În contextul pandemiei Covid-19, metodele de dezinformare pe care le utiliza URSS și cele utilizate în prezent de Federația Rusă, sunt aceleași? Prin ce se diferențiază? Ce noutate în mecanismele dezinformării aduce Rusia de astăzi?

Dezinformarea și propaganda au făcut întotdeauna parte din arsenalul folosit de Kremlin. Cred că tehnicile de construcție a narativelor și unele tehnici de manipulare cognitiva sunt aceleași, urmează același manual. Gândiți-vă la campania din 1983-1987 privind HIV – prin care sovieticii au fabricat teoria că virusul a fost inventat în laboratoarele armatei americane – a fost distribuită în 80 de țări în 30 de limbi. Sună cunoscut, nu? În trecut, ca și acum, au existat istorii fabricate, bazate pe documente false și conspirații, distribuite apoi prin canele care nu puteau fi ușor asociate cu organele represive ale URSS. Spre deosebire de perioada sovietică, propaganda poate fi acum și mai rapid distribuită la nivel global prin tehnologiile moderne și internet. Urmele sunt mai ușor de ascuns și intențiile mai ușor de disimulat pentru că exista o multitudine de actori care cu un singur click au o audiență virtual nelimitată.

Observăm că de la începutul pandemiei, China a devenit, la fel, un stat care propagă fake news la greu, iar acesta prinde foarte bine în spațiul post-sovietic, în special în spațiu românesc. Care sunt instrumentele de propagandă pe care le utilizează statul chinez?

La nivel global, China a devenit într-adevăr unul dintre actorii principali în infodemia legată de Covid-19. China are o mașinărie mediatică direcționată către publicul internațional foarte vastă și bine finanțată. În trecut, media guvernamentale sau oficioasele Partidului Comunist Chinez se concentrau mai degrabă pe teme legate de interesele de politică internă ale Chinei (Hong Kong, Taiwan, drepturile minorității uigure) și pe felul în care acestea sunt percepute de publicul internațional. Acum, China a demonstrat că a învățat multe din tacticile folosite de Kremlin privind utilizarea narativelor anti-occidentale, discreditarea regimurilor democratice și a EU, derobarea de responsabilitate în ceea ce privește răspândirea pandemiei și o serie de conspirații care introduc confuzie și panică în mediul informațional. Elementul de continuitate este cel propagandistic prin care organele de presă chineze (și declarațiile oficialilor chinezi) portretizează China ca pe un model de eficiență în răspunsurile la criză. Nu avem încă informații precise cu privire la modul în care regiunea noastră a fost o țintă pentru campaniile de dezinformare provenite din surse chineze – mai degrabă statele occidentale au fost în prim-plan. Cred că elementele care au prins în spațiul post-sovietic sunt venite mai degrabă pe filiera rusească, iar în contextul pandemiei am observat multiple suprapuneri între strategiile, narativele și tehnicile utilizate de China și Rusia.

Ce similitudini și diferențe strategice ale Rusiei și Chinei se pot atesta în dezinformarea populației privind Covid-19 și care sunt instrumentele specifice de propagandă pe care le utilizează aceste țări?

Ambele state au încercat, în mare, să acrediteze trei teme: că occidentul e divizat, lipsit de solidaritate și incapabil să rezolve criza; că modelul autoritar de guvernare este mult mai potrivit pentru soluționarea eficientă a crizelor de sănătate publică; că virusul nu e originar din China ci că responsabilitatea pentru startul pandemiei se afla în altă parte, de regulă legata de un proiect american – iar aici completați dumneavoastră teoria conspirației preferată: laboratoare secrete, proiecte militare, moguli care vor sa decimeze populația globului etc. Și Rusia, și China s-au folosit de organele de presă apropiate regimului, dar și de rețelele de socializare. Ceea ce e nou, e alinierea și aparenta coordonare dintre cei doi actori statali, dar si faptul că Rusia a devenit un model pentru China în ceea ce privește tehnicile de dezinformare.

Dacă am face o hartă cu zone fierbinți, un heatmap al dezinformării în perioada pandemiei Covid-19 în spațiul post-sovietic, unde s-ar afla Republica Moldova și România în raport cu celelalte state? Cine e în zona roșie?

E destul de greu de speculat aici pentru că nu s-au făcut suficiente studii privind gradul de vulnerabilitate a diferitelor țări și factorii care contribuie la o rezistență mai mare sau mai mică la dezinformare. Dar țările care au un nivel ridicat de corupție sau crimă organizată, care au o piață media foarte slab dezvoltată, iar presa tinde să fie subordonată unor interese politice sau economice, state care au scoruri mici în indexurile globale privind educația, și unde există diferențe culturale, etnice, economice mari care duc la polarizare tind să fie mai vulnerabile. Cred că putem aplica multe dintre aceste criterii și României, și Republicii Moldova.

De ce dezinformarea/fake news prinde atât de bine în spațiul românesc?

Din ce ne spun studiile făcute până acum, dezinformarea are un efect mai profund asupra populațiilor care nu au încredere în instituțiile democratice și în politicieni. Acest lucru e foarte vizibil în România de foarte mulți ani. În plus, presa independentă se confruntă cu mari probleme de sustenabilitate, iar televiziunile – care continuă să fie principala sursă de informare pentru majoritatea românilor – se transformă de multe ori în canale de manipulare a informației. Atunci când dezinformarea devine o armă folosită chiar și de ceea ce am numi presa mainstream și personalități mainstream, campaniile de manipulare venite din exterior vor găsi un teren foarte prielnic și un public gata pregătit sa le înghită.

Chiar dacă sunt în imediată proximitate, România și Republica Moldova totuși sunt influențate diferit de propaganda rusă, Republica Moldova fiind mult mai afectată în acest sens. Care sunt cauzele care fac această diferență?

Ceea ce am spus despre România cred că se aplică și Republicii Moldova, deși cred că unele caracteristici sunt ridicate la pătrat – de exemplu capturarea pieței de media sau lipsa de încredere în instituțiile publice. În plus, vorbitorii de limba rusă se pot cupla direct la canalele de propagandă din Rusia (platforme de socializare sau media audio-video) și consumă mai ușor narativele nocive ale Kremlinului. Nu în ultimul rând, există portavoci ale Kremlinului în Republica Moldova la toate nivelurile: în presă, în partide politice, în instituțiile statului.

Fenomenul fake news, prezent cel mai des în social media, afectează foarte mult credibilitatea în existența acestui nou virus, dar și în declarațiile autorităților la acest subiect. Care ar fi instrumentele sau metodele prin care oamenii, chiar și cei nu prea versați în social media, ar putea să filtreze informația prezentă pe Facebook sau alte rețele, mai ales că ne confruntăm și cu așa-zisele deepfake-uri?

Ideal, am avea la dispoziție informații venite din surse credibile, de la specialiștii în sănătate publică și autorități, distribuite prin televiziunea publică și, în general, prin anunțuri de interes public la televiziunile și radiourile comerciale. Asta ne-ar ajuta să verificăm informațiile care ne bombardează pe social media. Dar, așa cum spuneți, din păcate chiar și cei care ar trebui să ne ghideze în această perioadă, ne induc în eroare, de multe ori în mod deliberat. Cred că în perioada aceasta trebuie să fim mult mai vigilenți, să nu ne bazăm pe ceea ce vedem pe Facebook sau alte platforme, sa ne ferim de postări sau surse care ne promit informații explozive, incendiare, sa nu distribuim linkuri pe care nu le-am deschis. E greu să facem față avalanșei de informații și ideal ar fi să verificăm în mai multe surse, dar dacă nu putem merge la surse credibile și legitime, serioase, cel mai bine e sa fim pur și simplu sceptici la tot ce sună „incredibil” sau ne propune soluții miraculoase.

Ce ar trebui să se întâmple în Republica Moldova ca această mașinărie propagandistică rusească să nu mai aibă un impact atât de mare asupra actului de guvernare și asupra societății, și cum ar putea fi consolidată în cetățeanul Republicii Moldova abilitatea de a discerne informația corectă/adevărată de cea falsă?

E o întrebare complexă, e nevoie de acțiuni din mai multe direcții. Organele de presă locale (și cei care le patronează, politicieni sau oameni de afaceri) ar trebui să fie mai responsabile și să nu servească interesele Kremlinului în detrimentul moldovenilor. CCA ar trebui să fie independent și să acționeze corect în beneficiul dreptului la informare al cetățenilor. E nevoie de sprijinirea jurnalismului independent și de investigație – și aveți deja câteva platforme foarte bune. De asemenea, îmi pun speranța în organizațiile din societatea civilă care fac foarte multe pentru a spori nivelul de conștientizare asupra propagandei și știrilor false, pentru a educa publicul larg și mai ales pentru a ține instituțiile statului sub supraveghere și de a cere în permanență ca principiile de bună guvernare să fie respectate.

Oferiți câteva „lifehack-uri” anti-dezinformare și anti-propagandă cetățenilor moldoveni.

Nu știu daca am „lifehack-uri”, dar poate o trusă de prim ajutor.

Să nu creadă imediat ceea ce primesc pe WhatsApp sau ceea ce văd pe Facebook sau alte platforme – și sa nu trimită mai departe. Chiar dacă mesajele vin de la persoane cunoscute, e posibil ca ele să fi fost induse în eroare, mai ales dacă informațiile distribuite au un caracter „exploziv”.

Să urmărească surse media de încredere astfel ca să vadă articolele publicate de acestea atunci când consultă social-media.

Pe cât posibil, să verifice sursele pe care le consultă (sunt articolele semnate cu nume și prenume, există date de contact pe site, articolele sunt scrise fără greșeli, pagina de internet nu conține tot felul de reclame care mai de care mai ciudate etc.), iar dacă nu sunt siguri de proveniență, să verifice informația în media legitimă.

Să consulte regulat platformele de fact-checking. Sunt câteva bune și în România, și în Moldova.

---