În această perioadă, informația privind laboratoarele acreditate și alte aspecte importante pe care trebuie să le cunoască producătorii ce doresc să exporte în UE a ajuns a fi destul de solicitată. Fiind întrebați de cititorii Agrobiznes unde pot fi realizate analizele necesare, am solicitat comentariul lui Andrei Cumpanici, specialist APM în siguranța alimentelor și post-recoltă.
Pentru protecția sănătății şi a siguranței consumatorului și alinierea la cerințele de calitate și siguranță a alimentului pentru produse alimentare la nivel național și internațional, importatorul va solicita un raport de încercare din cadrul unui laborator de încercări acreditat SM SR EN ISO/IEC 17025 conform justificării pericolelor (chimice, fizice, biologice) asociate produsului alimentar sau un Certificat de inofensivitate conform Legea Nr. 119 din 2004.
Scopul încercării constă în determinarea de către un laborator acreditat a unei sau a mai multor caracteristici ale produsului. Raportul de încercare este o comunicare scrisă, făcută de un laborator, ce include confirmarea oficială a rezultatelor încercărilor efectuate.
Certificatul de inofensivitate este un document opțional, care poate fi obținut de agenții economici pentru produsele destinate exportului/reexportului sau în alte cazuri în care agentul economic dorește să ateste suplimentar corespunderea produselor cerințelor normelor sanitare. El se eliberează, la solicitare, în baza rezultatelor încercărilor de laborator sau în baza declarației pe proprie răspundere privind respectarea regulilor de utilizare a produselor de uz fitosanitar și a fertilizanților, prevăzută la art. 23 paragraful 11 a legii menționate.
Conform, standardelor voluntare de siguranță a alimentului la nivel primar (de exemplu GLOBALG.A.P.), producătorul este obligat să efectueze încercări pentru a determina dacă fructele și legumele în stare proaspătă sunt conforme cu limitele maxime admisibile de reziduuri de produse de uz fitosanitar, contaminați etc. în ţara de destinație.
Astfel, analizele trebuie realizate la un laborator acreditat SM SR EN ISO/IEC 17025, iar producătorul să demonstreze acest lucru, cât și prezinte date conform cărora limita maxima de reziduuri de produse de uz fitosanitar aplicate în prioada de producere a țării export corespunde (conform Regulamentului (CE) nr. 396/2005 și Regulamentul (CE) nr. 1881/2006 în cazul UE):
- Lista laboratoare de încercări acreditate conform SM SR EN ISO/IEC 17025:2006/ SM EN ISO/IEC 17025:2018 o găsiți pe acest link (analizați tabelul pentru a identifica laboratorul de care aveți nevoie din lista generală) sau solicitați informații de la Centrul Național de acreditare din RM.
- Pentru a determina care este conținutul admis pentru fiecare țară, analizați Regulamentul (CE) nr. 396/2005 al Parlamentului European și al Consiliului din 23 februarie 2005 privind conținuturile maxime aplicabile reziduurilor de pesticide din sau de pe produse alimentare și hrana de origine vegetală și animală pentru animale și de modificare a Directivei 91/414/CEEText cu relevanță pentru SEE.
- Regulamentul (CE) nr. 1881/2006 al Comisiei din 19 decembrie 2006 de stabilire a nivelurilor maxime pentru anumiți contaminanți din produsele alimentare.
Comentarii