Ultima oră

Republica Belarus: Lukaşenko încearcă să cîştige timp şi să divizeze opoziţia

Preşedintele belarus Aleksandr Lukaşenko pare din ce în ce mai izolat politic în prezent, pe fondul contestaţiilor interne care durează de zece zile dar şi datorită faptului că omologul său rus Vladimir Putin nu se grăbeşte să-i sară în ajutor. Potrivit unor comentatori francezi, Lukaşenko încearcă în prezent să cîştige timp şi să divizeze opoziţia. El recurge, printre altele, în mod grosolan la argumentele clasice ale dictatorilor pentru a calma fervoarea contestatară. Muncitorilor le spune că în cazul plecării sale de la putere şi în cazul unei eventuale schimbări de regim politic uzinele care le asigură un salariu vor dispărea în şase luni. Contestatarilor care manifestează asumîndu-şi riscul de a fi brutalizaţi, arestaţi, bătuţi sau chiar ucişi le reproşează că ascultă de puteri străine… Întregului popor îi promite o nouă Constituţie şi le cere concetăţenilor săi să dezbată pe marginea ei…

Va pleca oare, el, de la putere de bunăvoie şi fără vărsare de sînge? Este întrebarea pe care şi-o pun majoritatea analiştilor. Potrivit unui expert citat de Le Figaro, Lukaşenko nu va ceda puterea fără a încerca toate manevrele posibile pentru a evita scenariul ucrainean. De cînd se află la putere, de 26 de ani, Aleksandr Lukaşenko s-a perfecţionat ca nimeni altul în materie de manipulare politică. Nimeni însă nu mai crede astăzi în promisiunile lui. Este ceea ce declară, într-un interviu acordat cotidianului Le Figaro, opozanta Maria Kolesnikova, în vîrstă de 38 de ani, muziciană de profesie. Ea a făcut parte din acel trio feminin aflat în fruntea opoziţiei la Minsk, împreună cu Svetlana Tihanovskaia şi Veronica Tsepkalo. Dintre toate trei, doar Maria Kolesnikova a rămas la Minsk, riscînd arestarea în orice moment, colegele ei au plecat în străinătate.

„Republica Belarus se află într-un moment unic al istoriei sale cînd poporul belarus se simte întărit şi capabil să-şi rezolve singur problemele. Noi nu aşteptăm nici un ajutor de la nici o ţară. Dar vrem organizarea de noi alegeri, precum şi judecarea celor vinovaţi de violenţe şi de falsificarea rezultatelor la recentul scrutin. Vrem deasemenea de urgenţă eliberarea persoanelor arestate.” Am citat din declaraţiile făcute de Maria Kolesnikova. De precizat că ea cere Uniunii Europene să nu decreteze sancţiuni împotriva ţării sale, şi mai subliniază că nu se teme de nici o ingerinţă rusă, Vladimir Putin nu are nici un interes să sprijine un preşedinte atît de nepopular precum Lukaşenko, mai artă opozanta belarusă.

Geopoliticianul Renaud Girard îşi exprimă şi el, tot în Le Figaro, îndoiala în legătură cu o posibilă intervenţie a tancurilor ruse în Belarus, aşa cum a procedat Brejnev în 1968 cînd a trimis armata în Cehoslovacia. Republica Belarus face parte, împreună cu Rusia, Armenia, Kazahstan, Kirghizstan şi Tadjikistan din aşa-numita Organizaţie a tratatului de securitate colectivă. După modelul Alianţei Atlantice, această structură prevede că dacă una dintre ţările membre este atacată, celelalte trebuie să-i sară în ajutor. Numai că Republica Belarus nu este atacată de nimeni în prezent, observă analistul francez, cu menţiunea însă că Moscova n-ar permite în nici un caz unui nou regim instalat la Minsk să se apropie de NATO.

Pe de altă parte, Vladimir Putin, mai scrie Renaud Girard, are prea puţină simpatie pentru Lukaşenko. Pe întîi februarie anul acesta Putin s-a arătat destul de iritat din cauza unei vizite efectuată la Minsk de şeful diplomaţiei americane, Mike Pompeo. Acesta din urmă venea să-i propună lui Lukaşenko petrolul american în caz de litigiu energetic grav între Belarus şi Rusia… Părerea analistului francez este că Vladimir Putin va evita greşelile făcute deja în Ucraina, cînd i-a umilit pe ucraineni prin sprijinirea masivă a separatiştlor din estul ţării… Putin va încerca mai degrabă să acţioneze în culise, astfel încît Lukaşenko să fie înlocuit cu o personalitate moderată, un pro-rus evident, dar care să fie acceptat şi de populaţie…

Într-o analiză publicată în cotidianul Le Monde, jurnalistul Piotr Smolar este de părere că mişcarea belarusă nu seamănă cu nici una din revoluţiile „de culoare” care au zguduit imperiul sovietic, deci nici cu revoluţia portocalie din Ucraina şi nici cu revoluţia trandafirilor din Georgia. „Mişcarea din Belarus nu apără nici un model occidental şi nu se opune Rusiei, ea doreşte doar să pună capăt unui sistem paternalist care nu tolerează nici o contestaţie”, afirmă Piotr Smolar.

https://www.rfi.ro/

Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!


Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *