De câte ori ai mers pe strada Nicolae Dimo sau ai auzit numele lui rostit în troleibuz? Dar știi cine a fost și de ce o stradă din Chișinău și una în Orhei îi poartă numele?
Nicolae Dimo s-a născut în 1873 la Orhei și a fost un om de știință în domeniul pedologiei și eroziunii solului. A pus bazele ideilor moderne despre distribuția geografică a solurilor în diferite regiuni ale lumii, a propus idei originale de cartografiere a solului. A dezvoltat clasificarea solurilor saline; efectuând studii de recuperare a solurilor pentru mari teritorii irigate din Asia Centrală și Caucaz. A fost unul co-fondatorii Universității Asiei Centrale din Tașkent. A organizat expediții și cercetări în Caucaz și Iranul de Nord. A fost director al Institutului de Pedologie al Filialei Moldovenești a Academiei de Științe a URSS.
Și-a făcut studiile la Școala Reală din Chișinău, apoi la Institutul Agricol de Silvicultură din Novo-Aleksandrovsk (Rusia), specializarea pedologie (știința despre soluri). A participat la cercetări sub îndrumarea renumitului lui Vasili Dokuceaev. În 1898, cu puțin timp înainte de absolvire, a fost arestat pentru participarea la cercurile revoluționare și adunările de studenți și a fost trimis sub supravegherea poliției la Saratov. Patru ani mai târziu, în 1902, i s-a permis să susțină examenele finale, în urma cărora a primit o diplomă de agronom în categoria întâit. Și-a consacrat tinerețea studierii solurilor din mai multe regiuni ale Rusiei țariste: Saratov, Cernigov, Penza. A predat la Institutul de Cadastru din Moscova între 1917 și 1920.
Din 1920, după ce s-a mutat în Asia Centrală, timp de 11 a fost profesor și decan al Facultății agrare a Universității Asiei Centrale din Tașkent. În același timp, a condus Institutul de Știința Solului în Tașkent, pe care l-a și fondat. În 1929, a participat la elaborarea unui plan de 5 ani pentru cercetarea solului din Tadjikistan.
În decembrie 1930 a fost arestat de NKVD, iar în iulie 1931 a fost condamnat la moarte. Ulterior totuși sentința a fost înlocuită cu 10 ani de muncă forțată. Printr-un concurs de împrejurări, a fost eliberat în februarie 1932. În 1932-1945 a desfășurat cercetări în Georgia și Azerbaidjan, iar apoi în Iranul de Nord. Totodată, a lucrat ca șef al departamentului de luptă împotriva salinizării solului la Institutul de de Gestionare a Apelor din Tbilisi.
Între timp, pe lângă studiile complexe în domeniul pedologiei, Nicolae Dimo a inventat și propus utilaje pentru tratarea solului și plantarea culturilor agricole. De exemplu, în 1949, el a propus o metodă de prelucrare a solului în fante, în urma căreia în sol erau tăiate deschideri înguste și adânci pentru a spori fluxul de precipitații în straturile mai adânci ale solului. Tot Nicolae Dimo a propus o mașină de fumigație, care funcționa prin introducerea în sol a substanțelor de combaterea a dăunătorilor sub formă lichidă sub presiune și făcând posibilă pulverizarea tufișurilor și pomilor fructiferi. El însă nu a primit nici brevet și nici certificat de autor.
În 1945, Nicolae Dimo revine în Moldova. Aici între anii 1946-1959 a fost profesor la Universitatea de Stat a Moldovei. În 1953, Nicolae Dimo, membru al Academiei de Științe Agricole a URSS, a fost numit director al nou-înființatului Institut de Pedologie, Agrochimie și Ameliorare a Filialei Moldovenești a Academiei de Științe a URSS.
A murit la 15 martie 1959. În cinstea lui Nicolae Dimo a fost numită o stradă din sectorul Râșcani al capitalei și una din orașul Orhei. De asemenea, Institutul de Pedologie, Agrochimie şi Protecţie a Solului din Republica Moldova poartă numele lui Nicolae Dimo.
