Principală  —  Ştiri  —  Social   —   Nenorociri și memorie

Nenorociri și memorie

În Sankt Petersburg, memorialul spontan în onoarea medicilor morți de COVID – sub amenințarea distrugerii

Pe 6 august, s-au împlinit exact 100 de zile de când a apărut zidul memoriei medicilor care au murit la Sankt Petersburg, în urma COVID-19. În această zi, aici au venit rude, prieteni, colegi, studenți ai celor decedați, dar și alți oameni îngrijorați de decesele celor răpuși de COVID-19.

„Au fost 100 de zile de durere, iar cu fiecare nouă pierdere durerea e tot mai mare”, spune Irina Maslova, directoare de programe a Fundației „Astarta”, de prevenire a maladiilor sociale, autoarea ideii creării acestui Zid al Memoriei.

Astăzi, pe gardul clădirii sunt afișate 88 de plăci cu numele și fotografiile medicilor decedați. Pe 27 aprilie, când Irina a ajuns prima dată la Malaya Sadovaya, ea a adus primele nouă plăcuțe comemorative. Nimeni nu-și face iluzii: 88, din păcate, nu este deocamdată o limită. Atâta timp cât oamenii sunt bolnavi, medicii vor trebui să reziste în fața oricăror lovituri. Uneori cu prețul propriilor vieți.

Un tânăr de 33 de ani, Dmitry Yarovoy, un oftalmolog foarte talentat, dintr-o dinastie de medici, singurul fiu din familie, un poliglot, zâmbește din fotografia de pe gard (cunoștea perfect cinci limbi). Deschis, amabil, sociabil, foarte mobil, vesel, optimist, reușea să înveselească toată lumea și să-i molipsească pe toți cu dragostea sa de viață și cu optimismul său. Prietenii, în special cei care sunt departe de medicină, l-au numit respectuos Doctor. În această vară, Dmitry și-a terminat de amenajat propria casă. Urma să se căsătorească, să crească copii și să nu moară.

Femeia din Petersburg, Ekaterina Fedorova, lângă portretul mamei sale decedate – Marina Fedorova, asistentă de laborator la stația de fluorografie a districtului Nevsky. Foto: Elena Lukyanova / «Novaia în Sankt Petersburg»

O asistentă de 46 de ani de la Institutul de Cercetări Științifice în mulele lui Dzhanelidze, Olga Novikova, pe care pacienții o numeau „cea mai bună, a noastră Olga”. Și Novikova planifica, în următoarele luni să treacă în propriul apartament, într-o clădire nouă, o locuință pe care o aștepta de mulți ani. Cumpărase deja mobilă, un candelabru, veselă. Potrivit rudelor și colegilor, Olya „a fost căsătorită cu propriul loc de muncă”. Chiar și când a contractat coronavirusul, a sunat la clinică și a rugat: „Fetelor, amânați-mi schimbul pentru două zile, voi scăpa de temperatură și voi ieși!” Dar n-a mai ieșit…

Medicul superior al stației centrale a ambulanței din Sankt Petersburg, Vladimir Mankovici, în vârstă de 67 de ani, nu se va întoarce niciodată acasă la soția sa cu handicap locomotor, căreia acum îi este foarte greu fără el. Abia se poate mișca în spațiul din apartament și nu a ieșit afară de opt ani – nici la magazin, nici la farmacie. Nepoții lui Mankovici, care au acum aproximativ un an, nu își vor aminti de bunicul în viață. Colegii l-au numit pe Vladimir Felix de fier, or, în întreaga sa viață, el nu a lipsit nicio singură zi de la muncă. În plus, el nu a întârziat niciodată la muncă. Vecinii din casă făceau glume pe seama punctualității doctorului: „După ritmul de viață al lui Samuilovici, puteți verifica ceasul – atât de exact iese la serviciu”. Vladimir nu doar că își iubea meseria, ci o trăia. Despre serviciile de la Urgență el spunea astfel: „Când venim aici, sarcina noastră este să lăsăm acasă tot ce avem în viața personală. În caz contrar, emoțiile negative ne pot afecta munca. Aici nu poți să te distragi. Aici, în spatele fiecărei provocări, se află viața unei persoane”.

De la bun început, a fost clar că respectarea memoriei medicilor căzuți la datorie nu trebuie să fie una temporară, ci permanentă. În mai, deputatul ZakSa din Sankt Petersburg, Boris Vișevski, a găsit un loc potrivit pentru el – în parcul de pe bulevardul Medicilor, pe partea Petrogradskaya, unde sunt mai multe universități de medicină. A adresat un apel guvernatorului din Sankt Petersburg. Beglov, în răspunsul dat lui Vișevski, l-a asigurat că Zidul Memoriei de pe Malaya Sadovaya va fi păstrat atâta timp cât epidemia va continua, iar la finalizarea pandemiei, se va analiza problema transferului său într-un loc permanent.

Epidemia nu s-a terminat încă, dar a venit momentul să rezolvăm această problemă. Aici, pe Malaya Sadovaya, memorialul ar putea fi amplasat doar atâta timp cât a continuat reconstrucția Casei Radio, care acum este finalizată.

Irina Maslova. Foto: Elena Lukyanova / «Novaia în Sankt Petersburg»

Irina Maslova povestește: „Într-o zi, un maistru a venit la mine și mi-a spus: „Până pe 3 octombrie, vom finaliza toate lucrările de construcție și va trebui să demolăm gardul temporar. Cu toate acestea, nimeni dintre noi nu va ridica o mână asupra acestor fotografii, pentru a distruge toate acestea, întrucât aceasta este istoria noastră umană, necazul și memoria noastră”. El ne-a rugat să rezolvăm cumva problema transferului Zidului Memoriei.

Creatorii memorialului temporar și rudele medicilor decedați consideră că este necesară o discuție publică deschisă despre cum ar trebui să fie monumentul și unde să fie amplasat. În opinia lor, acest lucru nu ar trebui să fie decis de deputați, artiști și sculptori, ci de persoane care au fost direct afectate de tragedie.

La 6 august, Boris Vișevski i-a trimis guvernatorului o solicitare repetată, amintindu-i de promisiunea sa și cerându-i să „dea instrucțiuni privind organizarea unei discuții publice și alte proceduri necesare pentru crearea unui memorial permanent până la 3 octombrie”. Beglov nu a răspuns deocamdată.

Dmitry Lisovets, președintele Comitetului de Sănătate din Sankt Petersburg:

“Avem în vedere strămutarea memorialului dedicat medicilor care au murit în urma infecției cu coronavirus. Până în prezent, nu se cunoaște nimic despre forma sau locația sa viitoare. Acest subiect este extrem de sensibil atât pentru medici, cât și pentru rezidenții orașului. Inițial, oamenii au vrut să amintească într-o formă accesibilă despre munca lucrătorilor medicali, a celor care, luptând pentru sănătatea pacienților lor, s-au îmbolnăvit și au murit. Dar a venit momentul să alegem cel mai bun loc pentru a le imortaliza memoria. Amplasarea unui astfel de memorial pe gardul unei clădiri, într-o zonă pietonală, lângă restaurante și locuri de divertisment, poate discredita ideea în sine. În interesul rudelor medicilor decedați și al orășenilor este de a găsi un alt loc. Comitetul pentru Sănătate este gata să ofere locuri în imediata apropiere a Casei Radio. Este abordată inclusiv posibilitatea strămutării Zidului Memoriei în foaierul Centrului de Igienă și Prevenire Medicală de pe strada Italyanskaya. Oricum, versiunea finală va fi adoptată în urma unor dezbateri publice extinse”.