Pisicile Moldova.org/ Astăzi ne închinăm în fața lor

În fiecare an în ziua de 8 august este marcată Ziua internaţională a pisicii.  Este o sărbătoare destul de tânără care a apărut abia în 2002, la inițiativa  Fondului Internaţional pentru Bunăstarea Animalelor (International Fund for Animal Welfare – IFAW), și care astăzi reunește milioane de proprietari de pisici din întreaga lume. Este interesant faptul că, pe lângă ziua internațională, multe țări au stabilit și zile naționale pentru onorarea felinilor. De exemplu, în Statele Unite, ziua pisicilor este sărbătorită pe 29 octombrie, în Polonia – pe 17 februarie, în Japonia – pe 22 februarie, în Rusia – pe 1 martie.

Eu, cea care nu are pisică, dar are doi papagali peruși, care pot pretinde la cei mai gălăgioși din blocul nr 21 de pe strada X, mi-am rugat colegii de la Moldova.org să povestească despre pisicile lor. Deci, mai jos vedeți ce zic Anastasia Condruc, Tatiana Beghiu, Georgeta Carasiucenco, Ștefan Grigorița, Ana Gherciu, Ecaterina Luțișina și Oana Rusu despre felinele din viața lor. 

Sia+Chloe+Oliver

Noi ne doream o pisică foarte mult, dar niciodată „nu era momentul potrivit”. Așa că prietenii noștri ne-au făcut o surpriză la nuntă și au adoptat pentru noi un boț tricolor – cel mai frumos cadou din lume. Dar nu oricum. Au filmat o parodie la Regele Leu, momentul nașterii lui Simba. Doar că în loc de animalele din junglă erau prietenii noștri, iar la final înspre cer două mâini înalță un ghemotoc pufos și speriat cu ochi verzi. Noroc că aveam machiaj rezistent la lacrimi. Chloe e cu noi de 4 ani și e o doamnă. Practic, ea e șefa casei. Doarme cu noi în fiecare seară, dar cel mai mult îi place să doarmă pe mese.

Apoi l-am luat la noi pe Oliver. „Temporar”, ne-am gândit noi, până își găsește o casă permanentă. Oliver e un motan de 10 ani, care a fost abandonat de două ori. Prima oară când avea doar un an – cuplul care-l adoptase s-a despărțit și a decis că nu-l mai vrea. Noroc că nu aveau copii. Apoi Oliver a trăit 8 ani fericiți cu o doamnă mai în vârstă. Acum câțiva ani doamna, din cauza unei probleme de sănătate, n-a mai putut avea grijă de el. Atunci Oliver a fost abandonat la asociație din nou. Când a ajuns la noi era slab, nu mai mâncase de vreo lună, fără mustăți și în depresie. Arată strașnic. Dar, cu timpul și cu multă dragoste, Oliver s-a însănătoșit și s-a transformat într-un motănel moșnegel simpatic și drăgăstos.

Despre cum s-a împrietenit cu Chloe e mult de povestit, dar am experiență în caz că are nevoie cineva. Acum motanii noștri s-au mutat cu noi la Madrid și sunt tare fericiți aici. Și noi cu ei, într-o hora interminabilă de tors, scărpinat pe burtă și iubire.

Tania și Disney

Disney e motănașul care, de fapt, este pisică. Diminețile încep devreme, pe la 5:13 când Disney aleargă prin toată casa și începe să roadă patul ca să te trezească. Deși știe că vei merge să-i torni câteva bobițe în farfuria de la balcon ca să-l încui acolo, totuși se lasă ușor mințit, ca să stea tolănit și să te aștepte când te vei trezi la ora la care ai nevoie.

Inițial urma să devină membrul redacției Moldova.org, dar iată că a ajuns membrul familiei mele. El este cel care ne-a animat lunile petrecute în casă în timpul pandemiei. Tot Disney este cel care se tolănește pe hainele pe care le pregătesc pentru a doua zi. Tot Disney este cel din cauza căruia am uitat de ce culoare e mobila din casă, pentru că am fost nevoiți să o acoperim ca să nu o roadă și tot Disney este cel care caută să facă șotii în timp ce intervievez pe cineva la telefon sau online. Cu toate acestea este absolut minunat și în fiecare zi tot mai diferit.

Georgeta și ghiavolii ei

Domnul Costumaș

Acum în pandemie, domnul Costumaș a înțeles că poate obține multă dragoste de la mine, pentru că sunt mereu acasă și poate în orice moment să se cațere pe brațe și să fie mângâiat. Îi place să se cațăre și pe masă! – lucru neadmis în casa noastră. Cu toate acestea, sâmbăta trecută, stătea cu nasul în brânza de vaci care urma să ajungă în plăcinte. Și frate-su are același hobby. El era cu toate patru labe pe aluatul din lighean. Bine că era un prosop pe aluat. 

Un alt hobby al prietenului meu pufos este să doarmă ziua și noaptea să meargă la vânătoare. Ne aduce aproximativ în fiecare lună câte un șoricel drept cadou. Câteodată îl lasă în mijlocul grădinii, altădată în ogradă sau alege să-l lase în papuc la tata. Ultimul s-a trezit la 5 să fumeze și a simțit ceva moale sub talpă. A înghețat de la sperietură și noi ne-am crăpat de râs de atâtea ori de câte ori am povestit pe la prieteni.

Domnul Dodon

Dodon al meu a venit nu de la Sadova, dar de la Călărași. Ghiavol adevărat! Nu te lasă să-l mângâi. Dar dacă suntem la bucătărie, unde știe că ar fi bine să se lingușească ca să primească ceva bunișor, te lasă, desigur. Îi bate pe frații lui și chiar pe câine, care e de 10 ori mai mare decât el. E șef pe mâncare, e șef pe gospodărie, e șef pe cel mai confortabil loc, e șef peste tot. Așa cum este tizul lui, președintele Republicii Moldova. Uneori, ducem și discuții de ordin politic. Recent m-am adresat motanului: „Bună ziua, domnule Dodon. Ați fost la Moscova? V-ați întâlnit cu Rogozin? Nu v-ați dezamăgit în Putin?”. Întrebările mele mereu rămân fără răspuns. „De-atâta”, ar fi zis adevăratul președinte Dodon.

„Nițîîîîiiiiii! Tronc-tronc-tronc” se aude lingura într-o cratiță. De unde nu-i, Dodon apare ca săgeata. E sunetul și momentul lui preferat. Îi place să mănânce, în special ceva ce conține doar carne. Dacă nu-i este pe plac mâncarea și te vede că mănânci ceva mai bun decât ce are el în farfurie, miaună ca un sălbatic de parcă nu a mâncat vreo doi ani. 

Îi mai place să se cațere seara pe gard, când soarele apune ca să urmărească ce se întâmplă în drum și în curte.

Ștefan și Sansa

Ok. Din start trebuie să zic că nu îmi prea plăceau pisicile. Până când a venit acest patruped. Mai bine zis am venit eu în viața ei, eu, sclavul umil al acesteia, din mila căreia eu pot să dorm în apartament. Ea în general, avea de ceva timp un sclav pe nume Felicia. Din fericire, a avut loc și pentru cel de-al doilea, subsemnatul.

 Îi mulțumim pentru ospitalitate și generozitate, you master, și deja ne cerem scuze dacă litiera mai are niște „cacaște” micuțe rămase din urmă – știi cum, eram ambii la ședință. Totodată, ne mai cerem scuze și pentru faptul că nu te lăsăm să alergi liberă în casa ta, la 5 dimineața. 

Ana și Mișu 

Mișu nu este un motan obișnuit (știu că așa ar spune orice prieten de animal). Până la el nu suportam nicio felină alături. Mișu al meu este practic un om. Te uiți în ochii lui și înțelegi asta. 

Mi-este alături de patru ani. L-am adoptat când era cât un mosorel de ață neagră pufoasă cu doi nasturi strălucitori în loc de ochișori. Acum ocupă jumătate din valiza de călătorii. 

Mișu respectă spațiul fiecăruia, dar nu ezită să ceară dragoste atunci când are nevoie de ea. Adică aproape în fiecare zi. Când e năduhul cel mai insuportabil, el știe să se întindă lângă mine exact cât să nu ne atingem, dar să fim aproape. El este foarte ospitalier, mai ales cu ceilalți motani vecini. Într-o noapte m-am trezit cu Mișu și încă cinci mâțe în casă puși în cerc, discutând probabil ultimele evenimente din curte. Chiar dacă e „motan de oraș” e bun la prin șoareci, vrăbii, gândaci și altele, pe care nu ezită să ni le aducă în casă semn că ne iubește și-și face griji c-am putea muri de foame. 

Mișu mă învață în fiecare zi cum trebuie să fiu și-i mulțumesc că este în viața mea.

Eca și Rița

Pisica mea se numește Rița, de la veveriță, pentru că are o coadă roșcată pufoasă-pufoasă. Am adoptat-o în ianuarie lui 2020, când ea avea aproximativ 6 luni. A fost cea mai bună decizie pe care am luat-o vreodată în viața mea, pentru că dacă nu era Rița, nu știu cum mă descurcam în pandemie.

Rița mea este o felină cochetă și foarte dulce. Nu se sperie de oamenii noi care calcă pragul ușii mele, ba din contra – se duce imediat la ei și îi miroase. Poate chiar să le sară în brațe și să cerșească dragoste. Cu mine e mai rece, doar atunci când are ea chef, vine la mine și se așează pe burtă să toarcă.

Rița e o pisică foarte curioasă. Atunci când gătesc, este prima care se interesează ce tai, uneori chiar se urcă pe masă și urmărește tot procesul. Dacă e vorba de tăiat carne, neapărat cere și ea câteva bucățele. Dacă sunt legume, cere să le miroase. Iar când mănânc, îi place să îmi țină companie și uneori să se strecoare nonșalant pe masă și să guste din ce mănânc.

E o companie minunată și la spălat vase. Îi place apa curgătoare, așa că se tolănește pe prosopul pe care usuc vasele și îmi urmărește fiecare mișcare. Rița își merită, pe bună dreptate, numele. Când are chef de șotii, aleargă prin casă și sare pe pereți ca o veritabilă veveriță. Îmi ține companie inclusiv când fumez la fereastră – își calculează lungimea saltului și cum deschid fereastra, hop!, și mă trezesc cu ea alături.

Rița mea a fost alături de mine în perioade dificile pentru mine din punct de vedere mintal. Prezența ei m-a ajutat enorm să alung gândurile negre și să mă bucur de moment, alături de ea.

Sunt o fericită să o am pe Rița și mă bucur de ea ca de copilul meu.

Oana și Ceață

Ceață este un prieten foarte bun de-al meu. Suntem atât de buni prieteni, încât mă trezesc fără probleme în fiecare dimineață la ora 5 să îl hrănesc. În schimbul acestui gest, Ceață reacționează rapid atunci când mă sperii de gâze sau păianjeni și îi transformă în gustări pline de proteine. Mă face să zâmbesc când mă așteaptă în fiecare seară să vin din oraș lângă ușă și când spionează mișcările mele din bucătărie când gătesc. Motanul meu este destul de independent, dar mă surprinde uneori noaptea când îl găsesc torcând lângă capul meu, de parcă îmi protejează somnul.

Am absolvit facultatea de litere, dar lucrez în jurnalism din '98. O perioadă îndelungată am fost știristă profilată pe teme economice și sociale. Din 2014 lucrez la Moldova.org, unde am descoperit toată paleta de culori ale presei online. Îmi place să scriu materiale explicative și analitice. Politica editorială a redacției mi-a permis să-mi lărgesc viziunile asupra mai multor aspecte ale vieții.

Preluarea textelor de pe Moldova.org se realizează doar în limita maximă de 2000 de semne, cu 2 link-uri directe spre articolul citat în prima și ultima propoziție a fragmentului preluat. Fotografiile/infograficele de pe platforma moldova.org pot fi preluate în număr de maxim 2 bucăți per material și doar cu menționarea Moldova.org și numele autorului/autoarei.