teste este cel pentru anticorpi, care, folosiți pentru cea de-a treia abordare menționată mai sus, detectează dacă cineva a fost deja infectat și are imunitate la acest virus.
Utilitatea primului tip de teste este de a detecta în mare parte focarele de infecție și a reacționa activ. Este cazul Coreei de Sud unde testarea masivă a permis găsirea rapidă a focarelor în fază incipientă și lichidarea virusului. Poate fi comparat cu stingerea unor incendii într-o zonă de câmpie uscată, unde acțiunea rapidă în faze incipiente poate opri dezastrul.
Cel de al doilea tip de teste, serologic este mai mult folosit pentru a determina gradul atingerii „imunității colective”. Efectiv, este determinat dacă o persoană a avut sau nu acest virus, iar informația este utilă atunci când, de exemplu, autoritățile decid ridicarea unor restricții.
Politicile de testare
Potrivit portalului OurWorldInData, politicile de testare au fost divizate în patru mari categorii și anume:
- Fără politici de testare
- Teste pe bază de simptome și grupuri cheie (exemple din Europa: Bulgaria, Albania, Serbia, Ungaria; exemple din lume: Mexic, Argentina, majoritatea statelor africane, Indonezia)
- Testarea tuturor celor care au simptome (România, Moldova, Ucraina, Polonia, Italia, Franța, Marea Britanie. Exemple din lume: Noua Zeelandă, India, Brazilia). În mare parte, aceste politici implică testarea gratuită a celor care poartă simptome, iar cei care nu le au se pot testa în anumite locații contra unui anumit cost. Diferența este în capacitatea țărilor de a testa și anume deschiderea a cât mai multe laboratoare de procesare a testelor. Astfel, de exemplu, Moldova poate procesa în ultima perioadă în jur de 2000 de teste, zilnic.
Potrivit portalului Worldometer, Moldova este la coada clasamentului european la nivelul de testare, având 45,6 mii de teste la 1 milion de populație. Mai slabă decât Moldova este Ucraina, unde cifra este de 32,8 mii.
- Testare publică deschisă, inclusiv pentru asimptomatici (Rusia, Letonia, Germania, Danemarca, Spania, Islanda. Exemple din lume: SUA, China, Canada, Australia). De obicei aici sunt implementate locuri speciale de prelevare a probelor cum ar fi corturi în locuri publice dar și testarea drive through.
Gratuit, dar în caz extrem
În Republica Moldova sunt testate la COVID-19 gratuit doar persoanele care au simptome ce îndeplinesc definiția de caz. În caz că apar anumite simptome suspecte, persoanelor li se recomandă să stea în izolare 14 zile.
„Sunt multe persoane care, de sine stătător, după un interval de timp, decid să meargă la laboratoarele private pentru a realiza testarea. Nu există nicio condiționalitate, nicio obligativitate din partea statului ca persoanele să meargă la privat să-și facă teste din bani proprii. Oricare dintre persoane, când vorbim de COVID-19, beneficiază de asistență medicală gratuită din partea statului, care include și etapa de prelevare, testare și tratament”, spunea Viorica Dumbrăveanu, ministră a Sănătății în luna iunie, în cadrul unei conferințe de presă.
Pentru cei care nu prezintă simptome sunt opțiunile de a se testa pentru COVID-19 la laboratoarele private, unde costă între 700 și 800 de lei un test. Testarea pentru anticorpi este în jur de 250 de lei la laboratoarele private.
