Ceres este cel mai mare obiect din centura de asteroizi dintre Marte si Jupiter. Are propria sa putere gravitațională, ceea ce a permis navei spațiale NASA Dawn să obțină imagini de înaltă rezoluție de pe suprafața micii planete.

Mai multe studii publicate în Nature Astronomy, Nature Geoscience și Nature Communications, au adus informații despre planeta pitică, descoperită în 1801 de Giuseppe Piazzi, un matematician italian. O echipă de oameni de știință din Statele Unite și Europa au analizat imaginile transmise de orbiter, capturate de la aproximativ 35 km de asteroid.

Cum au aflat despre prezența apei

Analiza s-a concentrat pe craterul Occator, vechi de 20 milioane de ani. Cercetătorii au descoperit că există un „rezervor extins” de apă sărată sub suprafața craterului, citează Playtech.

Folosind imagistica prin infraroșu, echipa a descoperit prezența compusului hidralit – comun în apele înghețate ale oceanelor, dar nemaigăsit până acum în afara suprafeței Pământului. Maria Cristina de Sanctis, de la Istituto Nazionale di Astrofiica din Roma, a declarat că hidralitul este un semn clar Ceres a avut cândva apă pe suprafața sa.

„Putem spune că Ceres este un fel de lume oceanică, la fel ca unele dintre lunile lui Saturn și Jupiter”, a declarat ea.

Echipa a observat că depozitele de sare par să fie dezvoltate în ultimele 2 milioane de ani, foarte recent în ceea ce privește timpul în spațiu. Acest lucru sugerează că apa sărată ar putea veni din interior. Într-un studiu separat, o echipă de cercetători din SUA a analizat imagini ale craterului de la Occator și au descoperit că este posibil ca movilele și dealurile sale să se fi format atunci când apa a fost aruncată de impactul unui meteorit înghețat pe suprafața planetei.

Autorii au afirmat că rezultatele lor arată că procesele de înghețare a apei „se extind dincolo de Pământ și Marte și au fost active în Ceres în trecutul geologic recent”.

---