PE SCURT
Aproximativ de două ori pe săptămână Mary Jane Gillespie, de 76 de ani, și Kelly Heimbach, de 17 ani, vorbesc la telefon. Vorbesc despre limbi – cum spaniola este mai ușor de învățat decât franceza, deoarece are mai puține consoane care nu se pronunță. Cât de utilă este limba germană la citirea poemului Beowulf, care a fost scris în engleza veche. Discută despre cum noul coronavirus va intra în istorie, la fel ca gripa din 1918 și epidemia de poliomielită din anii 1950. Și ascultă ciripitul păsărilor împreună.
Vorbesc ca două prietene vechi, deși nu s-au întâlnit niciodată în viață. Acum trei luni, niciuna dintre ele nu știa despre existența celeilalte. Însă în martie școala Heimbach din Alexandria și Goodwin House, comunitatea de pensionari din același oraș, au lansat programul Companion, un parteneriat care conectează adolescenții și persoanele în etate, creând un fel de corespondență în era coronavirusului. În ultimele două luni, 28 de cupluri au comunicat în mod regulat.
PE LUNG
Cele două organizații au deja o istorie comună: mulți dintre absolvenții, părinții, bunicii și foștii profesori ai școlii au ajuns la Goodwin House după pensionare.
Când a izbucnit pandemia care i-a separat pe studenți și pe cei vârstnici de lumea largă, administratorii ambelor organizații s-au gândit cum să îi ajute. Parteneriatul li s-a părut studenților o modalitate bună de a-și folosi timpul în mod constructiv și profitabil pentru persoanele în vârstă, ale căror activități sociale în azil au fost reduse, deoarece persoanele în vârstă prezintă un risc deosebit de a contracta virusul. „A fost o necesitate reciprocă. Studenții noștri au simțit, de asemenea, efectele situației, nu-și puteau vedea prietenii, au simțit și singurătatea și izolarea momentului ”, spune Valentina Raman, reprezentanta centrului pentru bătrâni. Pentru a găsi studenții potriviți, ei au fost rugați să scrie câteva cuvinte despre interesele și experiențele lor. S-au înregistrat atât de mulți studenți pentru această activitate, încât unii au fost nevoiți să se înscrie pe lista de așteptare.
„Studenții se distrează mult”, mai adaugă Raman. „Le place să asculte, sunt curioși și le place să afle despre istoria Alexandriei”, unde mulți dintre vârstnici au trăit în tinerețe. „Unii au găsit chiar și legături, bunicul lor era de fapt prieten cu companionul de la telefon. Unul dintre ei chiar a creat un album foto pentru interlocutorul său”.
Despre ce discută o tânără de 17 ani și o femeie de 76 de ani
Înainte de pandemie, muziciana Mary Jane, acum la pensie, frecventa biserica și participa la evenimente precum Festivalul de primăvară, unde interpreta cântece și melodii populare ale secolului trecut. Dar de la jumătatea lunii martie a fost țintită la locul de reședință, nu și-a putut vedea fratele, care locuiește în apropiere, nu a putut comunica îndeaproape cu cei de-o vârstă cu ea. „A fost foarte greu. Nu pot folosi un computer, așa că nu pot face toate lucrurile pe care le fac oamenii pe un computer ”, a spus ea.
Bătrâna povestește că a vorbit despre asta cu Kelly, partenera ei telefonică, chiar la primul apel: „a mers excelent, ne-am dat seama că avem multe viziuni comune despre diferite lucruri.”
Au vorbit despre profesorii lor de liceu și despre Războiul Rece, pe care Kelly îl studiază și prin care Mary Jane a trecut. „Am împărtășit cu ea experiențele mele despre asta. Tatăl meu a fost atașat al Forțelor Aeriene la Viena la începutul anilor 1960”, când Mary Jane tocmai absolvea liceul.
Cele două discută și despre provocările legate de criza de sănătate care a paralizat majoritatea activităților normale ale lumii. Ele au descoperit și multe lucruri pe care le au în comun, cum ar fi faptul că profesorii lor de istorie americană au fost, de asemenea, instructori de lupta.
Adesea vorbesc câte o oră, sesiuni pe care Mary Jane le așteaptă cu nerăbdare. „Am ajuns să simt cel mai greu lucru pe care l-am avut de făcut în viața mea și eu m-am confruntat cu foarte multe”, a spus ea.
Iar mama tinerei, Dizi Heimbach, spune că Mary Jane a devenit o persoană de neînlocuit pentru fiica ei, care avea o agendă foarte încărcată la școală, înainte de pandemie.
Nu toate interacțiunile sunt telefonice; unele cupluri folosesc Skype, Zoom sau e-mailul. Dar pentru mulți studenți, telefonul are o aură de modă veche, exotică și poate oferi, de asemenea, abilități importante pentru vârsta adultă. Pentru a-i ajuta în acest sens, administratorii au creat un scenariu pentru un apel telefonic introductiv, cu sugestii pentru a începe o conversație. De asemenea, au organizat antrenamente pentru studenți, mai ales ca aceștia să poată comunica mai ușor cu persoanele în vârstă care pot fi greu de auzit sau au probleme cognitive care necesită mai multă răbdare.
Deocamdată, organizatorii intenționează să continue proiectul cel puțin pe parcursul verii și e posibil să-l prelungească și mai mult în viitor.
Sursa: Washingtonpost
