În apropierea Clujului, antica Napoca, s-au descoperit trei complexe fastuoase datate în a doua jumătate a secolului al V-lea şi atribuite în literatură neamului germanic al gepizilor. Este vorba de cele două morminte princiare de la Apahida şi de tezaurul de la Cluj-Someşeni. Ansamblurile surprind atât prin bogăţia şi diversitatea absolut spectaculoasă a inventarelor păstrate, cât şi prin concentrarea de valoare simbolică pe care acestea o înmagazinează.
În primul mormânt de la Apahida, fibula cu butoni în formă de ceapă, insignă purtată doar de un grup restrâns de oficiali ai Imperiului Roman, ne vorbeşte despre statutul aparte al defunctului; inelul cu nume – OMAHARUS – poate fi interpretat şi ca atribut al statutului moştenit al purtătorului, iar cel sigilar sugerează implicarea în cultura documentului scris şi responsabilitatea sigiliului. Depunerea cănilor de argint ornamentate cu scene bahice – vase cu capacitate mare, destinate păstrării vinului şi turnării în recipiente mai mici – face trimitere către un întreg comportament relevând nu doar consumul vinului, obicei propriu spaţiului mediteranean antic, ci şi participarea la banchet de pe poziţia privilegiată a celui care oferea şi concentra asupra sa atenţia convivilor. Brăţara cu capete îngroşate sugerează o altă modalitate de caracterizare a aceleiaşi personalităţi, prin raportarea, de această dată, la un sistem de valori propriu uneia dintre lumile „barbare” ce evolua dincolo de limitele Imperiului.
În al doilea mormânt princiar de la Apahida, dintre accesoriile garniturii de centură, gentuţa mică, ornamentată cu aplice cu capete de cai, este apariţia cea mai estică a unui tip de piese caracteristice spaţiului merovingian, prezenţa sa putând fi interpretată şi ca indiciu al existenţei unor relaţii sau legături directe cu vestul Europei. Prezenţa setului de piese de joc sugerează o anume disponibilitate spre socializare şi contribuie astfel la schiţarea unui anumit profil comportamental. Pe de altă parte, depunerea accesoriilor de harnaşament, de la unul sau mai mulţi cai, reprezintă o altă modalitate de a sugera statutul înalt.
Prezenţa în ambele complexe de la Apahida a vaselor de sticlă reparate cu foaie de aur poate sugera existenţa unor contacte cu spaţiul scandinav, unde sunt înregistrate mai multe apariţii ale acestui obicei. Asemănările tehnice şi stilistice dintre diferitele accesorii de centură păstrate în inventarele recuperate, toate ornamentate prin folosirea unei variante speciale de cloisonné, care surprinde prin perfecţiunea execuţiei, ar putea indica provenienţa lor din acelaşi atelier sau mediu tehnologic.
Aceste piese excepționale pot fi admirate la Muzeul Național de Istorie a României în cadrul expoziției permanente "Tezaurul Istoric".
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!
