Costa Rica este prima țară tropicală care a oprit defrișarea pădurilor și, ulterior, a inversat situația. Poate restul lumii să-i urmeze exemplu? Un articol la acest subiect a fost realizat de CNN, despre țara care în anii ’70 -’80 avea una dintre cele mai mari rate de defrișare din America Latină.
Pedro Garcia ține pe genunchi o farfurie cu semințe. „Aceasta este moștenirea mea”, spune el, culegând ușor semințele de migdal de munte, un copac care poate crește până la 60 de metri înălțime, între crengile căruia se cuibăresc papagali ara, acum pe cale de dispariție. În vârstă de 57 de ani, Garcia a lucrat pe terenul său de șapte hectare, El Jicaro, din nord-estul Costa Ricăi, în zona Sarapiqui, timp de 36 de ani. Cu propriile mâini, el a transformat acest loc care cândva era un teren gol într-o pădure densă, unde se simte în aer mirosul de vanilie și se poate auzi zumzetul de colibri între pomii fructiferi tropicali.
Garcia a refăcut pădurea – casa a sute de specii, de la leneși până la broaștele otrăvitoare – cultivând totodată și produse agricole: de la ardei iuți până la ananas organic. Garcia este unul dintre mulții costaricani care au alimentat mișcarea de conservare a pădurilor în această țară mică din America Centrală. În timp ce cea mai mare parte a lumii abia începe să conștientizeze importanța pădurilor în lupta împotriva schimbărilor climatice, Costa Rica a făcut un salt înainte.
„Este remarcabil”, spune Stewart Maginnis, directorul grupului de soluții naturale de la Uniunea Internațională pentru Conservarea Naturii (UICN). „În anii ’70 -’80, Costa Rica a avut una dintre cele mai mari rate de defrișare din America Latină, dar a reușit să redreseze situația asta într-o perioadă de timp relativ scurtă.”
Când Costa Rica și-a pierdut copacii
În anii 1940, 75% din teritoriul țării era acoperit de pădurile tropicale dense. Apoi au sosit oamenii cu ferăstraiele și au curățat terenurile pentru a cultiva culturi și a crește vite. În ciuda controverselor, se crede că până în 1987, între jumătate și o treime din suprafețele acoperite de păduri au fost distruse.
La scurt timp după atingerea acestui nivel minim, guvernul a întreprins o serie de acțiuni radicale pentru a transforma țara într-un paradis natural. În 1996 s-a interzis tăierea ilegală a pădurilor, iar în anul următor, a fost creat un întreg program guvernamental pentru a reîmpăduri țara.
Astăzi aproape 60% din terenuri sunt din nou acoperite de păduri. Pădurile înalte înconjoară vârfurile muntoase ale țării, pădurile tropicale dense acoperă plajele din sud, iar pădurile uscate se întind spre nord-est. Acest peisaj bogat găzduiește aproape jumătate de milion de specii de plante și animale.
Dar redresarea situației din Costa Rica este o excepție în comparație cu restul tropicelor, unde ratele de defrișare cresc. În 2019, regiunile tropicale au pierdut aproape 12 milioane de hectare de pădure, conform datelor de la Universitatea Maryland – echivalentul a 30 de terenuri de fotbal pe minut. Aproape o treime din această pierdere s-a produs în pădurile primare, care sunt mai valoroase.
Buzunarul – cea mai rapidă cale de a ajunge la inimă
Succesul din Costa Rica are și un raționament economic. Deși a introdus interdicția de defrișare, țara plătește fermierilor să protejeze bazinele de apă, să păstreze biodiversitatea și să capteze dioxidul de carbon. „Am aflat că buzunarul este cea mai rapidă cale de a ajunge la inimă”, spune Carlos Manuel Rodríguez, ministrul mediului și energiei din Costa Rica, adăugând că oamenii sunt mai deschiși să aibă grijă de natură dacă aceasta oferă un venit.
Elicinio Flores avea 22 de ani când sistemul guvernamental i-a acordat un teren de 10 hectare în Sarapiqui. Când a ajuns la acest teren în 1976, acesta era unul „neatins”, spune el.
„Nu existau drumuri asfaltate, nu exista acces la apă potabilă. Era dificil pentru că nu puteai să îți trăiești viața din pădure.”
El a curățat terenul și a creat pășuni deschise, separate prin garduri, unde animalele pasc acum pe iarba prăfuită. Dar în mijlocul fermei sale, Flores a decis să păstreze o suprafață de cinci hectare din pădurea inițială. De atunci, Flores și-a extins pădurea, plantând încă două hectare de copaci prin schema PES, care plătește în medie 64 de dolari pe hectar pe an pentru protecția forestieră potrivit FONAFIFO, fondul forestier național din Costa Rica. Această schemă permite fermierilor să genereze venituri suplimentare prin recoltarea selectivă a lemnului din zona forestieră. Astfel, Flores se adresează conducerii Fundecor, un ONG care se ocupă de silvicultura durabilă, pentru a tăia copaci care nu sunt vitali pentru ecosistem.
Vânzările de cherestea au ajutat la plata studiilor universitare ale fiicei sale mai mari, care s-a specializat în în turismul durabil. „Mă simt mândru când merg prin pădure, nu numai pentru mine, ci pentru întreaga familie”, spune el. „Când nu voi mai fi aici, am să știu că copiii mei vor continua să aibă grijă de ea”.
Potrivit FONAFIFO, schema guvernamentală, care este finanțată în principal dintr-un impozit aplicat pe combustibili, a plătit proprietarilor de terenuri o sumă în valoare totală de 500 de milioane de dolari în ultimii 20 de ani. Aceasta a salvat peste 1 milion de hectare de pădure, care este o cincime din suprafața totală a țării, și datorită ei s-a plantat peste 7 milioane de copaci.
Cultura ecologică
Maginnis spune că respectul profund al locuitorilor din Costa Rica față de natură a jucat un rol esențial în reîmpădurirea de succes a țării. Cultura se rezumă la deviza națională „Pura Vida”, care este folosită ca formă de salut, de adio și în multe alte contexte sociale. În timp ce traducerea sa directă este „viață pură”, „pura vida” înseamnă mult mai mult – atât recunoștință, cât și pacea cu sine și cu mediul înconjurător.
Țara cu 5 milioane de oameni întâmpină aproximativ 3 milioane de vizitatori pe an. Potrivit consiliului local de turism, mai mult de 60% dintre turiști aleg Costa Rica pentru natura sa, mulți optând pentru parcurile naționale ale țării – care, alături de alte arii protejate, acoperă mai mult de un sfert din teritoriul țării.
Anul trecut, turismul a generat venituri de aproape 4 miliarde de dolari pentru țară. Industria reprezintă, direct și indirect, peste 8% din PIB și angajează cel puțin 200.000 de oameni.
Model demn de urmat?
Și alte țări nu manifestă neapărat lipsă de voință în domeniul mediului. Guatemala, Mexic, Rwanda, Camerun și India se numără printre statele care s-au angajat să restaureze cel puțin un milion de hectare de pădure în cadrul Provocării de la Bonn, un efort global pentru restabilirea a 350 de milioane de ecosisteme degradate și terenuri defrișate până în 2030.
Dar aceste țări nu au o istorie lungă în promovarea coerentă și consistentă a politicilor de mediu ca cea din Costa Rica, spune Maginnis.
Această combinație între voința politică, pasiunea ecologică și turism a permis țării să devină un pionier în reîmpădurire.
Sursa: CNN
