Statisticile naționale arată că majoritatea victimelor din Republica Moldova sunt femei și sunt traficate în scop de exploatare sexuală şi/sau prin muncă.
Practica judiciară arată că multe persoane cred în promisiunile „angajatorilor” că vor lucra în calitate de chelneri, dansatori, asistenţi, manageri, secretare, în schimb însă sunt forţate prin constrângere (prin luarea actelor de identitate și obiectelor personale, imputarea unor datorii inexistente care sunt mereu în creștere), violenţă şi ameninţări (că sunt datoare financiar pentru faptul că li s-a asigurat deplasarea, monitorizarea permanentă) să lucreze în alt domeniu decât cel dinainte promis.
Bărbaţii însă pot deveni victime ale traficului de ființe umane prin impunerea lor de a practica cerșetoria într-un stat străin, prin prestarea muncii forţate în construcţii sau agricultură etc.
Este bine cunoscut faptul că în rețelele traficului de ființe umane participă mai multe persoane, inclusiv și cele care prestează nemijlocit anumite servicii în mod benevol, iar convingerea de către ei a altor persoane de a presta servicii similare le crește proporțional onorariul încasat. Astfel, acestea conving prin diferite metode viitoarele victime ale traficului de ființe umane, inclusiv invocând că personal activează în așa mod și primesc sumele despre care vorbesc.
De cele mai multe ori, aceste persoane, fiind identificare și reținute de către organele de drept, declară că sunt victime ale traficului de ființe umane și nu recunosc participarea lor la acțiuni de racolare, transportare, adăpostire ș.a.
Raționamentul este unul simplu – legea spune că victima traficului de fiinţe umane nu răspunde penal pentru infracţiunile comise de ea în această calitate.
Practica judiciară arată că persoanele care au muncit „cot la cot”, de regulă peste hotarele țării, și care la un anumit moment nu au ajuns la un numitor comun asupra onorariului pentru serviciile prestate sau asupra altor aspecte revin în Moldova și depun plângeri penale în privința partenerilor cu care au lucrat, pretinzând că sunt victime ale traficului de ființe umane fiind anterior constrânse nu doar să activeze personal ci și să racoleze, transporte, adăpostească alte persoane, iar dreptatea, în cea mai mare parte a cazurilor, este de partea persoanei care prima a depus plângerea conform principiului primul venit, primul servit.
Faptele care pot fi calificate drept trafic de ființe umane sunt:
- recrutarea – atragerea persoanei în situaţie de trafic prin oferte de studii sau locuri de muncă ori prin încheierea căsătoriilor fictive, prin efectuarea de promisiuni privind condiții de muncă și remunerare generoase etc.;
- transportare – deplasarea persoanei peste hotare, pe jos sau prin utilizarea diferitelor mijloace de transport, sau eludarea treceri frontierei;
- transfer – transmiterea victimei unei alte persoane prin predarea contra plată, schimb, arendă, transmiterea în contul unei datorii, dăruire sau prin alte tipuri de tranzacţii cu sau fără răscumpărare;
- adăpostire – plasarea victimei într-un loc ascuns pentru a nu fi descoperită de reprezentanţii organelor de poliţie sau de o altă persoană terţă.
Legea prevede că o singură acțiune din cele menționate este suficientă pentru ca persoana să fie cercetată penal pentru complicitate la trafic de ființe umane.
Există riscul ca persoana care a adăpostit o persoană la rugămintea unei cunoștințe, pentru câteva zile în casa/apartamentul său, fără să cunoască că aceasta urmează sau prestează deja anumite servicii/munci să fie trasă la răspundere penală pentru complicitate la comiterea traficului de ființe umane.
Referitor la faptul că victima care a știut și a fost de acord cu caracterul muncii care urma să o presteze, practica judiciară arată că acest fapt nu mereu înlătură răspunderea penală a traficantului.
Adică, chiar dacă o persoană acceptă să presteze servicii sexuale, aceasta oricum poate deveni victimă a traficului de fiinţe umane dacă condițiile reale de muncă în care ajunge victima nu corespund celor promise. Legea e de partea victimei în acest sens, deoarece nimeni nu alege în mod voluntar să fie exploatat și că oamenii pleacă să lucreze în străinătate pentru a câştiga bani, pentru sine şi membrii familiilor lor, însă în realitate câştigă bani puţini sau chiar deloc şi sunt nevoiţi să lucreze şi să trăiască în condiţii degradante, fiind impuși acționeze forțat.
Autor – avocat Muntean Sergiu, fondator al proiectului „Sfat de Avocat”
Pentru mai multe detalii sau pentru a lua legătura, accesați www.sfatdeavocat.md.
