Cu siguranță ne-am întrebat măcar o dată dacă masca are efectul dorit. Iar zecile de sceptici nu au întârziat să apară.

De aceea, o echipă de cercetători de la Universitatea Duke, a creat o tehnică simplă de analiză a eficienței diverselor tipuri de măști care au devenit o componentă critică în încercarea de a opri răspândirea virusului.

Misiunea lor a început când un profesor de la Școala de Medicină Duke a sprijinit un grup local să cumpere măști vrac pentru a le distribui membrilor comunității aflați în nevoi.

Profesorul a vrut să se asigure că grupul a cumparat măști care sunt cu adevărat eficiente, scrie Playtech.

Cercetătorii departamentului de fizică al Universității Duke au demonstrat că există o metodă foarte simplă care să testeze măștile. Tehnica folosește un fascicul laser și un telefon celular pentru a evalua eficiența măștilor prin studierea transmiterii picăturilor respiratorii în timpul vorbirii obișnuite.

Cum arată mașinăria?

„Am folosit o cutie neagră, un laser și o cameră de filmat”, a declarat Martin Fischer, unul dintre autorii studiului, pentru CNN.

Raza laser este extinsă vertical pentru a forma o foaie subțire de lumină, pe care o transmitem prin găurile laterale ale cutiei.

În partea din față a cutiei este o gaură cu un difuzor prin care se poate vorbi. O cameră pentru telefoane mobile este amplasată în spatele cutiei pentru a înregistra lumina care este împrăștiată în toate direcțiile de picăturile respiratorii care trece prin fasciculul laser atunci când vorbesc.

Un algoritm simplu al calculează numărul de picături surprinse în filmare.

E mai bine să nu o porți vreodată

Cercetătorii au Cercetătorii au testat 14 măști disponibile în mod obișnuit, inclusiv o mască N95 cu montare profesională, rezervată de obicei personalului medical.

Mai întâi, testul a fost efectuat cu un vorbitor care vorbește fără a purta o mască. Apoi a fost făcut în timp ce vorbitorul purta o mască. Fiecare mască a fost testată de 10 de ori.

Cea mai eficientă mască a fost masca profesională N95. Măștile chirurgicale și măștile de bumbac făcute în casă au avut și ele rezultate bune.

Gulerele de gât, utilizate adesea de atleți, au fost cele mai puțin eficiente. De fapt, purtarea unei măști de alergat a creat un număr mai mare de picături respiratorii, deoarece materialul părea să spargă picăturile mai mari în particule mai mici, care sunt transportate mai ușor în aer.

Bandanele îndoite și măștile tricotate au avut, de asemenea, rezultate foarte slabe și nu au oferit îndeajuns de multă protecție.

„Am fost extrem de surprinși să aflăm că numărul de particule măsurate la măștile de alergat a depășit numărul de particule măsurate fără a purta nici o mască”, a declarat Fischer. „Dorim să subliniem faptul că încurajăm cu adevărat oamenii să poarte măști, dar dorim ca aceștia să poarte măști care funcționează cu adevărat”.

Deși pregătirea testului este destul de simplă, ai nevoie de o cutie, un laser de mai puțin de 200 de dolari, un obiectiv și o cameră de telefon celular, Fischer nu recomandă oamenilor să construiască testul acasă.

Dacă o persoană nu este familiarizată cu siguranța laser, utilizarea necorespunzătoare a laserelor puternice poate cauza deteriorarea permanentă a ochilor.

Cu toate acestea, cercetătorii speră că muzeele, companiile și centrele de informare ale comunității vor crea testul pentru a arăta persoanelor care sunt cele mai eficiente măști.

„Acesta este un instrument vizual foarte puternic pentru a crește gradul de conștientizare că o mască foarte simplă, precum aceste măști de bumbac de casă, sunt foarte bune pentru a opri majoritatea acestor picături de respirație”, a afirmat Fischer. „Companiile și producătorii pot configura și testa designul măștilor înainte de a le produce, ceea ce ar fi, de asemenea, foarte util”.

---