Nu stau acasă cei fără casă. „Coliba albastră” pentru oamenii străzii

Deja de mai bine de o lună, autoritățile și specialiștii în medicină îndeamnă oamenii să stea în casă, pentru a nu permite răspândirea COVID-19. În acest context, ce ar trebui să facă oamenii care nu au casă? 

La 8 martie, Viorica Dumbrăveanu, ministra Sănătății, Muncii și Protecției Sociale, anunță despre primul caz de îmbolnăvire cu COVID-19, înregistrat în Republica Moldova. După zece zile, când erau înregistrate deja 30 de cazuri, autoritățile anunță despre instalarea stării de urgență pentru următoarele 60 de zile și impunerea unor restricții, cum ar fi: oamenii nu au dreptul să se plimbe prin parcuri, păduri, locuri de agrement, nu pot fi în grupuri mai mari de trei persoane și trebuie să sune la 112 în caz că au febră, frisoane sau senzație de sufocare. În rest, oamenii trebuie să stea cât mai mult posibil acasă. În toate aceste măsuri întreprinse și scenarii descrise, nicăieri nu se găsește un alineat despre oamenii străzii, care nici nu au unde se izola, nici nu pot să-și spele mâinile după ce ating suprafețele ce ar putea fi contaminate. 

De fapt, autoritățile din Moldova nu au căutat soluții pentru problemele oamenilor fără adăpost nici înainte de pandemie. Singurul centru de găzduire amplasat în Chișinău, cu o capacitate de până la 100 de locuri, urma să ofere servicii pentru oamenii străzii din întreaga țară. Dar lucrurile au luat o întorsătură diferită. 

Oameni fără case. Case fără oameni

Ana Popa este o tânără activă, care se implică în mai multe acțiuni de voluntariat. În 2012 a plecat în Polonia unde și-a făcut studiile și a lucrat o perioadă cu persoanele marginalizate social. Acolo s-a alăturat și inițiativei trans-naționale anarhiste  „Food not Bombs”, unde tinerii activiști pregăteau mâncare pentru oamenii fără casă și, astfel, îndemnau autoritățile din lumea întreagă să investească bugetul de stat în bunăstarea oamenilor, nu în armamente. În decembrie 2018, Ana a decis să revină acasă, „când am văzut că lucrurile încep să se miște”. La Chișinău a întâlnit oameni care gândeau ca ea și au format împreună mișcări civice pentru păstrarea spațiului public și a monumentelor arhitecturale, a protestat împotriva discriminării, încălcării drepturilor, corupției și a minciunii etc. 

La începutul anunțării stării de urgență în Republica Moldova și în întreaga lume, Ana a citit un articol, unde jurnaliștii din România vorbeau despre situația și mai dificilă în care s-au trezit oamenii fără adăpost și acest lucru a pus-o și mai mult pe gânduri. „Toți începuseră să folosească hashtag-ul #staiacasă, iar eu aveam rețineri, pentru că mă întrebam: dar cum rămâne cu acele persoane care nu au luxul de a sta acasă? Mai mulți au scris comentarii la acel articol, ca ulterior să ne gândim să creăm un chat comun în care am încercat să analizăm ce putem face în Moldova”, povestește tânăra. 

La 29 martie, după 12 zile de la instalarea stării de urgență în țară, Ana împreună cu un grup de tineri activiști din Chișinău anunță despre inițiativa „Coliba albastră”, care va ajuta oamenii străzii în timpul pandemiei. „Pentru oamenii fără adăpost, pandemia înseamnă nu doar un risc pentru sănătate, dar și reducerea bruscă a posibilităților de a-și asigura minimul necesar și de a se refugia într-un loc sigur. Prin această campanie de colectare de fonduri dorim să le cumpărăm: apă, hrană, produse de igienă și medicamente de primă necesitate”, anunță voluntarii. 

Cei de la „Coliba albastră” au lansat o campanie de crowdfunding, au bătut la ușile restaurantelor care ar putea dona prânzuri pentru oamenii străzii, s-au echipat cu măști, mănuși, dezinfectant, au încărcat portbagajul cu mâncare și au pornit prin zonele unde au fost observați cei mai mulți oameni fără adăpost.

„În primele zile reușeam să împărțim prânzuri la 50 de persoane, apoi la 75 și încet, încet, numărul crește”, spune Ana Popa. Cel mai dificil a fost să identifice locurile unde pot fi găsiți acești oameni. Au împărțit orașul în mai multe sectoare, au notat punctele unde au fost observați cei mai mulți, au mai adăugat niște adrese pe care le-au sugerat localnicii și așa au creat o listă a beneficiarilor. „Din cauza faptului că această problemă nu a fost abordată structural de către autorități, acum este foarte greu și pentru noi. Nu există nici măcar statistici oficiale despre numărul real al persoanelor fără adăpost, nu există nicio infrastructură care să cartografieze necesitățile acestor oameni și noi ne-am trezit că trebuie să facem toată această muncă de la zero și cumva pe cont propriu”, a povestit Lilia Nenescu, membră a inițiativei, în cadrul unui interviu pentru Europa Liberă

Singurul centru de găzduire, închis

„Coliba albastră” este parte componentă a campaniei „Împreună împotriva COVID-19”, care a fost lansată chiar la începutul înregistrării primelor cazuri de infectare. „Atunci ne-am concentrat pe persoanele în etate, singure sau imobilizate, care nu pot merge nici măcar la farmacie sau magazin ca să-și cumpere de mâncare. Ulterior, într-o zi când discutam, ne-am dat seama că o categorie extrem de vulnerabilă, în special în această perioadă, sunt și oamenii străzii, care sunt lipsiți de ultimul refugiu pe timp de criză: o casă”, povestește Ana.

 Cunoscând peste 150 de oameni fără adăpost, voluntarii au reușit să le cunoască istoriile, să le afle temerile și cele mai mari probleme cu care se confruntă și să înțeleagă că în lupta zilnică pentru supraviețuire uneori nu mai e loc de frica în fața unui virus. Acest virus a golit străzile orașului în doar câteva zile și oamenii fără casă parcă au devenit brusc mult mai vizibili. Această vizibilitate i-a făcut să-și schimbe tot mai des adăpostul, pentru că oamenii legii, conform noului regulament impus pe timp de criză de Comisia pentru Situații Excepționale, îi pot amenda cu peste 20 de mii de lei pe cei care stau în păduri, spații publice în grup mai mare de trei persoane. „Oamenii străzii sunt alungați din colo-ncoace, că nu au voie să stea aici, ba aici și tot așa. Am discutat cu polițiștii și am trimis o scrisoare publică către MAI în care le-am spus că aceste restricții nu trebuie să fie atât de dure cu oamenii străzii. Cum poți să le spui să stea acasă când ei nu au casă? Însă, nu am primit încă nicio reacție de la autorități”, susține Ana. Acest lucru îngreunează și mai mult misiunea voluntarilor, care trebuie să caute mereu locul nou unde au plecat cei fără adăpost. De aceea, ei au îndemnat oamenii să doneze telefoane mobile vechi, care pot primi și face apeluri pe care le distribuie celor care nu îl au, ca să poată ține legătura cu ei. Cei din grupul „Coliba Albastră” au trimis o scrisoare deschisă Primăriei Chișinău, în care solicitau amenajarea mai multor spații de plasament și alternative pentru cei fără adăpost. Drept răspuns, la 31 martie, primarul Ion Ceban a emis Dispoziția nr. 159-d „Cu privire la instituirea măsurilor de protecție a persoanelor fără domiciliu stabil în perioada stării de urgență”. Conform acestei dispoziții, începând cu data de 1 aprilie și până pe 15 mai persoanele străzii pot beneficia de găzduire 24/24 la centrul de pe strada Haltei. Însă, acest Centru de găzduire, care are o capacitatea de până la 100 de locuri, a intrat în carantină pe 13 aprilie, după ce un beneficiar a fost testat pozitiv cu COVID-19. Astfel, orice acces este interzis. 

„De cele mai multe ori cer apă”

Dacă la început „Coliba albastră” avea vreo 5 voluntari, acum sunt deja 15, însă, nici acest număr nu e suficient, atâta timp cât toți au un serviciu de bază și puțini sunt cei care au un automobil personal cu care să transporte prânzurile. Astfel, spun tinerii, sarcinile sunt împărțite. „Seara stabilim cine va merge în ziua următoare: De obicei, încercăm să avem două mașini ca să reușim mai eficient să trecem prin toate zonele orașului. La 12:30 mergem la localurile de unde luăm prânzurile. Ele se schimbă, la început ne ajuta un restaurant, apoi altul și tot așa, căutăm donatori care să fie dispuși să ne ajute. Iar de la 13:00  pâna aproape seara împărțim cele 155 de porții, produse de igienă, medicamente și haine, în cazul în care cineva are nevoie de ele”, relatează Ana, care este ușor obosită după o nouă rundă prin oraș.

Oamenii străzii pe care îi ajută le sunt recunoscători și, de multe ori, capătă încredere în ei și le povestesc istoriile lor de viață, cum au ajuns acolo unde sunt. „Această problemă nu este de astăzi, de mâine sau de la pandemie, ci de foarte mult timp și autoritățile nu se gândesc deloc la acești oameni. De aceea, vrem să continuăm această inițiativă și după COVID-19 și împreună cu autoritățile să implementăm anumite soluții pentru acești oameni, care sunt extrem de mulți. Este incredibil cât de mulți oameni ai străzii sunt și cât de diferite sunt istoriile lor. Evident, nu vreau să-i idealizez, pentru că printre ei sunt mulți care au probleme cu alcoolul sau alte substanțe care creează dependență, dar și aceste dependențe sunt o boală și nu mi se pare corect ca pentru aceasta oamenii să fie lipsiți de drepturi”, spune cu tristețe Ana Popa. 

Ea povestește că de cele mai multe ori, oamenii le cer apă de băut, la care nu au aproape deloc acces. „Toți arată destul de îmbătrâniți și au probleme de sănătate… Iar cu ajutorul oamenilor și al donațiilor, reușim cât de cât să-i ajutăm. E o mobilizare cot la cot, de la un cetățean simplu la un cetățean simplu și acest lucru este cel mai frumos”, adaugă tânăra. 

Însă, lucrul care îi întristează cel mai mult pe voluntarii acestei inițiative este că autoritățile locale nu încearcă în niciun fel să-i ajute pe oamenii străzii. Mai mult, aceștia distrug adăposturile improvizate și îi alungă pe oameni. „La 28 aprilie, Pretura sectorului Centru s-a lăudat, într-un comunicat de presă, că a evacuat căsuțele improvizate de către persoanele fără loc permanent de trai. Cu alte cuvinte, în plină pandemie, oferind zero servicii și alternative de cazare oamenilor fără case, autoritățile locale le mai și distrug adăposturile pe care și le-au făcut cu propriile forțe. Și se laudă cu asta”, au scris indignați și nedumeriți voluntarii inițiativei. 

Timp de aproape o lună, voluntarii au reușit să livreze peste 2000 de prânzuri. Pentru ca voluntarii să poată duce oamenilor străzii lucrurile de care au nevoie puteți dona aici

Soluții implementate în alte țări

Mai multe țări s-au confruntat cu problema oamenilor fără adăpost și au încercat să găsească soluții în perioada pandemiei. Au fost organizate grupuri de inițiativă care împărțeau mâncare și produse de igienă boschetarilor, iar unele orașe chiar au închiriat câteva mii de odăi la hotel, pentru a-i găzdui acolo pe oamenii străzii. De exemplu autoritățile locale din San Francisco, SUA, de teama că COVID-19 ar putea infecta în masă pe boschetarii și astfel ar satura spitalele din oraș, au decis să închirieze remorci și camere de hotel pentru persoanele fără adăpost care prezintă semne de infectare. Aceste acțiuni au fost preluate ulterior și de către alte orașe mari din SUA. Statul California a închiriat două hoteluri în apropierea aeroportului Oakland pentru persoanele fără adăpost aflate în carantină. De asemenea, au fost create adevărate tabere de corturi în centrele orașelor. 

Autoritățile spun că au luat această decizie pentru că anume oamenii străzii ar putea fi cei mai afectați de acest virus, pentru că nu se pot izola, nu pot ține cont de regulile de igienă și au mai multe probleme de sănătate. Iar așa cum COVID-19 a oprit complet valul de turiști, hotelurile au rămas pustii, tocmai bune pentru a găzdui un număr atât de mare de boschetari. Odată cu creșterea cazurilor de COVID-19, din bugetul local au fost alocați mai mulți bani pentru închirierea camerelor de hotel, precum și procurarea autorulotelor unde ar putea sta oamenii fără adăpost. 

De asemenea, în perioada pandemiei, au fost înființate mai multe spălătorii mobile, unde oamenii străzii își pot spăla și usca hainele, dar și să primească dezinfectant și măști de protecție. 

În perioada COVID-19, în mai multe țări continuă să funcționeze cabinele de duș mobile, iar restaurantele fac donații de prânzuri calde. 

Sursa fotografiilor: arhiva personală

Sunt jurnalistă din 2015. Dacă la început m-am delectat cu presa tipărită, din 2018 am pășit în lumea presei online. În toată această perioadă am descoperit oameni, locuri și istorii. Toate acestea mi-au arătat că viața e o paletă de culori pe care-mi place să o descriu prin cuvinte și condimentez cu fotografii.

Preluarea textelor de pe Moldova.org se realizează doar în limita maximă de 2000 de semne, cu 2 link-uri directe spre articolul citat în prima și ultima propoziție a fragmentului preluat. Fotografiile/infograficele de pe platforma moldova.org pot fi preluate în număr de maxim 2 bucăți per material și doar cu menționarea Moldova.org și numele autorului/autoarei.