Pentru prima dată din 1945, Ziua Națională a Franței, pe 14 iulie, nu este marcată cu tradiționala defilare militară de pe Champs-Elysées, din cauza pandemiei de coronavirus. Véronique North-Mincà, care a activat în serviciul diplomatic francez de peste 30 de ani, inclusiv în Republica Moldova, fiind prim-secretar al Ambasadei Franţei la Chişinău și căreia i-a fost conferit „Ordinul de Onoare”, face o retrospectivă a relațiilor cu Franța.
Europa Liberă: Au trecut 10 ani de când ați plecat de la Chișinău, după un mandat de aproape cinci ani. Ce se știa atunci și ce se cunoaște acum despre Republica Moldova în Franța?
Véronique North-Mincà: „Nu-mi vine să cred că deja au trecut tocmai 10 ani. Faptul că rețelele sociale îmi dau posibilitate să comunic aproape zilnic cu prietenii mei din Republica Moldova face ca timpul să scurteze din acești ani, iar faptul că atunci când vine toamna revin ca într-un pelerinaj, în mod religios, în Moldova înseamnă pentru mine ceva totuși, înseamnă că acest colțișor de țară a contat în viața mea profesională, lungă și bogată, înseamnă că a lăsat urme adânci în viața mea. Și dacă stau și mă întreb ce știam eu despre Moldova înainte să ajung la Chișinău, pot să spun cu sinceritate că prea puține cunoșteam. Îmi aduc aminte de un fost șef de-al meu care mi-a spus în primăvara lui 2006, înainte să-mi fac valizele în direcția Chișinăului: „Aha, plecați în misiune în Republica Moldova! Oho, felicitări! Sper că aveți o viață interioară bogată!” Ce se știa printre colegii mei de la Ministerul de Externe era că Republica Moldova fusese livada înfloritoare a URSS-ului pe timpul sovieticilor și devenise, după destrămarea colosului, un fel de stat provincial uitat de toți, dar în care existau interese geopolitice foarte puternice și, din nefericire, domnea o sărăcie cruntă.
După câteva luni de zile de aflare în Republica Moldova, nu mi-a fost greu deloc să le vorbesc francezilor despre oamenii din Moldova...
Moldova nu era cunoscută nici de omul de rând în Europa sau în Franța, Moldova nu era la vremea respectivă o mare destinație turistică și nimeni, dar chiar nimeni nu știa care este numele capitalei Republicii Moldova și, dacă știau, spuneau Kicinev sau Kiciniov, sau, în cel mai bun caz, Chizinov, dar nimeni nu auzise de Chișinău și de cum se pronunță. Și toată lumea credea că limba de stat, evident, era sau este rusa. Așa că vă dați seama cât de multă muncă de persuazie a trebuit să depun eu ca să explic o dată și încă o dată, și încă o dată ce reprezintă Republica Moldova: că este o țară independentă încă din 27 august 1991, că limba oficială este limba română, chiar dacă amprenta rusească încă era și este foarte mare. Mai greu a fost să le explic despre problema transnistreană și să-i fac să înțeleagă rolul și interesul Rusiei în acest conflict înghețat. În schimb, după câteva luni de zile de aflare în Republica Moldova, nu mi-a fost greu deloc să le vorbesc francezilor despre oamenii din Moldova, despre modul lor discret de a fi, despre suferințele lor de-a lungul istoriei, despre tradițiile lor în plină renaștere, pentru că comuniștii le-au înlocuit cu ideologia lor, despre gastronomia autohtonă marcată de diverse culturi, acele culturi care au pătruns în acest colț de pământ de-a lungul secolelor, despre dragostea milenară pentru vița de vie și savoir-faire moldovenesc în materie de vinuri. Dragostea moldovenilor pentru țara mea se ilustrează prin francofonia larg răspândită, în pofida interesului marcat și, hai să zicem, oportunist-util pentru limba engleză. În ziua de azi continui, chiar dacă nu mai sunt activă profesional, nu mai trăiesc în Moldova și nu mai urmăresc cu aceeași precizie evoluțiile peisajului politic și social moldovenesc, continui să vorbesc despre Moldova cu mare drag.”
Europa Liberă: Eu îmi amintesc că v-ați aflat în Republica Moldova în timpul protestelor din aprilie 2009, primăvara lui 2009, când s-a schimbat guvernarea: comuniștii plecau, prooccidentalii veneau la putere. Deseori sunt crize politice urmate de incertitudini. Care este efectul asupra investițiilor străine, pentru că sunt și investitori francezi în Republica Moldova?
Véronique North-Mincà: „Da, eu am ajuns în Republica Moldova exact în ziua în care ea își sărbătorea 15 ani de independență. Atunci mai erau comuniștii la putere, în frunte cu Vladimir Voronin, un conducător puternic, autoritar, din vechea gardă, aș spune. Poate dacă ar fi condus Moldova într-un mod mai înțelept, mai puțin autocrat, mai deschis, mai transparent și mai detașat de metodele binecunoscute în timpul sovieticilor, dacă ar fi dat dovadă de clarviziune, pentru că pentru mulți era un politician care se bucura de un anumit respect, poate atunci tranziția ar fi avut loc altfel. Poate că nu se ajungea la o „revoluție furată”, vorba tinerei autoare Paula Erizanu; poate nu se ajungea la acuzațiile de lovituri de stat la adresa României și la pierderi inutile de vieți umane. Și astăzi mă revoltă faptul că cei inculpați de moartea lui Valeriu Boboc se plimbă liber. În aprilie 2009, valul speranțelor a fost absolut imens. Nu o să uit în viața mea acest moment istoric, când tinerii au crezut că acum este momentul. Era dream team la putere, o șansă extraordinară pentru a lua un viraj determinant pentru viitorul Republicii Moldova și asta cu toată susținerea din partea Europei și a întregii comunități internaționale. Dar, din nefericire, nu a fost să fie. Dream team-ul s-a destrămat, mâncat din interior de către ego-uri supradimensionate care, până la urmă, s-au dovedit incompatibile, speranțele tinerilor au fost spulberate. Au urmat dezamăgiri și lipsă de încredere în politicieni, indiferent de culoarea acestora. Din criză în criză, multă lume plictisită de atâta lipsă de vizibilitate a ales drumul exilului. Este foarte trist, dar poate fi înțeles acest exod.
Potențialul țării rămâne atractiv, dar trebuie să spun că mai este enorm de mult de lucru...
Din păcate, în astfel de situații, o țară fragilă ca Republica Moldova își pierde încet-încet forța vie, brațele tinere și voinice și spiritul întreprinzător care animă de obicei tineretul. Această lipsă de vizibilitate, această incertitudine aduce prejudicii și investitorilor străini, pentru că doar când mediul de afaceri este stabil, lipsit de corupție, împreună cu un sistem judecătoresc care respectă normele internaționale, numai atunci poate fi o situație propice pentru investiții, mai ales pentru investitori noi. Printre investitorii istorici în Republica Moldova putem vorbi de Orange, de Lafarge, de Pentalog, de Lactalis, care împreună reprezintă peste 4.000 de locuri de muncă și care aduc Franța pe locul cinci al investitorilor străini în Republica Moldova. Eu sunt convinsă că potențialul țării rămâne atractiv, însă situația politică este un parametru extrem de important pentru un investitor. Și aici, îmi pare rău, dar trebuie să spun că mai este enorm de mult de lucru.”
Europa Liberă: Republica Moldova ca stat aparține latinității. Ce ne puteți spune despre interesul tinerilor din Republica Moldova pentru a învăța limba franceză, dar și pentru a studia acolo, în țara Dvs., în Franța?
Véronique North-Mincà: „Printre tinerii din ziua de azi se pare că domnește realismul, în primul rând. Și dacă moldovenii prin cultura lor română sunt mai apropiați spiritual de limba și de cultura franceză, trebuie să recunoaștem că azi, în mod pragmatic, nu poți să mergi înainte în viață fără limba engleză. Totuși, Franța mai ocupă și azi un loc preponderent în sistemul educațional din Republica Moldova, pentru că există opt licee bilingve și Alianța Franceză se bucură de peste 4.000 de participanți la cursuri, ceea ce trebuie băgat în seamă. Una este să-ți fie impus învățatul unei limbi la școală prin curriculum, alta este să vrei tu să înveți o limbă, pentru că îți place, pentru că vrei să știi mai mult despre o țară, pentru că lucrezi în țara respectivă cu jobul pe care l-ai obținut sau pentru că îți trebuie să emigrezi, până și asta. Franța rămâne deci totuși foarte prezentă în peisajul lingvistic în Republica Moldova.”
Europa Liberă: Ce argumente ați avea Dvs. pentru cetățenii Republicii Moldova pentru a-i convinge pe mulți dintre ei că trebuie să continue pe drumul prooccidental despre care se declară? Cel puțin, guvernanții asta spun că acest parcurs european rămâne unul ireversibil. Ce argumente ați avea?
Franța rămâne totuși foarte prezentă în peisajul lingvistic în Republica Moldova...
Véronique North-Mincà: „Cu toate neajunsurile ei, Europa rămâne o forță, o forță în fața altor giganți pe lumea asta. Există o întrebare simplă: oare cât cântărește Letonia sau Austria, sau chiar și Franța sau Germania ca stat aparte în fața chinezilor? „L’union fait la force!”, se spune la noi. Și dacă nu suntem întotdeauna de acord, și dacă suntem perfectibili, tot avem un cuvânt de spus. Și totuși, cu toate diferențele noastre, reușim să ne sprijinim unii pe alții când vin vremuri grele. Am aderat cu toții la un set de valori care ne ajută să trecem peste provocările vieții într-o anumită măsură, cu decență, cu grijă pentru oameni din multe puncte de vedere. Repet, suntem perfectibili, însă Uniunea Europeană este un club cu reguli, reguli care trebuie acceptate și implementate. Uniunea Europeană nu este un restaurant à la carte, unde alegi numai ceea ce este pe placul tău. Uniunea Europeană cere angajamente, Uniunea Europeană cere coeziune. Este vorba de drepturi și de obligații.”
Europa Liberă: Pentru că trăim aceste timpuri grele de pandemie COVID-19, sunt multe voci care vorbesc despre lecții învățate de țări, de Uniunea Europeană în urma acestei pandemii. Care puteți spune că este, la acest moment, lecția învățată de Franța?
Véronique North-Mincà: „În ceea ce privește criza sanitară, evident că nu se putea alege un răspuns european unic pentru simplul fapt că fiecare țară își gestionează sistemul medical, sanitar și social în mod diferit, dar asta nu înseamnă că fiecare a lucrat în ograda lui. Cel mai frumos exemplu de coordonare europeană a fost desfășurat chiar în orașul meu de baștină, Mulhouse. Acest oraș a fost foarte grav lovit de pandemia COVID-19, după ce - pe 27 februarie - un congres al Bisericii evangheliste a adunat peste 2.000 de enoriași din lumea întreagă, timp de o săptămână, într-o încăpere închisă, i-a contaminat pe cei apropiați. Două săptămâni mai târziu, contaminarea deja se extinsese în mai multe regiuni din Franța, până în Corsica, până și în Guyana. Situația era de necontrolat, iar spitalul orașului, unul dintre cele mai importante din regiunea Alsacia, nu a mai reușit să facă față, nici măcar după ce a venit armata să construiască un spital de război în parcarea spitalului original. Și uite aici a intrat în funcție solidaritatea europeană, când Spitalul Emile Müller de la Mulhouse a putut să transfere de urgență cu elicopterul pacienții în stare extrem de gravă în Germania și în Luxemburg. Asta se numește solidaritate europeană! Franța ar fi făcut la fel dacă Germania sau Luxemburgul ar fi avut nevoie și dacă Franța ar fi avut capacitățile mai mari sau mai libere.”
Cu toate neajunsurile ei, Europa rămâne o forță, o forță în fața altor giganți pe lumea asta...
Europa Liberă: Și un sfat pentru ziua de mâine, pentru viitor.
Véronique North-Mincà: „Lecția în privința Uniunii Europene: nimeni nu este perfect. Trebuie să mai muncim foarte mult ca să îmbunătățim lucrurile și ca să reușim să trecem peste divergențele noastre, pentru că divergențe sunt tot timpul. Nu este ușor în ziua de azi, când unii au luat un viraj naționalist și se gândesc mai mult și, în primul rând, la interesele lor și pun pe planul doi bunăstarea tuturor. Europa cere dialog sporit și compromis, dar eu sunt convinsă că, dacă este voință, se poate, pas cu pas. Răbdarea este, probabil, comoditatea cea mai rară în ziua de azi, când oamenii vor totul și imediat, dar răbdarea este indispensabilă, dacă vrem să mergem înainte.
Je souhaite à tous mes compatriotes français installés en Moldavie, une belle fête nationale, en dépit de la situation actuelle. Prenez soin de vous!”
