Panglica Sfântului Gheorghe nu are nimic în comun cu cel de-al Doilea Război Mondial. Alte mituri promovate de Rusia

PE SCURT

Panglica Sfântului Gheorghe a fost inventată în 2005 în Federația Rusă și este inspirată din Primul Război Mondial. Prin urmare, nu are nimic în comun cu cel de-al Doilea Război Mondial. Apoi, evenimentul a fost transformat de actualul regim din Federația Rusă în pilonul ideologiei sale oficiale.

Despre unele mituri cu care operează în special Federația Rusă, dar și alte țări care au participat în cel de-al Doilea Război Mondial, a vorbit istoricul Andrei Cușco în cadrul unei noi dezbateri din seria AntiNostalgia, la Radio Europa Liberă.

PE LUNG

Radio Europa Liberă a organizat o nouă dezbatere online, în cadrul proiectului multimedia „AntiNostalgia – privind spre viitor”. Intitulată „După 75 de ani, (tot) între mituri și realități”, tema discuției a fost inspirată de un eveniment ce revine în discursul public în fiecare an, mai ales în luna mai, când o parte a lumii comemorează, iar cealaltă – celebrează încheierea celui de-al Doilea Război Mondial.

Jurnalista Europei Libere, Diana Răileanu a căutat răspunsul împreună cu invitații săi – doctorul în istorie Andrei Cușco, conferențiar universitar la Universitatea Pedagogică „Ion Creangă” din Chișinău și Ecaterina Locoman, lector superior în Relații Internaționale la University of Pennsylvania din Statele Unite. Alături de ei au fost jurnalistul Vasile Botnaru, directorul Biroului Europa Liberă de la Chișinău, precum și întreaga echipă Europa Liberă, care au pregătit mai multe materiale la temă.

https://www.facebook.com/182173838166/videos/268266751040131/

Doctorul în istorie Andrei Cușco, conferențiar universitar la Universitatea Pedagogică „Ion Creangă” din Chișinău, a trecut în revistă principalele mituri vehiculate de-a lungul anilor. 

Există mituri generalizate care funcționează ca niște narațiuni sau argumente care legitimează un anumit regim. Doctorul în istorie face referire, prin urmare, la ce se întâmplă astăzi în Rusia când victoria în cel de-al Doilea Război Mondial este un mit, în sens social. Acesta explică că în Rusia post-sovietică au existat două mituri fondatoare: Revoluția din Octombrie și victoria în cel de-al Doilea Război Mondial. Dar, după anul 1991, când mitul Revoluției a fost discreditat, Rusia post-sovietică, mai ales după venirea lui Putin la conducere în 2000, a rămas doar un singur mit fondator. „Un mit extrem de important și este aproape singura povestire care unește majoritatea covârșitoare a rușilor și legitimează regimul”, explică Andrei Cușco, menționând că în Rusia, războiul s-a transformat în pilonul ideologiei oficiale centrale a regimului. Tot Rusia a preluat anumite momente din narațiunea sovietică comunistă și le-a reinterpretat pentru a servi intereselor și viziunilor actualului regim (și aici istoricul menționează despre proiectul de lege de schimbare a Constituției Federației Ruse care vrea să interzică negarea victoriei).

Apoi, istoricul trece în revistă și alte mituri mai mici. Este vorba de mitul rezistenței și eroismului poporului sovietic, dar care omite teme incomode cum ar fi colaborarea unor cetățeni sovietici din teritoriile ocupate cu regimul nazist. Potrivit istoricului, acest mit nu este caracteristic doar Rusiei. „În cazul Franței, acest mit al rezistenței nu corespunde adevărului, întrucât mulți cetățeni au colaborat cu regimul nazist”, exemplifică Andrei Cușco. 

Un alt mit vine și din partea occidentală, unde se vorbește că victoria în război a fost a Statelor Unite ale Americii și a Marii Britanii și el persistă în toate țările care au această istorie comună a participării în război. „Dacă întrebați un american de rând cine a câștigat războiul, eu cred că trei sferturi o să zică că au câștigat SUA și poate Anglia”.

Dar există și mituri de altă natură, pur și simplu falsuri”, spune convins istoricul. Acesta se referă la rezerva Federației Ruse de a recunoaște masacrul ofițerilor polonezi de la Katyn. A existat o recunoaștere oficială la începutul anilor ‘90, iar de atunci Rusia, chiar dacă nu a negat direct, încearcă să minimalizeze sau să contextualizeze evenimentul într-o lumină favorabilă ei.

Enlarge

Ofițeri-polonezi-exhumați-la-3-ani-dupǎ-masacru-1943-
Ofițeri polonezi exhumați la 3 ani dupǎ masacru (1943)

Sau legende celor 28 de panfiloviști, un detașament care a luptat lângă Moscova în decembrie 1941, lucru care nu s-a întâmplat. Istoricul Anatol Petrencu spune că asemenea mitului celor 28 de panfiloviști, a căzut și mitul celor 11 ostaşi sovietici, care, după cum se spunea, la 17 aprilie 1944 „au traversat râul Nistru pe mijloace plutitoare improvizate, în preajma localităţii Răscăieţi, au atacat prin surprindere liniile de apărare ale trupelor româno-germane, situate pe malul drept al fluviului, au ocupat o colină importantă și au menţinut-o într-o luptă neîntreruptă, timp de 36 de ore, până la venirea trupelor principale”. Istoricul a menționat lucrurile de mai sus în prefaţa volumului semnat de Gheorghe Mârzencu, publicat în 2020: Minciuna mai mare decât războiul sau cum eroul Lomakin a murit de trei ori

Un alt mit despre care a vorbit Cușco în cadrul dezbaterilor organizate de Europa Liberă este cel al panglicii negru-oranj, numită panglica Sfântului Gheorghe. Potrivit istoricului, panglica a fost inventată literalmente de câțiva angajați de la Ria Novosti în 2005 și are o anumită ascendență istorică. Este vorba de perioada Primului Război Mondial când crucea Sfântului Gheorghe era principala distincție acordată soldaților ruși cu grade mici pentru curaj. Dar panglica nu a existat în forma actuală până în 2005.

„Asta ne arată cum regimul actual din Federația Rusă a remodelat cumva acest mit al victoriei în cel de-al Doilea Război Mondial în ultimii 20 de ani. Această panglică s-a dovedit a fi extrem de utilă, după cum puteți vedea pe 9 mai. Este un simbol care pare nedisociat de această viziune ruso-centrică a războiului. Dar ea a fost cumva instrumentalizată, încât se identifică acum cu războiul”, explică istoricul.

„Atunci când vorbim despre mit, nu este vorba neapărat de lucruri care sunt false, poate fi vorba și despre lucruri care construiesc o anumită memorie și au o miză politică foarte mare”, concluzionează doctorul în istorie Andrei Cușco.

Foto principală: ro.historylapse.org/

Din 2016 scriu despre drepturile femeilor, violența domestică și hărțuire sexuală. Apoi mă concentrez pe democrația locală, reforma administrației publice și pe cum oamenii din sate pot avea condiții mai bune de trai. Îmi pun întrebări despre ce ne doare pe noi, ce iubim și ce ne face mai puternici, iar răspunsurile le găsesc în istoriile umane care apar pe Moldova.org.

Preluarea textelor de pe Moldova.org se realizează doar în limita maximă de 2000 de semne, cu 2 link-uri directe spre articolul citat în prima și ultima propoziție a fragmentului preluat. Fotografiile/infograficele de pe platforma moldova.org pot fi preluate în număr de maxim 2 bucăți per material și doar cu menționarea Moldova.org și numele autorului/autoarei.