La 11 martie, toate grădinițele și școlile din Republica Moldova au fost închise după ce în țară au fost înregistrate mai multe cazuri de infectare cu COVID-19. De atunci ușile instituțiilor de învățământ au rămas închise, iar până la încheierea anului școlar au rămas câteva zile. Învățământul „la un click distanță” nu este ușor de asimilat atât pentru elevi, învățători, părinții, cât și pentru autorități. Moldova.org a realizat o serie de materiale în care discutăm cu cei mai importanți actori ai acestui proces: profesorii, părinții și elevii. Astăzi vedem cum se descurcă profesorii cu aplicațiile online și ce soluții creative găsesc atunci când întâmpină piedici.
7 mii de elevi și 600 de profesori, lăsați în urmă
Pe 15 martie, Ministerul Educației, Culturii și Cercetării (MECC) anunță că la începutul perioadei de pandemie au fost implicați 92,8% din numărul total de elevi, iar peste o lună, deja 95,6% dintre copii au participat în procesul educațional la distanță, inclusiv elevii care studiază prin telefon. Potrivit Nataliei Grâu, secretară de stat a MECC, prima săptămână a fost una de șoc pentru toți. „Nimeni nu înțelegea exact ce va urma și cum trebuie să acționeze. Dar conform rapoartelor și declarațiilor, observăm că treptat toți încep să se adapteze.”, menționează secretara de stat.
Potrivit Ministerului, în afara procesului educațional au rămas peste 7 mii de elevi și peste 600 de cadre didactice, de aceea, la mijlocul lunii aprilie, din bugetul de stat au fost alocate 20 de milioane de lei pentru procurarea laptopurilor și a tabletelor atât pentru copii, cât și pentru învățătorii care nu le au. Însă, până în acest moment, Ministerul nu a anunțat nicio achiziție. „Achiziția respectivă de laptopuri și tablete nu se va realiza într-o săptămână sau o lună. Conform legii, aceasta ar putea dura câteva luni”, a explicat Natalia Grâu. Totodată ea a spus că între timp, trei operatori de telefonie mobilă au oferit gratuit internet cadrelor didactice și elevilor care au solicitat acest lucru.
„Pensionari care lucrează pe Zoom ca ceasul”
Ana Cotună niciodată nu și-a imaginat că va lucra toată ziua în fața ecranului calculatorului și nu-și va vedea elevii toată primăvara. „În prima săptămână eram nesigură. A fost prelungită vacanța elevilor, dar mă gândeam că în scurt timp vom reveni la programul obișnuit. Dar nu a fost așa. Ne-au spus să facem lecții la distanță și am început să învățăm să utilizăm tot felul de platforme ce ne permiteau să ne vedem, auzim și să rezolvăm exerciții”, povestește profesoara de matematică de la gimnaziul din Fundurii Vechi, Glodeni, unde învață 250 de copii. Pe lângă nevoia de a învăța noi tehnici, ea a trebuit să predea de acasă, unde copiii ei, la fel, aveau ore, iar soțul trebuia să lucreze. „Îi acopeream pe toți din casă. Vorbeam așa de tare că mă auzeam până-n drum”, râde ea.
Spune că preferă Zoom-ul, unde poate organiza conferințe online cu întreaga clasă și să le explice tema și să le arate cum se poate rezolva o ecuație sau alta. Însă, lucrul care o întristează cel mai mult este că elevii preferă să nu conecteze videoul. „Răspund, rezolvă, comunică, dar nu conectează camera video și asta nu-mi permite să le urmăresc mimica, ca să înțeleg mai bine dacă au sau nu anumite neclarități”, constată învățătoarea.
Pe lângă asta, mai sunt copii care nu se pot conecta la conferințe pentru că singura sursă de internet este telefonul părinților, care uneori mai merg la muncile în câmp. De aceea, Ana Cotună a decis să înregistreze aceste lecții și să le pună în grupul clasei, ca elevii să poată să le vadă oricând au nevoie. În aceste două luni, Ana Cotună a devenit și „poștaș” pentru colegii săi care nu au internet și nici calculatoare acasă. Ei scriu subiectele și descrierea pe foi. Ea merge și le ia, le fotografiază sau scanează și le transmite copiilor care au lecții cu acești învățători. Când copiii fac tema pentru acasă, o fotografiază și i le trimit ei și ea deja le printează și duce la poarta învățătorului. „Asta fac cu cei încăpățânați, care nu vor să încerce. Dar sunt pensionari care lucrează pe zoom ca ceasul”, spune ea cu fascinație.
Educația la distanță
Ana Apostu, directoarea gimnaziului din Trușeni dă asigurări că orele continuă, chiar și pentru cei care nu au acces la internet. „Profesorii îi contactează telefonic și îi vizitează săptămânal pe cei cu necesități speciale, fiind echipați cu mănuși și măști de protecție și păstrând distanța le lasă la poartă fișele cu teme și le explică părinților ce au de făcut”. Ea spune că reprezentanții Ministerului au cerut să se întocmească lista învățătorilor care au nevoie de calculatoare, dar după aceea nu a mai urmat nimic.
De asemenea, unii învățători spun că mulți elevi profită de avantajele și politica blândă ale acestui sistem educațional din timpul pandemiei, în special, cei din clasele a IX-a după ce au aflat că examenele de absolvire au fost anulate. „Mama este profesoară de limba franceză. În viață nu a folosit tehnologiile informaționale, pentru că nu a avut nevoie de aceasta. Însă, pandemia a impus-o să-și facă un cont pe facebook pentru a putea face lecții cu elevii. Cu toate acestea, cei din clasa a IX-a preferă să găsească tot felul de scuze și să nu participe la lecții. Astfel, din 12 elevi, mama ajunge să lucreze doar cu 2-3”, povestește dezamăgită Valentina Timofeev din Chișinău. „Eu cred că învățământul online trebuie să fie la fel de serios, cum este și cel real, dar nu afirmații de genul că: absențele nu vor fi luate în considerare sau examenele sunt anulate. Din această cauză și elevii din clasa a IX-a nici nu se mai obosesc să învețe”, susține Valentina care urmărește cum mama ei încearcă să se adapteze noilor realități. „Îi este greu, dar nu renunță”, adaugă ea.
Lecții de 30 de minute
Iana Bargan, învățătoare la clasele primare din Liceul Teoretic „Aleksandr Pușkin” din Fălești își începe ziua de lucru la 8:45. Scrie pe viber un „Bună dimineața” și se asigură că toți elevii sunt în fața laptopului, tabletei sau a telefonului. După care anunță începutul conferinței pe Zoom ca să le vadă fețele încă șifonate de pernă și ochii împânziți de somn. Încep recapitulările zilei precedente, o rundă de întrebări adunate pe parcursul serii anterioare, cât timp a tot primit întrebări de la elevi pe telefon. După care începe lecția. „Este o lecție obișnuită, doar că nu în clasă, ci acasă”, spune cu entuziasm învățătoarea. Cu toate acestea, ea recunoaște că acest program este unul destul de epuizant și care consumă foarte multă energie, iar copiii au început să „facă nazuri” și nu mai au chef să stea atâtea ore la calculator, închiși în casă. Pentru că nu întotdeauna conexiunea la internet este bună la toți elevii, învățătoarea mai face video apeluri cu fiecare elev în parte să vadă dacă au anumite neclarități.
În satul Trinca, r. Edineț, majoritatea orelor se fac pe Viber, pentru că cea mai mare parte a copiilor nu au calculatoare, ci doar telefoane. „Lecția durează cel mult 30 de minute, ca să nu încărcăm prea mult copilul. Apoi el se odihnește puțin până la următoarea lecție și tot așa. Astfel de educație are avantajele, dar și dezavantajele ei. Ne-am dezvoltat mai mult abilitățile tehnologice, dar nu poate total să-l înlocuiască pe cel real. Copiii deja se simt obosiți, e una când vorbești la telefon și alta când în viața reală”, susține Angela Lambarschi, directoarea gimnaziului din Trinca, unde învață 238 de elevi. Directoarea susține că la începutul noului an școlar, neapărat, se va face o recapitulare generală ca să vadă ce subiecte le-au scăpat sau nu au fost înțelese în aceste luni.
„70% din elevi nu au internet”
Și profesorii de la gimnaziul din satul Coropceni, Telenești, încearcă să se adapteze la noua realitate. Dintre cei 144 de elevi ai școlii din localitate, doar 30% au acasă calculatoare sau internet.
„Dacă în orașe cei mai mulți folosesc platforme ca Zoom, eu nu pot face asta când copiii au internet poate doar la telefon și acela e slab. Eu înțeleg că mulți vor ca statisticile să fie bune, dar nu e mereu așa. Am trecut pe messenger pentru că așa pot aduna la un loc mai mulți elevi, dar cea mai bună soluție în această situație este să scriem sarcinile și explicațiile la subiect pe foaie A4 și să-i anunț pe copii că la ora cutare am să fiu în centrul satului și am să le transmit”, povestește Ion Curchi, directorul gimnaziului. El a făcut o listă mare cu învățătorii și elevii care au nevoie de internet, dar și de tablete, pentru a putea studia. „Cei de la Minister mi-au spus să mai reduc din număr, că-s prea mulți, iar acum tac”, remarcă el.
Cum să ajungi la elevii fără internet?
Pentru că pandemia a închis școlile nu doar din Moldova, ci și din întreaga lume, iar lecțiile au început să se facă la distanță, mai multe școli au căutat cum pot ajunge în casele chiar și celor care nu au calculator și nici internet. Astfel, profesorii din Statele Unite ale Americii pot fi văzuți deja și la televiziunile naționale unde explică în detalii subiectele. Mai multe școli din întreaga lume le-au dat elevilor și cadrelor didactice laptopuri și tablete conectate la internet. Unele state din SUA au instalat mai multe cutii la intrare în școală, unde copiii care primesc subiectele pe foile printate, pot să-și lase temele pentru acasă, ca învățătorul să poată să le verifice.
Material realizat de Mirela Gandraman și Tatiana Beghiu
