Deși domeniul protecției mediului este reglementat de circa 35 de acte legislative şi de peste 50 de hotărâri de guvern, aspectul legal al gestionării deșeurilor lasă mult de dorit. Un exemplu important în acest sens este Strategia de Gestionare a Deșeurilor 2013-2017, aprobată ca mecanism de implementare a Legii vechi nr. 1347-XIII din 9.10.1997 privind deșeurile de producție și menajere (abrogată ulterior), care nici până în prezent nu a fost actualizată în conformitate cu prevederile Legii privind deșeurile nr. 209/2016.
Prin urmare, deși „Stabilirea direcției orientative a activităților de dezvoltare a infrastructurii şi a serviciilor necesare pentru gestionarea conformă a deșeurilor în scopul protejării mediului şi a sănătății populației” este un obiectiv strategic al strategiei, în același timp este și unul extrem de vulnerabil, din moment ce elaborarea prezentei strategii nu este fundamentată pe analize riguroase și date relevante în domeniu.
Cu sprijinul experților în domeniu, cu care Asociația pentru Valorificarea Deșeurilor colaborează pe parcursul ultimilor ani, au fost identificate lipsuri grave, inadvertențe și informații eronate (ex. listă incompletă a modalităților de valorificare energetică a deșeurilor biodegradabile în mod ecologic, date statistice incomplete privind calitatea și cantitatea deșeurilor), pe care de altfel nu le putem considera acceptabile pentru fundamentarea actualei Strategii de gestionare a deșeurilor., deoarece:
# Strategia de gestionare a deșeurilor 2013-2027 nu a avut la bază un studiu cantitativ și calitativ (asupra morfologiei deșeurilor);
# datele prezentate despre cantitățile de deșeuri nu sunt corecte și nu sunt actuale (au trecut șapte ani de la lansarea strategiei, iar datele folosite au opt-nouă ani vechime);
# nu cuprinde un plan național exact al managementului deșeurilor: colectare, transport, transfer, sortare, tratare, valorificare și depozitare;
# nu există un plan exact al stațiilor de tratare și valorificare energetică, al stațiilor de transfer, al depozitelor ecologice ce trebuie construite;
# nu cuprinde măsuri de monitorizare lunară a colectării tuturor tipurilor de deșeuri, valorificării și depozitarii, inclusiv raportarea lor către MADRM, care să asigure trasabilitatea deșeurilor de la producere la eliminare;
# nu include o metodologie de calcul a taxei de salubritate și management deșeuri la nivel național (colectare, transport, transfer, tratare, valorificare, depozitare) în funcție de tipul de deșeu, de tipul de entitate care îl produce și de tipul de valorificare necesare fiecărui tip de deșeu;
# nu cuprinde un plan de măsuri de prevenție și penalizare a persoanelor fizice și juridice care încalcă legea;
# nu cuprinde un plan pentru investiții și sursele de finanțare;
# studiile de fezabilitate nefinalizate în baza strategiei în cele opt regiuni nu sunt relevante, deoarece prezenta strategie nu este corect realizată și nu este actuală.
Combaterea sindromului „Lipsă cronică a unui sistem funcțional de management a deșeurilor la nivel național” și respectiv realizarea unei versiuni actualizate a Strategiei de gestionare a deșeurilor presupune:
# orientarea strategiei către prevenirea producerii deșeurilor, reciclarea, valorificarea energetică a deșeurilor biodegradabile și reducerea cantității deșeurilor depozitate sub 10 %. Mai bine se investește în reciclare și în valorificare ecologică și energetică decât în depozite mari de deșeuri;
# introducerea obiectivelor cantitative de tratare, valorificare energetica, reducere a cantității de deșeuri depozitate sub 10 %, de reducere a poluării solului și a aerului;
# îmbunătățirea sistemului de raportare a deșeurilor în Registrul naţional al emisiilor şi al transferului de poluanţi;
# dezvoltarea unui sistem de monitorizare a tuturor organizațiilor producătoare, transportatoare, de valorificare și depozitare deșeuri (companii private, instituții publice, organizații non-profit, școli, spitale etc.);
# introducerea necesitații obligatorii de monitorizare interne și raportare lunară ale oricărei organizații (companie private, instituție publica, organizație non-profit, școli, spitale etc.) a datelor despre deșeuri către Registrul naţional al emisiilor şi al transferului de poluanţi prin existența unui specialist de management în deșeuri, care să monitorizeze intrarea bunurilor în registrul organizației și a bunurilor care sunt eliminate, fiind considerate deșeuri (după modelul Uniunii Europene);
# adaptarea Legii deșeurilor nr. 209/2016 în conformitate cu legislația europeană, astfel încât să cuprindă toate tipurile de procese și tehnologiile de reciclare și valorificare energetică ecologică a deșeurilor biodegradabile (exemplu pentru valorificare energetică: introducerea digestiei anaerobe ca proces de tratare, extragere și valorificare a deșeurilor, parte a procesului de gazificare);
# stabilirea unui plan național al unui sistem integrat de stații de transfer, stații de tratare biologică, reciclare, valorificare energetică și de depozite ecologice de deșeuri municipale solide;
# stabilirea unui plan de colectare, transport, transfer, depozitare, valorificare și eliminare a deșeurilor periculoase la nivel național;
# elaborarea studiilor de fezabilitate pentru fiecare obiectiv în parte din sistemul integrat de stații de transfer, stații de tratare biologica, reciclare, valorificare energetică și de depozite ecologice, doar în baza unei strategii actualizate, care va cuprinde date exacte despre ce construcții trebuie realizate pentru a asigura obiectivele de tratare, valorificare energetică, reducere a cantității de deșeuri depozitate sub 10 %, de reducere a poluării solului și a aerului;
# stabilirea unui plan de colectare, transport, depozitare și eliminare a deșeurilor medicale la nivel național etc.
Recent, Republica Moldova a semnat un contract de împrumut cu Banca Europeană de Investiții (BEI) cu suma de 100 de milioane de euro pentru îmbunătățirea serviciilor de gestionare a deșeurilor solide în țară, însă atât timp cât nu există o strategie de gestiune a deșeurilor actualizată conform recomandărilor expuse mai sus, nu se poate realiza un plan de acțiuni concret, care să integreze toate proiectele la nivel de țară și nu proiecte punctuale în fiecare raion, în vederea atingerii obiectivelor naționale cu privire la colectarea, sortarea, reciclarea, valorificarea energetică, reducerea cantității de deșeuri depozitate și reducerea impactului negativ asupra mediului.
