(video) AntiNostalgia: Despre deportări la timpul prezent, diferența dintre valurile deportărilor din anii ’41 și ’49, dar și cum vom putea pune un „diagnostic” corect al acestei file din istorie datorită experților în domeniu

Istoria și trecutul sunt părți indispensabile ale vieții, iar necunoașterea filei ce ține de atrocitățile staliniste în raport cu cetățenii unei țări ne face să fim nostalgici și incapabili de a discerne acțiunile unui stat în raport cu un alt stat. Viorica Olaru-Cemîrtan, cercetătoarea științifică superioară și lectora universitară la departamentul de Istorie a Artei a Universității Uppsala din Suedia și Ion Varta, istoricul și fostul deputat în Parlamentul Republicii Moldova, au vorbit în cadrul dezbaterii AntiNostalgia „Oameni, destine, deportări”, realizată de Radio Europa Liberă, despre valurile de deportări, în special despre cel din 6 iulie 1949, când a avut loc cel mai mare val de deportări din Basarabia, despre diferența dintre valurile deportării din '41 și '49, dar și despre importanța cunoașterii de către generația actuală a evenimentelor ce au avut loc acum 70 de ani pe pământul românesc.

Foto: Radio Europa Liberă/AntiNostalgia

În debutul emisiunii, istoricul Ion Varta a precizat că istoria contemporană nu deține cifre exacte despre numărul deportaților în Siberia, din mai multe cauze obiective, cum ar fi faptul că femeile însărcinate nu erau considerate drept 2 persoane, având și bebeluș în burtică sau faptul că mulți dintre deportați au rămas prin Siberia și și-au continuat viața.

„Această pagină sinistră din istoria noastră modernă a suferit, din păcate, anumite interpretări eronate, absolut deplasate. Din această cauză avem o atitudine neunivocă din partea diferitor categorii de vârstă. Deportările au vizat multă lume, eu de exemplu, iertată să-mi fie lipsa de modestie, consider că cifra pe care o invocă istoricii noștri cu referire la numărul de deportați este una incorectă, pentru că noi nu-i avem în vedere pe cei care s-au născut în Siberii de gheață, cei care erau în burțile mamelor și se vor naște acolo și cei care se vor naște de-a lungul câtorva decenii. Cifra ar fi mult peste 100.000 de victime ale deportărilor, o crimă din lista multor crime instrumentate de regimul sovietic și cel totalitar, care tot una este. Noi avem un rechizitoriu imens, uriaș. Este vorba despre 1 milion de victime. Prin urmare, această cifră astronomică ne permite să insistăm asupra faptului că în cazul acestei politici abominabile pe care a instrumentat-o regimul sovietic de ocupație să fie aplicat același criteriu de genocid”, a declarat Ion Varta.

Viorica Olaru-Cemîrtan a vorbit despre importanța readucerii în jurnal, în fiecare an, subiectul deportărilor realizate de regimul stalinist și despre necesitatea reconstituirii memoriei.

„Este necesar de a readuce anual, prin aceste comemorări, cunoștințele despre drama basarabenilor, teroarea stalinistă și un simpli exemplu. Noi învățăm Preistoria, Antichitatea, Medievală, Istoria Modernă, de ce ceea ce s-a întâmplat acum 70 de ani ar fi cumva neactual? Ceea ce s-a întâmplat 3 generații în urmă este și mai actual pentru noi. Noi am fost privați de acest adevăr istoric în perioada sovietică. Au fost tabuizate subiectele. De aceea, trebuie să recapitulăm din reconstituirea memoriei”, susține lectora universitară.

În aceeași dezbatere, istoricul a efectuat o delimitare a deportărilor din anii 1940-1941 și cele din iulie 1949, exeplificând că „fiecare val al deportărilor instrumentate de sovietici în acest spațiu a avut specificul său. În 1941, specificul acelor deportări era faptul că Stalin pregătea un război preventiv cu Germania nazistă și în toate teritoriile anexate în vara lui ’40 a operat epurări, pentru ca nu cumva în caz când se va declanșa acel război din spatele frontului sovietic să opereze niște oameni care nu erau loiali autorităților. Din această cauză au fost operate acele deportări din iunie ’41, care, de fapt, au demarat în toamna anului 1940. Noi, istoricii, nu avem date concrete despre ce s-a întâmplat în octombrie-noiembrie ’40. Sunt doar niște afirmații făcute de niște nomenclaturiști sovietici, care spuneau că din RSSM au fost deportate câteva mii de persoane.”

Totodată Varta afirmă că deportările din 1949 au fost efectuate după scenariul din 1930, când a avut loc „deschiaburirea” țăranilor bogați.

„Valul acesta mare al deportărilor din iulie 1949, avea un alt specific, deoarece sovieticii s-au împotmolit în așa-zisa colectivizare. Au aplicat ca la podul vechi, când s-a pus pe rol acea „descheaburire” a țăranilor înstăriți care erau principalii inamici ale acelei cooperări a agriculturii, pentru că acea politică scurtă, nu era de fapt nimic nou. S-a revenit la mai multe elemente economiei capitaliste”, relatează invitatul dezbaterii.

Spre final, ambii invitați au oferit „rețeta” păstrării memoriei față de trecut și cum generațiile actuale ar putea să cunoască ce s-a întâmplat cu adevărat în anii de teroare pentru basarabeni, dar și pentru întreaga omenire.

„Să nu fim leneși la carte. Din cauza acestei lenevii nu cunoaștem lucruri pe care trebuie să le cunoaștem. Trebuie să facem un efort intelectual pentru a ne cunoaște trecutul, pentru ca să ne descurcăm mai bine în prezent și în viitor”, opinează Ion Varta.

De aceeași părere este și lectora universitară Viorica Olaru-Cemîrtan, care menționează faptul că în cazul unei „boli” e necesar să avem diagnostic, dar și specialiști în tratarea bolilor, și doar studiind din surse primare și din izvoarele istoriei despre ce s-a întâmplat cândva, vom reuși.

„Este cu adevărat important să facem un diagnostic corect. Ceea ce ni se întâmplă este o boală care se prelungește foarte mult, până nu știi exact diagnosticul, nu acționezi, iar pentru a ști diagnosticul ai nevoie de specialiști, de expertiză în domeniu, de actualizare, cum ar fi accesul la surse, arhivele, memoria adunată prin istoriile orale adunate de la oameni. De asemenea, avem nevoie de un cadru instituțional, cum ar fi voința politică, lustrația la nivel de stat”, a conchis Viorica Olaru-Cemîrtan.

Dezbaterea integrală poate fi urmărită pe UNIMEDIA sau pe pagina Radio Europa Liberă.


Pub