Rezultatele unui studiu efectuat pe 2.733 de pacienţi, publicat în Journal of the American College of Cardiology, fac parte din numeroasele informaţii referitoare la ce a funcţionat şi ce nu în cele câteva luni în care medicii au încercat zeci de tratamente pentru salvarea persoanelor cu COVID-19, relatează The Washington Post, citat de Mediafax.
Valentin Fuster, medic la Spitalul Mount Sinai din New York şi unul dintre autorii studiului, afirmă într-un interviu că observaţiile se bazează doar pe examinarea datelor medicale, dar sunt promiţătoare, fiind însă necesare studii suplimentare pe eşantioane aleatorii.
„Opinia mea este prudentă, dar trebuie să vă spun că eu cred că va fi de ajutor. Este deschiderea unei uşi spre ce tipuri de medicamente să folosim şi la ce întrebări să răspundem”, spune medicul.
Începând din martie, când pandemia a început să afecteze puternic Europa şi Statele Unite, medicii au raportat cheaguri de sânge misterioase la un număr semnificativ de pacienţi infectaţi cu noul coronavirus. Autopsiile persoanelor decedate din cauza insuficienţei respiratorii au arătat microcheaguri neobişnuite în plămâni. Iar, luna trecută, unii medici au declarat pentru New England Journal of Medicine că au observat cinci cazuri neobişnuite de pacienţi suferinzi de COVID-19 cu vârste de 30 şi 40 de ani care au avut atacuri vasculare cerebrale.
Studiul efectuat de Spitalul Mount Sinai s-a concentrat pe pacienţi trataţi în perioada 14 martie - 11 aprilie. Dintre pacienţii neconectaţi la aparate de respiraţie, cei trataţi cu medicamente anticoagulante au avut o rată de mortalitate similară cu cea a celor cărora nu le-au fost administrate aceste substanţe. Dar au trăit mai mult - în medie 21 de zile, faţă de 14 zile.
În cazul pacienţilor conectaţi la aparate, diferenţa a fost mai semnificativă - 63% dintre pacienţii care nu au primit anticoagulante au murit, faţă de 29% dintre cei cărora le-au fost administrate anticoagulante.
O altă concluzie a studiului este că administrarea medicamentelor anticoagulante a fost relativ sigură, negenerând efecte adverse în proporţii semnificative.
Drept rezultat, sistemul spitalicesc din New York a modificat în urmă cu câteva zile protocoalele de tratament, începând să le adminstreze pacienţilor care au COVID-19 doze mai mari de anticoagulanţi, precizează doctorul Valentin Fuster.
Deepak Bhatt, profesor la Facultatea de Medicină a Universităţii Harvard specializat în cardiologie intervenţionistă, consideră studiul drept „foarte important”.
Abonează-te la ştirile UNIMEDIA pe Google News
StudioTechno
Potrivit legislației, suntem obligați să cenzurăm comentariile ce incită la ură, reprezintă atac la persoană sau conțin cuvinte necenzurate.
Vă îndemnăm la discuții decente!