(foto, video) „Autoritățile au nevoie de generații de plastilină.” De ce trebuie să analizăm critic istoria și cum ne pot manipula memoriile instrumentalizate

2

„A fost război/Ecoul lui/Și acum mai este viu…” (Grigore Vieru). Cel de-Al Doilea Război Mondial a marcat evoluția întregii umanități. În timp ce unele state au avut de beneficiat de pe urma noii orânduiri, altele s-au pomenit cu sisteme impuse, libertăți restrânse și represiuni. În timpul dezbaterii online „După 75 de ani, (tot) între mituri și realități”, organizată în cadrul proiectului multimedia „AntiNostalgia – privind spre viitor”, realizată de Europa Liberă, invitații au încercat să ajute tinerii să înțeleagă că perceperea realităților, mai ales ale celor care s-au produs, este o muncă dificilă, martori care pot să spună pe viu ce s-a întâmplat nu mai există.

După 75 de ani de la sfârșitul celui de-Al Doilea Război Mondial, lecțiile acelor orori se uită sau, și mai trist, se rescriu. În cadrul dezbaterii, s-a pus accent nu pe istoriografie, care este treaba exclusivă a istoricilor, ci pe conștientizarea importanței unei analize, deoarece toată istoria ce ține de cel de-Al Doilea Război Mondial se face exclusiv din mărturii care sunt subiective. Minimizarea memoriilor ar fi o crimă, iar din acest motiv tinerii trebuie să țină cont de acestea, dar să nu să se grăbească în a face concluzii, deoarece în prezent memoriile sunt instrumentalizate, folosite în scopuri politice.

În decursul anilor, istoria celui de-Al Doilea Război Mondial a fost repovestită, rescrisă într-o manieră utilitar propagandistică.

„Se propagă mai multe mituri în legătură cu cel de-Al Doilea Război Mondial. Le-am putea împărți lesne în trei niveluri: mituri legate de anumite evenimente, stereotipuri și omisiuni, tăceri, lecturi selective. Miturile generalizate vin să legitimeze un anumit regim, ceea ce vedem acum în actuala Federație Rusă. Cel de-Al Doilea Război Mondial a devenit acolo un mit fondator al actualei țări, care îi unește pe majoritatea covârșitoare a rușilor. De exemplu, mitul despre rezistența și eroismul poporului sovietic, care omite unele colaborări dintre naziști și ruși, rezerva Federației Ruse de a recunoaște masacrul ofițerilor polonezi (a fost o singură recunoaștere a acestui eveniment, după care se minimizează masacrul) sau legenda celor 28 de panfiloviști. Dar e important să înțelegem că mituri există în toate țările”, spune doctorul în istorie Andrei Cușco, conferențiar universitar la Universitatea Pedagogică „Ion Creangă” din Chișinău.

Doctorul în istorie ține să menționeze că miturile nu sunt neapărat falsuri, dar sunt lucrurile care construiesc o anumită memorie și au o anumită miză politică foarte clară.

Ecaterina Locoman, lectoră superioară în Relații Internaționale la Universitatea Pennsylvania din Statele Unite, susține că statele comuniste din Europa de Est, după destrămarea Uniunii Sovietice și obținerea independenței, s-au confruntat cu câteva surse de insecuritate. Pe de o parte, insecuritate fizică – era vorba despre protejarea hotarelor geografice și apărarea integrității sociale –, iar pe de altă parte, insecuritate ontologică – identitate națională, fiind țări tinere care și-au obținut independența de curând. Ele folosesc simbolistica evenimentelor tragice de după cel de-Al Doilea Război Mondial, care are rolul de a susține construcția acestei noi identități naționale.

„Istoria celui de-Al Doilea Război Mondial continuă să fie folosită ca suport simbolic în cercetarea politicii externe a țărilor din Europa de Est. Am observat o divizare a țărilor. Bunăoară, în statele din Europa Centrală și de Est – Ungaria, Polonia, Țările Baltice – s-a promovat un discurs mnemonic în care stalinismul și ororile celui de-Al Doilea Război Mondial au fost criminalizate, nu doar ideologia fascistă și regimul nazist au fost condamnate, dar și cea comunistă, liderii politici din aceste țări au reușit să ajungă la un consens în care atât ideologia fascistă cât și cea comunistă sunt periculoase. În țările ca Moldova și Ucraina până în 2014, știm că avem societăți divizate, polarizate, împărțite în două tabere: cei care cred că viitorul țării este legat de UE (aceștia cred în istoria mnemonică care este promovată și în vest, în care victoria celui de-Al Doilea Război Mondial este privită ca o victorie a democrației asupra totalitarismului) și cei care cred că viitorul țării este legat de Rusia (modelul în care țin minte aceste evenimente ca lupta eroilor în care URSS a dus un război eroic de a învinge forțele fasciste. În această ordine de idei, liderilor politici le este foarte greu să determine în care direcție mergem și ce parcurs geopolitic să luăm, de aceea, după 30 de ani de independență, nu știm dacă să ne orientăm spre vest sau est și oscilăm în continuare între acești doi vectori ai politicii externe”, spune Ecaterina Locoman.

În Moldova, sărbătorirea zilei de 9 Mai a devenit un subiect de dispută. Societatea s-a polarizat din nou în cei care merg la paradă și cei care sărbătoresc Ziua Europei.

În cadrul dezbaterii moderate de jurnalista Diana Răileanu, a fost prezentat și un filmuleț realizat de Eugenia Crețu, jurnalistă la Europa Liberă, autoarea de documentare în cadrul emisiunii „Pur și Simplu”. Eugenia a realizat un interviu cu Ala Nemerenco, fiica unui veteran de război. „Când priveam acele filme sovietice de război, tata zâmbea și îmi spunea că nimic nu este adevărat. Încă de pe atunci îmi spunea că este doar o spălare de creiere.” Tatăl Alei Nemerenco a făcut serviciul militar în armata română, iar în 1944, când a venit în concediu la părinți, a fost mobilizat pe front în Armata Roșie. „Pe el îl enerva mai mult faptul că în toate filmele era demonstrat că armata sovietică era biruitoare, că acest război a fost așa, ca o plimbare. Filmele artistice nu cunoșteau faptul că Berlinul a fost luat pe cadavre a sute și sute de mii și milioane, cu un preț foarte și foarte mare.”

Veteranul marca ziua de 9 Mai alături de familie, pentru el era o zi de tristă amintire. „Tata a primit o singură dată un cadou de 9 Mai – o pătură. Am intrat în casă și l-am găsit plângând cu capul în acea pătură. Eram mică. Am închis repede ușa și am ieșit afară, ca să nu-l fac să se simtă incomod. A fost singura dată în viață când eu l-am văzut plângând”, spune în cadrul materialului Ala Nemerenco.

În prezent, ne aflăm într-un război al memoriei, iar fiecare stat încearcă să tragă laurii de partea sa, aruncând vina asupra altor țări.

De asemenea, în cadrul discuției a fost prezentat și un vox. Tinerii de pe străzile Chișinăului au fost întrebați ce cred ei despre sărbătorirea zilei de 9 Mai. „E ziua pierderii pentru altcineva. Nu sunt de acord cu sărbătoarea asta. Trebuie să fim uniți, în general, unul cu altul. Să nu conteze cine suntem și de unde venim, dar, deocamdată, nu văd o schimbare și îmi pare rău să înțeleg asta.” În același context, tinerii au menționat că responsabilitatea pentru serbarea acestei zile o are statul care influențează direct asupra oamenilor. „Depinde de guvernare totuși, pentru că guvernarea e în fruntea statului și are influență directă asupra oamenilor. Noi trebuie să ne unim și să fim mai puternici pentru a rezolva problemele care sunt acum actuale.”

Atunci când istoria servește anumite regimuri și este modelată pentru beneficiul acestora, oamenii au doar de suferit. „Nu aș absolutiza necesitatea studierii istoriei de către tinerii care găsesc inamici mult mai importanți, de exemplu poluarea mediului. În prezent, autoritățile au nevoie de generații de plastilină, pe care să le modeleze după propriile favoruri atunci când zic că noi trebuie să ne mândrim cu victoria în cel de-Al Doilea Război Mondial și dacă va trebui, vom merge să luptăm în Siria. Plastilină din care să modelezi niște cetățeni docili care nici măcar să nu să se întrebe de ce nu avem măști sau teste pentru coronavirus la timp, pentru că trebuie să ne mândrim cu victoriile din trecut. Nu vreau ca generațiile din prezent să depindă de pomenile autorităților, lasă să studieze mai puțină istorie, dar mai multă psihologie, să-și descopere capacitățile ca să poată gândi și să nu fie transformate în plastilină”, spune Vasile Botnaru, directorul biroului din Chișinău al postului Radio Europa Liberă.

Proiectul „AntiNostalgia – privind spre viitor”

Prima ediție a proiectului „AntiNostalgia – privind spre viitor” a avut loc în perioada august 2018-octombrie 2019. În cadrul primului sezon, au fost organizate 10 dezbateri la diverse teme vizând trecutul, dar și prezentul Republicii Moldova. Sunt subiecte cu care echipa redacțională a mers în școli, în muzee și în centre de cultură din 10 localități.

„Scopul proiectului a fost ca prin invitații din diverse țări din regiune, dar și prin participanții locali să le vorbim concetățenilor noștri despre trecutul sovietic, după care mulți încă sunt nostalgici, și să-i provocăm la reevaluarea acestuia, pentru ca astfel să poată privi liber în viitor. Un accent special a fost și va fi pus pe dialogul cu tânăra generație”, menționează organizatorii dezbaterilor marca Europa Liberă.

Share: Share on Facebook Share on Twitter Share on Telgram
Comentarii
  • Știri pentru tine
  • Lifestyle din stânga nistrului

  • Portalul CIVIC.MD: Activitati ONG, anunturi, granturi, job-uri, voluntariat, evenimente