Călătoria în antiteză a unei moldovence cu un avion charter, între respect și neglijență: „Tușeau, cu sau fără mască, le mototoleau și le țineau în buzunare, fără a merge la baie să se spele pe mâini sau să le dezinfecteze”
Foto: Elena Boboc

Moldoveanca, în vârstă de 23 de ani, este studentă în anul II de masterat, la Școala Națională de Studii Politice și Administrative (SNSPA), Departamentul Relații Internaționale și Integrare Europeană, specialitatea Diplomație și Negocieri, București, România. Anul II de masterat a decis să-l studieze în Turcia prin Programul ERASMUS, la Universitatea Sakarya din orașul Sakarya (n.r. în Turcia, Universitatea Sakarya este prima și singura universitate de stat care a primit certificatul de calitate ISO-2002 și „certificatul de calitate EFQM de excelență la nivel de competență”).

Cum e să fii studentă străină într-un campus universitar turc și apelul către serviciile consulare din Istanbul: „M-au întrebat dacă am unde locui temporar și s-au interesat cum mă simt”

„Studenții turci, care reveneau de peste hotare erau plasați în carantină în cămine, inclusiv în Sakarya. Inițial, am fost anunțați despre aceasta iar mai târziu, pe unii studenții străini i-au mutat în alte cămine, ce nu erau atât de bine echipate. Biroul de Relații cu Studenții ERASMUS, din primele zile de carantină ne-a întrebat ce vom face, iar dacă avem probleme, să-i anunțăm și indiferent dacă rămânem sau plecăm, ei ne vor susține și ajuta cu ce pot”, povestește Elena.

A stat o vreme în carantină, iar ulterior a decis că ar fi mai bine să se reîntoarcă în Republica Moldova, mai ales că avea posibilitatea să se înregistreze la serviciul consular din cea mai apropiată regiune și să revină în țară cu una dintre cursele charter pentru repatrierea cetățenilor.

„Am stat doar în camera mea, ore online, teme online, mâncare de la cel mai apropiat magazin și atât. În luna aprilie, categoric era interzis ca oamenii să iasă afară, absolut totul era închis, doar farmaciile și brutăriile erau deschise. Peste tot în țară patrulează poliția și opresc toate mașinile pentru a se asigura că acestea circulă cu un motiv întemeiat și peste tot sunt puse la dispoziție dezinfectante”, relatează viața de carantină în Turcia, Elena.

„La finele lunii martie am contactat Consulatul General al Republicii Moldova de la Istanbul, le-am relatat situația mea, iar doamna cu care am vorbit m-a înregistrat în lista pentru charter. Între timp, am mai fost contactă de ei pentru a verifica care este situația la mine, dacă am unde locui temporar și s-a interesat cum mă simt, în general. Responsabilii din cadrul Consulatului au fost drăguți și disponibili de mă ajuta pe tot parcursul acestui proces de reîntoarcere acasă”, a mai spus studenta.

Două săptămâni de așteptare și drumul dinspre un oraș aflat în strictă carantină către aeroportul din Istanbul: „Am fost opriți de cinci ori, poliția a verificat actele și a făcut termometria șoferului de taxi”

„Cam în două săptămâni am primit mail cu detaliile despre organizarea cursei charter, iar la telefon am fost consultată despre actele necesare de a părăsi orașul Sakarya, întrucât acesta era în strictă carantină. La 25 aprilie am primit mail de la compania aeriană cu informații privind achitarea biletului”, ne-a spus E. Boboc.

Deoarece în Turcia erau sistate serviciile de transport public terestru și aerian a apelat la serviciile de taxi de pe internet, pentru a ajunge la destinația mult dorită.

„Mereu îmi zic că am noroc să întâlnesc oameni buni. Acest taximetrist s-a dovedit a fi o persoană generoasă și responsabilă și a mers cu mine pe la toate instituțiile locale de a primi acel permis de părăsire a provinciei. Inclusiv, fusesem contactată și de cineva de la Ambasada din Ankara pentru a mă ajuta în cazul în care voi avea nevoie de cineva care vorbește limba turcă, pentru a le explica autorităților de ce am nevoie de acest permis, întrucât nu aveam un bilet avia, ci doar o confirmare că l-am achitat. Marți seara, la 22:15, ne-am pornit spre aeroport, pe traseul spre aeroport am fost opriți de cinci ori, poliția verifica acel permis de părăsire a provinciei, mă întrebau unde merg, unii mi-au verificat și actele, unii au verificat temperatura șoferului. Într-un final am ajuns cu bine în aeroport”, ne-a relatat Elena.

Ptrivit Elenei, noul aeroport din Istanbul era dotat cu toate cele necesare pentru situația pandemică, fiind repartizate peste tot soluții dezinfectate, informații detaliate cu privire la măsuri, inclusiv pe scaune erau lipite atenționări de a lăsa un scaun liber între dvs. și următoarea persoană, pentru a respecta distanța socială.

Înregistrarea, îmbarcarea, întâlnirea cu concetățenii și cealaltă parte a comportamentului „civilizat” al moldoveanului: „După repetate atenționări, personalul aeroportului a intervenit efectiv în mulțime pentru a le ordona să păstreze distanța socială”

„Conaționalii stăteau unii lângă alții ca chibriturile și așezați și pe scaunele cu atenționări, iar cei ce nu aveau scaune s-au așezat pe valize, doar să stea cât mai aproape unul de celălalt. Începuse înregistrarea și tot acest grup în fugă a mers spre ghișeu, iar acolo la fel, unii îmbulziți în alții. Deci, după repetatele atenționări și rugăminți din partea personalului aeroportului de a se păstră distanța socială, fără succes, aceștia efectiv au intervenit în mulțime pentru a ordona să păstreze distanța socială între ei.

„În rând, la ghișeul pentru înregistrări, toată lumea purta tot felul de discuții ranchiunoase și planuri de a nu completa acele declarații la intrare în țară și a nu achita asigurarea medicală națională, însă cel mai mult m-a mirat atitudinea celor din Transnistria care vociferau „Eu nu am de ce sa-mi cumpăr poliță, eu doar nu sunt cetățean al Republicii Moldova, nu am de ce să cumpăr, eu de la aeroport mă duc direct la noi în Transnistria și gata, eu nu aparțin Moldovei, nu stau aici și nu văd de ce să dau datele, dacă eu acolo la mine o să le completez”, povestește afectată de cele văzute moldoveanca.

„Acești cetățeni dețin pașapoartele Republicii Moldova pentru că doar cu ele pot merge în alte state, tot aceștia beneficiază de repatriere la cursa organizată de autoritățile Republicii Moldova, și în același timp nu completează niște formalități la trecerea frontierei – deci, o absurditatea totală”, se indignează Elena.

Epopeea declarațiilor pe propria răspundere a achitării poliței de asigurare și veșnica polemică cu vorbitorii de limbă rusă: „Acesta nu e un document oficial, nu are ștampilă și semnătură” și „Я не понимаю на твоем молдавском что ты говоришь” (n.r. nu înțeleg ce spui în limba ta moldovenească)

„Discuțiile aprinse între concetățeni au început când membrii echipajului ne-au amintit că trebuie să completăm fișele de declarație pe propria răspundere pentru procurarea poliței de asigurare. Multe persoane vorbitoare de limbă rusă care nu erau de acord să semneze aceste declarații și formulare, au început să zică cu voce tare către ceilalți precum că: ,,Cine completează aceste foi?”, ,,nimeni nu le completează, o să le aruncăm”, „nu avem bani și vreți să vă cumpărăm poliță?”, ,,cum vă puteți semna pentru asta?”, ,,acesta nu e un document oficial, nu are ștampilă și semnătură”, ,,așa statul ne amăgește”, ,,dacă vă semnați e p...ț, ei o să vă poată trage la răspundere sau dea în judecată, dacă nu semnezi ei nu o să aibă ce să vă facă”, ,,ce o să-mi facă, o să mă lase în avion? să mă lase, cine a completat fișele, dorește și vrea să plătească polița, să plece mai repede, noi le permitem să treacă înainte”, au fost doar câteva dintre frazele înaripate ale moldovenilor la adresa guvernanților.

Elena a avut ghinionul să nu aibă la ea un pix atunci când a fost rugată să completeze fișa, fiind nevoită să apeleze la cetățenii de la bordul navei pentru ajutor. Cetățenii au ingorat-o la început reproșându-i că nu cunosc limba română (moldoveneasca, așa cum au numit-o ei.)

„O situație în care nu mi-a plăcut cum am fost tratată de către colegii de avion, a fost când am întrebat persoana de lângă mine dacă are să-mi împrumute temporar un un pix, pentru că aveam nevoie să completez acel formular. M-a ignorat, mi-a zis ca nu mă înțelege, evident, am întrebat în rusă, mi-a spus că nu are și am întrebat la niște doamne. După ce am insistat de câteva ori, am primit răspuns „Я не понимаю на твоем молдавском что ты говоришь” (n.r. nu înțeleg ce spui în limba ta moldovenească)”, povestește cu gust amar moldoveanca despre experiența cu concetățenii săi din avion.

„80% din pasageri erau vorbitori de limbă rusă. Nu cred că aceștia nu au înțeles, faza este că ei se prefac că nu înțeleg, deoarece eu nu am vorbit în neologisme, eu doar cerusem un pix. Nu cred există oameni care locuiesc în Moldova și nu cunosc cuvinte elementare”, mai spune moldoveanca.

Aterizarea și debarcarea moldovenilor: „Unii concetățeni urmau să ajungă la secția de poliție”

„Revolta și acuzațiile abia începeau – la aterizare în timp ce așteptam să ieșim din avion câte 20 de persoane pe rând, au început din nou să se certe. A început un balamuc, concetățenii din avion s-au adresat la mine cu cuvinte jignitoare, precum că nu am destulă minte că le completez și că îmi voi achita asigurarea medicală. În autobuz a continuat circul, șoferul așteptase câteva minute pentru a primi instrucțiunea de a deschide ușile, însă aceste persoane începuseră să strige că vor să iasă și băteau în geamurile ușilor. Cei care nu aveau fișa completată, nu puteau trece controlul vamal. Cei care avea actele în regulă, inclusiv eu, la trecerea controlului de frontieră, personalul foarte amabil a verificat dacă datele completate coincid cu cele din pașaport, ne-au rugat să ne dăm măștile jos și respectiv am trecut fără probleme”, descrie în continuare Elena imaginile parcă rupte de o realitate civilizată.

„În sala unde se primeau bagajele am reușit să văd continuarea circului. Acele persoane care nu au completat fișele continuau să se certe cu Poliția de Frontieră într-un mod foarte urât, cu ton ridicat și niște argumente tâmpite. Am auzit cum cineva din angajații aeroportului a primit indicații să aducă mapa cu procesele verbale, pentru că acele persoane urmează să fie duse la secția de poliție”, a continuat moldoveanca.

Elena a mai povestit pentru UNIMEDIA că, chiar dacă a avut un zbor neplăcut, a fost bucuroasă să-și revadă familia de la distanță, plecând la apartamentul unde urmează să stea 14 zile în carantină, timp în care își va face termometria și va raporta despre starea de sănătate. Tânăra speră să nu se fi infectat în timpul călătoriei cu noul coronavirus.

„Pe parcursul zborului erau persoane care tușeau, cu sau fără mască, le mototoleau și le țineau în buzunare, fără a merge la baie să se spele pe mâini sau să le dezinfecteze. Sper că nu am luat virusul de la colegii de avion cărora tare le-a mai plăcut să stea în mod compact unii lângă alții atât în acel aeroport gigant din Istanbul, cât și pe tot parcursul drumului”, ne-a spus cu speranță în glas moldoveanca, făcând referire la nerespectarea regulilor de igienă personală în vreme de pandemie Covid-19.

„Sincer, am rămas atât de întristată de acest contingent de oameni pentru că eu chiar crezusem în poveștile ce circulă prin grupurile de moldoveni, unde toți se plângeau despre cât de obraznici sau nesimțite sunt autoritățile noastre și responsabilii de organizarea curselor. Există o grămadă de oameni care aruncă cu pietre și insulte, după ce se văd ajunși acasă în siguranță bine-merci.

Poate și o parte sunt adevărate, precum că au fost tratați neglijent, dar mai cred că cele adevărate au avut loc din cauza unor astfel de persoane, precum colegii mei de avion, care au insultat în stânga și în dreapta, începând de la personalul aeroportului până la Poliția de Frontieră și nu au ascultat de nimeni și nimic”, a mai spus, cu amărăciune, Elena.


Pub