Politiciana și scriitoarea Lidia Istrati a fost parlamentară în două legislaturi și persoana care, la 27 august 1991, a votat Declarația de Independență a Republicii Moldova cu ambele mâini. Colegii și susținătorii spun că atunci când venea vorba de cauză, Lidia Istrati era de neclintit. „În alte împrejurări, putea fi președintele republicii. Aș fi votat pentru ea și aș fi convins intelectualii s-o sprijine”, spunea la un moment dat academicianul Mihai Cimpoi.
Lidia Istrati s-a născut pe 22 iunie 1941, în satul Sofia, județul Bălți. A absolvit Institutul Agricol din Chișinău. După absolvire, a fost repartizată în comuna Bujor, Lăpușna, unde a lucrat ca profesoară de chimie la școala din localitate. Între timp, a debutat cu nuvela „Îngăduie, omule!” în revista „Nistru”, în anul 1968, în timpul așa-zisului „dezgheț al comunismului”. Nuvela vorbește despre adevărata față a guvernării comuniste. Proza trezește nemulțumirea liderilor vremii, autoritățile confiscă revista de la abonații particulari. După ce și-a susținut doctoratul în domeniul biochimiei și fiziologiei plantelor, nimeni nu dorea să o angajeze. Ulterior, i s-a propus postul de șefă a redacției de medicină și biologie la editura „Știința”.
La sfârșitul anilor ‘80 Lidia Istrati a ocupat o perioadă postul de director al Muzeului Republican de Literatură „Dimitrie Cantemir”, apoi a fost aleasă deputat în două legislaturi ale Parlamentului de la Chișinău (1990-1997). A fost președinta Ligii Democrat-Creștine a Femeilor din Moldova (1993-1997).
Colegii au descris-o drept „spărgătoare de gheață, care a spus adevărul atunci când toți se temeau”, „cavaler al adevărului”, „soldat în fața căruia sunt obligați să dea onorurile toți generalii”. Regretatul poet Dumitru Matcovschi spunea: „fără Lidia Istrati nu cred că am fi putut convoca primele mitinguri în PMAN”.
„Dumnezeu în ceruri s-a oprit în dreptul Moldovei și cu milostenia sa ne-a îndrumat, ne-a dat mintea de pe urmă, ne-a unit, ne-a împreunat și noi am votat independența”, astfel deputata Lidia Istrati a anunțat mulțimea din Piața Marii Adunări Naționale despre semnarea Declarației de Independență. Tot atunci a lansat mult cunoscutul îndemn „Bucurați-vă de Libertate!”,
În cadrul unor emisiuni televizate, scriitorul Vladimir Beșleagă menționa că atunci când răsuna vocea ei în Parlament, „parcă se auzea vocea lui Dumnezeu”, iar scriitorul Ion Hadârcă povestea că discursurile ei parlamentare erau în majoritatea cazurilor „fulminante, bine argumentate și cu un impact imediat”, „Nu a rămas fără repercusiuni. A fost amenințată în repetate rânduri și chiar s-a împușcat în geamul ei”, a mai spus Ion Hadârcă.
Dumitru Holban, deputat în primul Parlament, își amintea că pe toată durata mandatului de deputat, Lidia Istrati a fost exigentă și integră. „Ea îi asculta atent pe toți în Parlament, iar după ce deputatul își termina alocuțiunea îl întreba: «Numai atât te ajunge capul?» Prin asta era spus tot”.
„Ea a fost primul politician care, în mai multe rânduri de la tribuna parlamentului, ne-a prevenit de pericolul instalării la putere a unor grupări oligarhice. Toți făceau glume pe seama ei. Presa o arăta într-o lumină, politicienii speculau vorbele ei reducându-le din gravitate și importanță”, povestește Iurie Colesnic.
Lidia Istrati a semnat volumele de proză „Nica”, „Goană după vânt”, „Nevinovata inimă”, romanul istoric „Tot mai departe”. Întrebată cum a îmbinat biologia cu literatura, Lidia Istrati a răspuns: „Biologia este știința despre viață, iar proza este descrierea subiectivă a vieții. Or una pe alta numai s-au completat”.
Lidia Istrati a decedat la 25 aprilie 1997, trăind doar 7 ani de independență a Republicii Moldova.
