PE SCURT
Dictatura lui Alexandr Lukașenko, președintele Belarusului, s-ar putea încheia după alegerile prezidențiale din 9 august, susțin mai mulți experți politici din întreaga lume care urmăresc campania electorală din singura țară din Europa care are în frunte un dictator.
Alexandr Lukașenko conduce țara deja de 26 de ani, timp în care a instaurat cenzură, dictatură și reguli pe care oamenii se tem să le încalce, ca să nu fie arestați. De multe ori, OSCE l-a învinuit pe Lukașenko pentru încălcarea drepturilor fundamentale ale omului, iar cele cinci scrutine electorale la care a câștigat cu o diferență enormă nu au fost recunoscute de OSCE, precum și de SUA, declarându-le alegeri falsificate. Cu toate acestea, Lukașenko continuă să-și construiască imperiul, pe care-l percepe ca propria gospodărie. A schimbat Constituția, astfel asigurându-se cu și mai multe împuterniciri care să-i permită să desființeze Parlamentul, ca să fie ales unul nou. Ceea ce a și făcut de multe ori, înlăturând opoziția și înaintând în funcții de conducere persoane loiale lui. Cu toate acestea, oamenii se pare că îl respectau și nu se opuneau, iar cei care se pronunțau împotriva lui erau arestați sau amenințați.
PE LUNG
Situația a luat o altă întorsătură, însă, când cu câteva săptămâni înainte de alegeri Comisia Electorală Centrală (CEC) din Belarus refuză să înregistreze doi dintre cei mai puternici contracandidați: pe Victor Babariko și Valerii Țepkalo. La 14 iulie oamenii ies la un protest pașnic. Câteva mii de oameni se adună lângă clădirea CEC și stau cuminți în rând, ca să scrie plângere împotriva deciziei CEC. Rândul s-a extins pe o lungime de mai mult de un km. CEC înregistrează doar 500 de plângeri, după care își închide ușile. Oamenii se îndreaptă atunci la oficiul poștal ca să trimită plângerile pe adresa CEC-ului, dar și acesta este închis. Aceștia sunt așteptați de forțele de ordine echipate cu bâte care lovesc violent în toți care le ies în cale. În acea zi, peste 120 de persoane din Minsk au fost arestate, printre aceștia fiind și câțiva jurnaliști care lucrau.
Este arestat și bloggerul cunoscut Serghei Tihanovschi, care în luna mai a lansat un flash-mob-ul „Să nimicim gândacul de bucătărie” și care a anunțat că vrea să se înscrie în cursa electorală. După arestearea lui Serghei, Svetlana Tihanovschi, soția lui, decide să se înscrie în cursă ca formă de protest. Dacă la început oamenii lui Lukașenko i-au permis acest lucru, fiind ferm convinși că va aduna puțin voturi, se pare că oamenii din Belarus au susținut-o.
Trei femei împotriva unui dictator misogin
Lucrurile au devenit și mai serioase în momentul în care alte două femei: Maria Colesnicova (coordonatoarea grupului lui Babariko) și Veronica Țepkalo (soția lui Valerii Țepkalo) au venit în susținerea Svetlanei. Astfel, trei femei puternice și supărate pe fărădelegile comise de președintele belarus îi declară război cunoscutului misogin care consideră că rolul femeii este doar să nască, să crească copii și să aibă grijă de armonia din familie, afirmând că „femeia este prietenul omului”. Cele trei femei luptă pentru țară și pentru drepturile fundamentale: libertate și adevăr. În doar câteva săptămâni, numărul susținătorilor acestui nou Bloc a crescut, ceea ce l-a forțat pe Lukașenko să ceară să fie făcute anumite modificări în Constituție, care să stipuleze că „președintele statului poate fi doar persoana care a făcut serviciul militar”. Această propunere nu a fost susținută.
„Noi vrem să le dăm oamenilor speranța că lucrurile se pot schimba. Și vrem să demonstrăm că într-un timp foarte scurt putem să ne unim și să opunem rezistență”, a declarat Svetlana, în cadrul unui interviu de la Dojdi. Cele trei femei se arată convinse că de această dată Lukașenko nu va putea obține 50%+1 de voturi decât în cazul în care puțini vor participa la vot sau vor fi falsificate 15-20% din buletine. „De aceea, noi îi îndemnăm pe toți belarușii să se ridice de pe canapele și la 9 august să participe la alegeri”, spune Maria Colesnicova. „Cu cât mai mulți vom fi, cu atât mai dificil le va fi să deseneze cifre și arunce voturi false”, o completează Veronica Cațepcala.
Astfel, alegerea Svetlanei în funcția de șefă a statului ar fi, de fapt, învingerea dictatorului, o dovadă că oamenii nu mai vor să accepte realitățile impuse de Lukașenko. Cu toate acestea, Svetlana susține că în cazul în care va câștiga alegerile prezidențiale nu va ocupa mult timp această funcție. „După înlăturarea dictatorului vor fi organizate din nou alegeri prezidențiale corecte și democratice, unde să câștige cel mai puternic”, spune ea. Cu toate acestea, analiștii politici sunt siguri că chiar dacă Lukașenko va fi învins, lupta nu se va încheia atât de ușor, mai ales că în funcții de conducere sunt puse persoane loiale lui.
Frica față de proteste
Svetlana Tihanovschi afirmă că o sigură dată, când mergea să depună cererea de înscriere la alegeri, a primit un apel telefonic anonim în care i s-a recomandat să revină acasă, pentru că în caz contrar ar putea fi arestată, la fel ca soțul ei, iar copii să ajungă la orfelinat. „Dar nu am renunțat, pentru că am perceput-o ca pe o sperietoare și nu mă gândesc că actualele autorități ar putea cădea atât de jos”, spune ea, deși trece cu vederea cazul când la alegerile trecute Andrei Sannicov, un alt contracandidat al lui Lukașenko, a fost arestat împreună cu soția lui, pentru că ar fi organizat și participat la „tulburări în masă” în seara scrutinului.
„Dacă vă uitați pe internet și la televizor unde se spune că aceste arestări sunt o comandă politică, să știți că nici nu mai am ce vorbi cu voi. Nu e o comandă politică”, a spus Lukașenko în cadrul unei întâlniri cu forțele de ordine. Tot atunci, la 24 iulie, Lukașenco a declarat că autoritățile nu ar dori să recurgă la utilizarea unităților militare în timpul unor eventuale proteste în țară, „dar se poate întâmpla orice”, a subliniat el, adăugând că toate războaiele au început anume cu proteste de stradă și demonstrații.
Alexandr Lukașenko este în fruntea statului din 1994. Nu se știe câte persoane sunt, de fapt, dispuse să-l voteze și în acest an, pentru că în Belarus nu sunt organizații independente care să facă sondaje de opinie care să nu fie dictate de către autorități. Cu toate acestea, potrivit sondajelor efectuate la începutul verii de către două instituții mass-media independente, doar 3% dintre respondenți au spus că au să-l voteze pe actualul președinte al Belarusului.
