Viorica Ataman: „Turismul din Moldova nu-i tocmai child-friendly”

Viorica Ataman e una dintre cele mai bune cunoscătoare a destinațiillor autohtone, a colindat Republica Moldova în lung și în lat alături de familia sa de-a lungul anilor, iar despre locurile descoperite povestește pe pagina sa Travelblog.md

După câteva luni de pauză, Viorica și familia sa au revenit pe drumuri și au parcurs peste trei mii de kilometri doar în luna iunie. Am provocat-o să povestească pentru voi, cititorii Moldova.org, despre cum vede ea turismul autohton.

Zeci și zeci de fotografii cu diverse locuri din Republica Moldova îmi apar zilnic la secțiunea Noutăți de pe pagina mea de Facebook. Fotografii scăldate în lumina soarelui sau în mov de levănțică, podgorii văzute de la înălțime, maluri abrupte de râu și  sute de fotografii cu câmpuri verzi cât vezi cu ochii. De obicei, mă entuziasmez rapid, îmi iau copiii și facem câte un tur informativ prin împrejurimi. 

Am adunat mii de kilometri de drum prin Republica Moldova, nu doar în acest an pandemic, dar și în ultimii zece ani de călătorii prin țară, am văzut cu ochii mei cum au evoluat lucrurile. În primul rând, palma asta de țară a fost acceptată ca o potențială destinație turistică. Online-ul abundă de informații clare, concise despre diverse destinații și locuri de vizitat, lăudabile sunt proiectele asociațiilor și organizațiilor locale și internaționale care au dezvoltat sectorul turistic de la zero. S-a investit în agro-turism, în pensiuni, în hărți digitale, site-uri informative, spoturi de promovare, restaurante și multe, multe alte detalii specifice sectorului turistic (multe din ele necunoscute consumatorului, bunăoară legislația). 

Cu ani în urmă, intrând într-un muzeu raional am fost întrebată: „Dumneavoastră cu ce întrebare la noi?” Și acum mă amuză situația, nu știu dacă se va mai repeta experiența, dar am o vagă presupunere că e posibil. La nivel local lucrurile se mișcă nițel mai încet, iar administrația locală parcă nu vede utilitatea implicării lor în tot acest tăvălug numit turism. 

Spuneam mai devreme că suntem călători cu tradiție, de obicei, facem călătorii cu mașina, împreună cu copiii. Sunt conștientă de faptul că vorba aia câte bordeie – atâtea obiceie, îmi asum responsabilitatea, să dau câteva recomandări reieșind din stilul nostru de a călători, totodată să semnalizăm și impedimentele pe care le întâlnim la drum. 

  • Lipsa indicatoarelor. Dacă pe drumurile principale aceste indicatoare mai pot fi găsite, în imediata apropiere a obiectivului turistic deja nu mai găsești nimic. Ni s-a întâmplat de nenumărate ori să ne învârtim în cerc, să întrebăm localnicii (nedumeriți) despre un anumit loc, ca într-un final, obosiți și nervoși să ajungem la destinație. Ba mai mult, am avut cazuri când am omis să vizităm anumite locuri, dintr-un motiv banal, n-am găsit ceea ce căutam. 
  • Pentru noi călătoriile și turismul sunt o metodă didactică, o școală altfel pentru copii. Tocmai de aceea, orice informație pe care o găsim la un anumit obiectiv turistic ne bucură enorm. Ne place să citim textele cu voce tare, să discutăm despre ce vedem, despre evenimentele care au avut loc în trecut în acel loc. Veți spune: bine, bine, dacă nu-i informație pe loc, o găsești pe internet. Desigur, internetul este bun înainte de a porni în călătorie, dar fiind deja la destinație, te aștepți ca anumite legende, povești să-ți fie dezvăluite la fața locului, doar așa o anumită excursie, călătorie devine memorabilă și utilă. Panourile informative amplasate lângă obiectivul turistic sunt o necesitate. Iar aceste lucruri simple (indicatoare, panouri informative) pot fi ușor rezolvate la nivel local.
  • Când călătorim prin Moldova nu am așteptări să găsesc un relief caracteristic Greciei. Nu mă pornesc spre Florești și mă surprinde că nu găsesc acolo litoralul mării. Și obiecții că e frumoasă Moldova, dar nu se compară cu Grecia, obiecții pe care le citesc/aud des în ultimul timp, mi se par de-a dreptul absurde. Am zis Grecia, dar comparația se face cu oricare altă țară preferată de ai noștri. Când călătorim prin Moldova, evident, am așteptări să găsesc relieful, peisajele, arhitectura caracteristică țării. Întrebări și mai multe apar atunci când e vorba de serviciile de masa și cazare, analizate prin comparație cu alte țări, un subiect sensibil pentru consumatorii locali de servicii turistice. O platformă online cu feedback-ul călătorilor (că tot ne-am pornit așa de mulți să descoperim Moldova) ar fi un instrument bun de comunicare.
  • Fiind în călătorii de ani buni împreună cu copiii, care au vârste diferite, preferințe diferite la mâncare, răbdare diferită la traseu, interese diferite la destinație, noi părinții încercăm, pe cât posibil, să acoperim toate aceste necesități pregătindu-ne de acasă (există totuși un soi de iritabilitate evidentă față de familiile cu copii în foarte multe locuri: în special restaurante, pensiuni). De altfel, turismul din Moldova deocamdată nu-i tocmai child-friendly. Ca un mesaj conciliant pentru toți, fie că e vorba de turiști, fie că e vorba de prestatori de servicii turistice, buna-creștere și toleranța nu costă nimic pentru nimeni.

Și ca să-mi închei gândurile mele răzlețite prin acest articol, reconfirm ideea, că multe lucruri s-au făcut în turismul din Republica Moldova, doar că aceste lucruri par a fi niște piese de puzzle, care încă nu și-au găsit locul în tabloul final. Să nu uităm că tot ce este turism nu poate fi văzut rupt de realitățile culturale, economice, fiscale, juridice, administrative, birocratice (și câte și mai câte), realități din care facem parte cu toții.

Autoare: Viorica Ataman

Preluarea textelor de pe Moldova.org se realizează doar în limita maximă de 2000 de semne, cu 2 link-uri directe spre articolul citat în prima și ultima propoziție a fragmentului preluat. Fotografiile/infograficele de pe platforma moldova.org pot fi preluate în număr de maxim 2 bucăți per material și doar cu menționarea Moldova.org și numele autorului/autoarei.