Summitul european actual de la Bruxelles, care deschide președinția germană a UE, are ca singur scop găsirea unui compromis în chestiunea banilor care ar trebui să ajute UE să iasă din criză, limitând în același timp impactul acesteia.
Din criza actuală nu se va putea ieși decât printr-un efort financiar comun intens. Țările din sud, precum Italia sau Spania, cele mai lovite de Covid-19, nu vor putea ieși singure din criză, așa cum sunt înglodate în datorii, iar pentru asta va nevoie de o punere în comun a unei părți a datoriilor. Deodată însă, Angela Merkel, Emmanuel Macron și Comisia Europeană au venit tocmai cu un asemenea plan, cifrat la 750 de miliarde de euro. Acesta este fondul summitului din 17-18 iulie de la Bruxelles, ținut sub președinția germană și primul ținut de cei 27 de lideri în persoană, de la începutul crizei încoace.
Pentru a nu face lucrurile mai simple, cei 27 trebuie de fapt să aprobe două bugete: unul este cel al Uniunii înseși, bugetul pe următorii 7 ani, care este de 1074 de euro și care trebuie să țină seama de aceea că, odată ieșită Marea Britanie din UE, contribuțiile celorlalte țări membre vor trebui să crească, în special cele ale țărilor bogate și nordice. Peste asta vine bugetul special de 750 miliarde, cel dedicat salvării economiilor țărilor în dificultate, principalele fiind Italia și Spania. Pentru asta se vor face împrumuturi pe piețele internaționale, bazate pe punerea în comun a unei părți a datoriilor și rambursate în comun.
Cu totul, așadar, peste 1 800 miliarde de euro.
Aici, conceptorii planului și țările din sud se lovesc de rezistență celor „patru zgârciți" (frugal four): Austria, Danemarca, Suedia, dar, mai ales, Olanda. Olanda calvinistă, în persoana premierului liberal Mark Rutte (din grupul Renew, al lui Emmanuel Macron și rezidat de Dacian Cioloș) este extrem de reticentă în fața ideii de a plăti mai mult pentru țările din sud, Italia și Spania.
La fel de importantă va fi propunerea de condiționare viitoare a acordării fondurilor europene de respectarea stării de drept în țările solicitante. Aici, fără surpriză, Ungaria se opune unor asemenea condiții, sprijinită de Polonia și Cehia.
Negocierile se anunță tensionate. Charles Michel (dar și Merkel, evident, ca și Macron) e convins că Europa nu are timp să tergiverseze. Dar, cum interpretează tot Le Monde, Charles Michel o face și pentru el își joacă aici legitimitatea. Aflat în post din decembrie anul trecut, numit direct acolo de către Macron și Merkel, Charles Michel încă nu și-a găsit un spațiu de manevră. A comunicat, desigur, mult și insistent, inclusiv despre faptul că tocmai are un copil, dar acum îi trebuie rezultate în funcție în care a fost numit, cea mai înaltă, teoretic, din UE: Președinte al Consiliului European. El a crezut, mai ales, că are o relație privilegiată cu vecinul său, premierul olandez Mark Rutte, care se dovedește însă cu totul intransigent în chestiunea pungii, a acelui recovery fund dorit de țările din sud.
Întâlnirea, prima în care liderii se întâlnesc fizic, față în față, din februarie încoace, a fost programată să aibă loc pe 17-18 iulie, însă gazdele din Bruxelles, Angela Merkel și președintele Consiliului European, belgianul Charles Michel, sunt hotărâte să îi țină închiși, hrănindu-i, pe ceilalți 26 de lideri până se va găsi un compromis.
Cel mai important, dar și mai dificil, va fi refacerea încrederii în UE, în capacitatea sa de a acționa rapid, încredere greu de atins până acum în actuala criză.
