Triste amintiri despre valoarea inestimabilă a neamului…

Acum 17 ani, într-un april cu flori de liliac, în urma unui atac cerebral, se stingea din viață unul dintre cei mai mari artiști ai neamului nostru, Nicolae Sulac. Pleca la ceruri, la Domnul, care, vorba marelui Grigore Vieru, ar fi zis: „Îl iau la mine, dacă acolo, pe pământ, voi nu aveți grijă de el…”.

…Este cunoscut adevărul că frumosul în viața fiecăruia dintre noi este lacrima sufletului – cântecul, dansul popular, tradițiile și obiceiurile străbune, care au strălucire sublimă, asemeni firii Creatorului, ce ni le-a lăsat drept moștenire veșnică. Dar acest frumos izvorăște încontinuu, bucurând inima și sufletul oamenilor numai atunci când păstrăm vie, neîntinată, amintirea ce ne împovărează memoria odată cu scurgerea anilor…
Iată că, spre regret, odată cu trecerea anilor, memoria distinsului, inegalabilului rapsod al neamului nostru, marele Nicolae Sulac, este acoperită de o negură de neiertat, altfel zis, amintirea artistului–nepereche este acoperită de colbul uitării. Și, în primul rând, în satul de baștină al cântărețului-legendă, Sadâc, actualmente, în raionul Cantemir. Acolo unde, în 2007, în căsuța părintească improvizată, a fost inaugurat și sfințit un muzeu al rapsodului, acum bate vântul, căsuța se năruiește, geamurile sunt sparte, gardul din nuiele e la pământ, puținele lucruri, poze, adevărate relicve ale vieții distinsului interpret au dispărut – într-un cuvânt, mai nimic nu-ți mai amintește de Omul și Artistul Poporului din Republica Moldova, Nicolae Sulac…
…Problema data a fost abordată în repetate rânduri în presa scrisă, la Radio și TV. De asemenea, au fost expediate demersuri în instanțele raionale și centrale, inclusiv Ministerului Educației, Culturii și Cercetării din țara noastră. Cu regret, semnalele de alarmă, strigătul disperat de a salva patrimoniul, tezaurul inestimabil al neamului, al culturii naționale, nu a fost auzit, de parcă ar fi fost un strigăt în pustiu. La finele anului trecut, problema Casei-muzeu „Nicolae Sulac” a devenit din nou temă de discuție în cadrul unei emisiuni televizate. Atunci, prim-ministrul Ion Chicu a dat asigurări că autorităţile se vor implica la restaurarea casei-muzeu din satul Sadâc, menționând că, în planul de acţiuni al Executivului, o prioritate reprezintă şi domeniul cultural.
Declaraţiile au fost făcute după ce, în cadrul proiectului „Respect Moldova” de la Prime TV, a fost difuzat un reportaj despre starea deplorabilă în care se află casa-muzeu a marelui rapsod.
„Nu pot veni acum cu ceva punctat anume despre acest muzeu, dar, apreciind personalitatea lui Nicolae Sulac, sunt sigur că noi, ca ţară, ca societate, suntem obligaţi să muncim în această direcţie şi să restabilim, să creăm un muzeu pentru acest rapsod, fiu al neamului nostru”, a declarat Ion Chicu.
Amintim că edificiul a fost construit în vara anului 2007, în apropiere de locul unde a trăit familia maestrului. Acum, căsuța e într-un hal fără de hal. Potrivit lui Dumitru Marin, președintele Fundaţiei de binefacere „Nicolae Sulac”, investițiile au fost de circa două milioane de lei. Acum, susține Dumitru Marin, Fundația nu mai are mijloace financiare pentru ca să repare clădirea. Tratativele purtate cu administraţia locală nu au dus la nici un rezultat, actualul primar, Ilie Porumbescu, declarând că singura soluție ar fi transmiterea casei în gestiunea Consiliului raional. Noi, zice primarul, suntem limitați în acţiuni, or, imobilul e proprietate privată.
La fel a comentat reportajul privind starea deplorabilă în care se află în prezent casa din satul Sadâc și fosta ministră a Culturii, Monica Babuc, afirmând că atunci când era ministră a discutat cu autoritățile din Cantemir pentru a găsi soluții.
„Din păcate, o soluție amiabilă nu a fost găsită, pentru că se intenționa ca această casă, acest teren, să fie vândute în proprietatea statului, dar pentru o sumă exorbitantă”, zice Babuc.
Şi Adrian Lebedinschi, preşedintele comisiei de specialitate a Parlamentului, crede că imobilul trebuie să treacă în proprietatea statului.
„Noi avem multe muzee private și cetățeni care și-au asumat dorința de a fonda un muzeu. Undeva este perceput ca o afacere, cineva a încercat să aibă un profit și probabil că nu i s-a reușit. Dacă ei văd că nu sunt în stare să gestioneze acest muzeu, înseamnă că este posibilitate ca să fie transmis în proprietatea statului, care-l va gestiona mai departe”, a spus Adrian Lebedinschi.
…Ar fi timpul să înțelegem cu toții că între zăcămintele de aur ale culturii umane, alături de pâine și sare, de părinți și bunei, cinstea de a sta în capul mesei, din moși-strămoși, în revine Folclorului, Cântecului sufletului omului. Și acest respect trebuie cultivat din familie, de la grădiniță, școală, cămin cultural, muzeu. Îmi doresc mult să fiu optimist, să cred că, odată cu trecerea anilor, valoarea Artistului Nicolae Sulac va fi apreciată, va crește, devenind valoarea întregului neam românesc. Or, locuitorii satului Sadâc, dar și sute și mii de admiratori ai tezaurului ce ni l-a lăsat drept moștenire artistul, s-au săturat de atâta suflet amărât, de atâtea lacrimi de durere, de gânduri negre, de regretul amintirilor triste…

Ion DORU