Eugen Doga, despre Moldova anului 2020: Mi-a amintit de copilăria mea în perioada secetei din 1946-47

Ca pe timpul secetei secetei din 1946-47, când încă era copil. Așa se simte maestrul Eugen Doga, în Moldova anului 2020, lovită de vremea uscată și de pandemie. Compozitorul care a dus faima țării noastre în întreaga lume constată, cu regret, că agricultorii sunt printre cei mai necăjiți și uitați de autorități, în timp ce anume ei hrănesc întreaga populație.

Foto: UNIMEDIA

„La început de august am mers cu Adriano Marin pentru un casting de copii din raioanele Criuleni și Dubăsari. Pe drum am văzut în camp câteva zeci de femei aplecate spre pământ, culegând niște legume de pe pământul crăpat de secetă. Afară erau 36 de grade de căldură. Sărmanele bietele femei! În asemenea condiții au ieșit în camp cu nădejdea de a câștiga un bănuț, pentru a acoperi cât de puțin nevoile care le apasă din toate părțile. Asta mi-a amintit de copilăria mea în perioada secetei din 1946-47, când eram copil, desculț prin miriștea ghimpoasă aduceam cu găleata apă cosașilor pentru ciorba din urzică moartă”, relatează Eugen Doga pe pagina sa de Facebook.

Maestrul are și un mesaj către autorități: „Domnilor conducători mari și mici, aveți milă de acești oameni, care cresc pâinea. Ajutați agricultorii mecanizați și pe cei cu sapa în mâinile bătătorite! Ei au devenit ostatici ai așa numitei civilizații și democrații. E secolul XXI! Ajutați-i mai mult decât pe altcineva, ei ne hrănesc! Câtă muncă se depune pentru a crește roada în condiții imprevizibile ale naturii, dar și câte eforturi se întreprind pentru a exporta această marfa agricolă peste hotarele țării noastre. Ba embargouri, ba secetă, ba standartele nu sunt corespunzătoare, ba birocrații nu se pot înțelege, care totuși nu renunță la salarii. Rămân păgubași țăranii”.

Compozitorul face referire și la lucrările oamenilor de creație din țară, nevalorificate la nivel de stat: „În schimb „marfa” care nu necesită frigidere, (sunt destul de înghețate de răceala unor conducători), containere, mașini grele, stă nedistribuită acasă. Eu am concertat în cele mai frumoase săli de concerte din Europa și Rusia. La solicitarea organizatorilor, nu ai noștri. Nu mai bine ar fi ca statul să se ocupe de management, să câștige nu numai bani, dar și să iasă în Lume cu „marfa” spirituală autohtonă, irepetabilă, cu CD-uri, DVD-uri, cărți traduse în limbi străine, clipuri, ori chiar filme, dacă vor apărea, dar și să promoveze artiștii săi. Suntem cu mult mai bogați spiritual decât ne prezentăm. Fiindcă nu ne cunoaștem. Încă marele filozof rus N. Karamzin a spus: „Ca să iubești trebuie să cunoști”.

„În decursul celor aproape 30 de ani, nu au fost adunați oamenii de creație și cultură nici o singură dată, măcar să ne cunoaștem mai bine. Vârfurile nu știu pe cine îi conduc, iar noi, oamenii de creație, nu știm ce ni se cere de la noi. Dacă se mai cere ceva”, conchide Eugen Doga.

Maestrul pune în discuție și alte probleme din societate, în special pe cele cu care se confruntă oamenii de creație, nu doar pe timp de pandemie, dar și în viața de zi cu zi:


Pub