Basarabeanul Nicolae Simatoc este cu certitudine cel mai important jucător de fotbal român al anilor 1940 și 1950, al cărui nume este încrustat în muzeul de glorie al FC Barcelona, unul din cele mai mari cluburi de fotbal ale lumii. Destinul său este demn de un film. În 19 ani de carieră fotbalistică, Simatoc a jucat peste 200 de meciuri, în care a marcat 20 de goluri, reușind să câștige per total două titluri de campion național (Ungaria și Spania), precum și cel mai important trofeu internațional – Cupa Latină, precursoarea Cupei Campionilor Europeni, actuala Ligă a Campionilor. Din cauza regimului comunist, mulți ani numele său a fost dat uitării – Nicolae Simatoc nu a fost cunoscut nici în Republica Moldova, nici în România. În 2013 la Chișinău a fost publicat volumul „Nicolae Simatoc (1920-1979). Legenda unui fotbalist basarabean de la Ripensia la FC Barcelona”.
Nicolae Simatoc, fiul lui Axentie și a Anastasiei Șmatoc, s-a născut la 1 mai 1920, în Grimăncăuți,(Briceni), atunci Basarabia făcând parte din România Mare. Aici a locuit până la vârsta de 14 ani, atunci când a fost observat de un antrenor al Ripensiei Timişoara, în timp ce bătea „bășică de porc” numită minge cu alți copii în satul natal. Antrenorul a mers și a vorbit cu părinții săi, iar la scurt timp și-au făcut bagajele și au plecat la Timișoara în trei: antrenorul, tânărul Nicolae și mama sa. Tatăl fotbalistului a rămas în sat și nu și-a mai văzut niciodată fiul. Astfel, Nicolae ajunge la Timișoara, la cel mai important club din România din acei ani, unde a evoluat din 1934 până în 1941. A evoluat pentru Ripensia, inițial la tineret, apoi la seniori. La Timișoara își schimbă numele în Simatoc, învață maghiara, germana și sârba. Până la finele vieții, pe lângă aceste trei limbi, plus româna și rusa pe care le cunoștea de acasă, Simatoc avea să mai învețe italiana, catalana, spaniola și engleza.
Consacrarea sa vine în 1940, când este selecționat în echipa națională a României, pentru care a jucat în cariera sa 8 meciuri. Era un nume deja cunoscut în fotbalul românesc. Juca mijlocaș și era apreciat pentru tehnica și precizia paselor. Avea înălțimea de baschetbalist 1,95 m și purta 48 la pantofi. La 21 de ani se transfera la echipa Carmen București, însă România intrase în cel de-al Doilea Război Mondial, iar campionatul fusese suspendat. În aceste condiții, Simatoc se legitimează la Clubul Atletic Oradea (CAO), o altă echipă–etalon a vremii. Cu Simatoc în echipă, CAO câștigă în ediția 1943-1944 campionatul Ungariei cu 13 puncte în avans față de lidera Ferencváros. A fost pentru prima oară când o echipă din provincie devenea campioană a Ungariei. Simatoc mai joacă un meci pentru orădeni, după care pleacă la Vasas Budapesta. În Ungaria Nicolae o cunoaște pe Etel Sztolárcsik, descendentă a unei familii aristocrate maghiare, cu care se va căsători, în 1945. Tot acolo decide să-și schimbe numele: Simatoc adoptă numele de Miklós Szegedi, inspirat de numele orașului Szeged, din apropierea Timișoarei. În 1945 revine în România la echipa Carmen și mai joacă două meciuri pentru echipa națională a României.
După terminarea războiului, autoritățile comuniste din România au început o adevărată vânătoare pentru repatrierea refugiaților de peste Prut. Așa că în iarna anului 1947 Simatoc împreună cu alți trei colegi fotbaliști, fuge din țară. A tranzitat fosta Iugoslavie și a ajuns la Milano. Aventura l-a costat o dublă pneumonie. Fuga fotbalistului nu a trecut neobservată – acestuia i-a fost retrasă cetățenia română. În Italia a fost legitimat la Internazionale Milano, marele club al lui Giuseppe Meazza. Aici a jucat două sezoane. Unul mai bun, în care Inter s-a clasat pe poziția secundă în campionat, și altul mai slab. A fost transferat la Brescia, în Liga a II-a, unde a jucat titular până în 1950. Atunci împreună cu László Kubala a creat o echipă de refugiați din Europa Centrală, cu care joacă meciuri demonstrative în mai multe țări. În unul dintre aceste meciuri, care se desfășura în Spania, a fost remarcat de legendarul Santiago Bernabeu, care a vrut să-l transfere la Real Madrid. Simatoc însă optează pentru Barça. Care i-a propus echivalentul, astăzi, a 500 000 de euro, o avere la vremea aceea. La FC Barcelona s-a impus rapid. A purtat tricoul cu numărul 10 chiar de la început și în meciul de debut cu Real Sociedad a reușit un gol și trei pase decisive, partida încheindu-se cu 8-2 în favoarea Barcelonei.
În primul meci cu Real Madrid, „Sima” i-a încântat pe suporterii Barçei – a făcut unul dintre cele mai bune meciuri ale carierei sale, jucând excelent. Partida s-a încheiat cu un neverosimil 7-2 pentru Barcelona. Starul român devenise extrem de popular printre barcelonezi, dar odată cu faima, începuseră și problemele de disciplină. Ușor-ușor Simatoc a devenit client constant al cluburilor de noapte, unde juca cărți până târziu, lipsea uneori de la antrenamente sau chiar de la meciuri. Ultima partidă pentru Barcelona a jucat-o în decembrie 1951, iar ulterior o fractură de picior l-a ținut departe de gazon. După ce îşi încheie cariera de fotbalist, face școala de antrenori. Pentru perioade scurte pregătește mai multe echipe, ca Lleida, Sabadell și AEL Limassol, dar pasiunea pentru poker îl face să-și neglijeze meseria.
Într-un final în 1963 emigrează în Australia, stabilindu-se la Sydney. Primește cetățenia australiană și își mai schimbă o dată numele în Nicholas Sims. Acolo activează inițial ca antrenor la două echipe și, în cele din urmă își mai împlinește un vis: pornește propria afacere, un cazinou (Club 33) unde putea juca poker și ca profesionist. Nicolae Simatoc moare la 1 ianuarie 1978, jucând cărți într-un club din Double Bay, un cartier renumit din Sydney, în urma unui atac de cord.
