Treptat, majoritatea activităților economice revin la ritmul obișnuit de muncă, pentru grădinițe însă ușile rămân în continuare închise, cel puțin până în data de 15 iulie, așa cum relatează președintele țării. Cum se descurcă momentan părinții copiilor, în special a celor preșcolari, am încercat să aflăm de la mămici care s-au „reprofilat”, fiind nevoite să transforme propria locuință într-o grădiniță improvizată.
Pe Maria Mardari-Iovu carantina a prins-o „între patru pereți” cu doi copii. Ambii, în mod normal, ar trebui să frecventeze grădinița în această perioadă. Indubitabil, situația în care s-au pomenit părinții este complicată, dar adevărul este că orice lucru care pare imposibil la început mai apoi poate deveni parte din rutină.
„Nu e simplu deloc, recunosc, dar nici imposibil. În cazul familiei noastre, având încă un copil mic de aproape nouă luni, e destul de complicat, cu un program zilnic destul de agitat. Diferența de vârstă între copii este de cinci ani, respectiv nu este atât de dificil cu fetița mai mare. Însă fiecare are regimul său, orele sale de somn. Plus că iarăși din cauza că cel mic are nevoie practic mereu de mine, nu îmi pot permite să fac activități cum mi-ar plăcea cu fetița sau chiar pur și simplu să petrec mai mult timp cu ea. În rest, toate treburile casnice le fac pe apucate, din păcate, sau după ce îi adorm. Asta e situația la moment. Dar știți, dacă inițial toate aceste lucruri păreau imposibile, acum au devenit o normă.”
„Dacă lucrezi de la domiciliu, nu ai timp să te ocupi de copil și îl lași în lumea virtuală. E un adevărat circuit! De la grădiniță în continuare primim teme pentru acasă, iar dacă te ocupi de asta nu mai poți să-ți onorezi obligațiunile la lucru. În cazul în care trebuie să mergi la oficiu, nu ai cu cine lăsa copiii acasă și eventual trebuie să apelezi la o bonă. Adevărul e că nu toți își permit acest «lux» pe timp de pandemie. Copilul are nevoie de socializare cu semenii săi, părinții, din păcate, în afară de lucru, mai au și treburi casnice, respectiv ar lasă copiii fără atenție. De asemenea, nu toți părinții sunt pedagogi, dar copiii trebuie să învețe lucruri noi conform vârstei. Respectiv, neocuparea duce la carențe în dezvoltarea copilului. Conform statisticilor, în perioada aceasta, toți sunt stresați, iar copiii riscă să fie victime ale abuzului verbal (din cauza supraoboselii, statului în casă… părinții țipă la copii într-o veselie), iar mai grav e că și violența fizică din păcate poate apărea în unele familii”, povestește Elena Țurcanu, cea care este nevoită să împartă în mod egal obligațiile față de locul de muncă și pe cele de acasă, dedicate celor două fetițe care în această perioadă, mai mult ca niciodată, au nevoie de atenție și ocupații utile.
Despre rolul comunicării copiilor cu semenii lor ne mai spune Olga Moloșnic, o mămică a trei copii, doi dintre care frecventează grădinița. În același timp, ne povestește despre importanța grădiniței în etapa de formare a unui copil, fapt care nu poate fi subestimat sub nicio formă, pentru că modalitatea în care un copil lucrează la grădiniță alături de educator și alți copii este extrem de diferită față de lucrul acasă cu părinții.
„E foarte complicat, copiii au nevoie de comunicare cu alți copii de vârsta lor. La grădiniță ei au regim pe care îl respectă cu strictețe. Noi completăm fișe în fiecare zi, repetăm alfabetul, învățăm poezii, dar oricum grădinița are un rol aparte pentru dezvoltarea lor ca personalitate.”
Natalia Rusu Coșer lucrează de acasă împreună cu soțul ei, copiii lor însă, într-un oarecare mod, tot de acasă „lucrează” doar că pentru grădiniță. Care însă au fost avantajele acestei perioade de carantină, ce lucruri și emoții au descoperit familia lor, ne spune Natalia: „În familia noastră, serviciul înseamnă a lucra în cealaltă cameră. Atât eu cât și soțul lucrăm de acasă. Vă dați seama ce se întâmplă când la fiecare trei-cinci minute vine pe rând câte un copil și zice: Mama, tata eu ce să fac? Vreau ceva să mănânc, ce avem bunișor de mâncare? Mă plictisescccc!!! E complicat! Dacă la început încercam să ne facem timp, să ne jucăm cu ei, să facem activitățile pe care le transmiteau educatorii de la grădiniță, acum… am obosit și noi și copii. Avantajul acestei carantine a fost că ne-am programat timpul astfel încât zilnic să ieșim cu ei undeva. Am vizitat toate dealurile de prin preajma orașului Chișinău. Am descoperit că lacurile noastre au broaște țestoase, am văzut cum cresc puii de rățuște și am spălat zilnic câteva rânduri de haine. E greu, dar se poate. Important e că suntem acasă și toți sănătoși”.
Diana Meaun este mamă a două fetițe care deși merg la școală, mereu erau prinse de alte activități extrașcolare. Tocmai de aceea carantina le-a schimbat la 180 de grade ritmul obișnuit de viață. Cum se arată a fi pronosticurile vacanței de vară, ne spune mămica lor.
„E complicată această «vacanță», pentru că noi nu avem posibilitate să ieșim din casă. Atunci când renunți la orele de canto sau dans, dar ai posibilitatea să mergi în excursii sau petreci timpul în curte, în parc… e una. Atunci când renunți la teatru sau la pian și ești „închis” în casă, iar în apartament mai sunt și 35 de grade, e cu totul altă poveste. Noi în această carantină am învățat să desenăm și să modelăm cu plastilina. Eu le rog pe fete să citească mai mult, chiar dacă este vacanță și citesc și eu mai mult ca să le inspir. Mai nou, am încercat să brodăm. Pentru ele e mai complicat și eu nu am suficientă răbdare, dar nu renunțăm. Citim împreună «Legendele Olimpului», filmăm câte un capitol și postăm pe YouTube pentru «colegii noștri». Sigur că nu am renunțat la lecțiile de engleză și franceză, chiar dacă sunt online, iar fetele au avut dreptul să-și facă cont pe TikTok. Dacă e complicată această perioadă? E foarte complicată și cei mari și cei mici au nevoie de socializare, dar toată această perioadă ne-a învățat să ne vorbim mai mult, să ne ascultăm în voie, să ne grăbim încet și să ne îmbrățișăm. Poate toate acestea meritau efortul.”
Efortul depus de educatori la grădinițe în perioada primară de formare a copiilor este primordială. De aceasta s-au convins încă odată și părinții care au trebuit să se reorienteze și să le ofere copiilor toate cele necesare pentru a nu „rămâne în urma” procesului educațional.
Probabil picii vor reține pentru totdeauna această perioadă de autoizolare, iar unii părinți poate chiar vor spune „mulțumesc” pentru șansa de a se reuni cu familia și de a-și cunoaște mai bine copiii. Adevărata aventură se pare că abia începe, pentru că e vacanță, ceea ce e și mai complicat pentru copii, dar și pentru părinți, în special pentru cei din urbe. Deocamdată, totul este pus sub semnul întrebării, chiar și acea dată de 15 iulie, care ar însemna redeschiderea instituțiilor în care copiii, dar și părinții ar simți că măcar un pic totul revine la „normal”.
