Moldova.org continuă campania #mediciinoștri prin care noi împreună mulțumim medicilor pentru grija pe care o au. În continuare, citiți alte trei istorii trimise de către cititorii noștri.
Citește și: #mediciinoștri (I): „Primul medic de familie din viața mea este mama”
Maria Pălărie, Chișinău
Ea nu împarte lumea în avuți și neavuți, în frumoși și urâți, îmbrăcați mai modern sau mai puțin modern. La ea vin toți.
Atât de mult își iubește profesia, încât de câte ori ne întâlnim, stăm la masă, și o sună cineva, ea lasă totul și răspunde pacientului. Noapte, zi, sărbători, nunți, ea mereu răspunde. Oamenii se adresează la ea cu diferite întrebări și primesc mereu un sfat profesionist. Dar pe lângă asta, ea rămâne om. De câte ori am auzit de la alți doctori „ești o căscată, nu te-ai uitat, copilul a căzut”. Pe Maria nu am auzit-o niciodată să dojenească, să blameze pacientul. Ea ne spune lucruri pe care parcă ar trebui să le știm, dar nu ne-am gândit niciodată să le facem. Partea ei omenească, de stimă față de mamă, de durere față de copil… La ea emoțiile se schimbă, în funcție de pacient. Pentru mamă are una, pentru tată – altceva, dar pentru copii – ceva aparte.
Ea niciodată nu zice „nu vin” sau „nu pot”. Dacă vede că pacientul este foarte bolnav, ea neapărat va găsi un specialist bun la Chișinău care să-l ajute. Ea pătrunde în problemă. Dacă se apucă să-l ajute pe om, o face până la urmă.
Mi se pare că nu sunt oameni la noi în oraș care să nu știe cine este Maria Stepanovna Pălărie.
Eu am avut noroc să cunosc medici care m-au ajutat. Aveam probleme mari cu coloana vertebrală și sistemul nervos, iar regretatul Nicolae Scrupelo m-a ajutat foarte mult. Domnul Vladimir Colța, la orice oftat al meu, mă întreabă ce mă doare. Iar pe lângă faptul că el e medicul care mă tratează, îmi mai este și vecin peste harman și mă vede când merg strâmb. Nu pot să spun despre niciun medic pe care l-am întâlnit că nu este un medic cumsecade.
Nina Misail, Ștefan Vodă
Ana Zdorovețchi, s. Slobozia-Doamnei, Orhei
Ana Zdorovețchi este medic de familie în s. Slobozia-Doamnei, Orhei. Ea este omul la care poți apela la orice oră și în orice zi. Este tânără și simte compasiune pentru oamenii de care are grijă și este responsabilă. Mama mea are 83 de ani și probleme la plămâni. Astfel, uneori la miezul nopții se poate sufoca și simți foarte rău. Așa este în fiecare an, în special în perioada rece a anului și dacă cei de la ambulanță uneori nici nu prea vor să vină să o consulte, când aud câți ani are, atunci medica de familie nu ezită nicio clipă. Într-o zi, era deja trecut de miezul nopții și mama s-a simțit foarte rău. Am sunat-o pe Ana Zdorovețchi și ea repede a venit, împreună cu soțul. Așa este ea, bună, deschisă și mereu zâmbitoare. Este bună în toate și îți răspunde mereu când o suni sau o întrebi ceva. Când s-a început această pandemie, ne-a sunat să ne întrebe cum ne simțim și să ne spună să o sunăm în caz că avem nevoie. O cunoaștem deja de vreo 10 ani și a devenit o bună prietenă a familiei noastre și a întregii Slobizii.
Eugenia Portas, s. Slobozia-Doamnei, Orhei
Liliana Godoroja, Chișinău
Când am început să planific copiii, am căutat un medic de familie bun. Chiar dacă trăiam la Ciocana, am găsit-o pe Liliana Godoroja de la Buiucani. Liliana este un om de aur. Ea era sceptică în multe cazuri și spunea uneori că lumea simulează. Ne spunea „voi trebuie să ajungeți la mine când chiar aveți nevoie de mine”.
Fiind însărcinată, ea m-a ajutat foarte mult. Ea era foarte principială și lucra conform graficului: tu te-ai înscris la ora ceea, tu atunci vii. Nu erau rânduri interminabile. Dacă era ziua mamei și a copilului – marți și joi -, ea trimitea acasă toate băbuțele sau oamenii care veneau fără înscriere. Ea voia să se concetreze la ceea ce face în zilele acestea. Ea avea copiii pe care-i cunoștea de la naștere până deveneau adolescenți de 16 ani sau care erau emigrați.
Când am născut, a venit și mi-a văzut copilul născut în perioada sărbătorilor pascale. A venit și ne-a văzut. Parcă nu era medicul de familie, ci o rudă de-a mea. Era foarte omănoasă. Puteam să o sun când aveam vreo problemă.
Eu trăiam la Ciocana și mergând la Buiucani îmi era greu să ajung cu copil mic. Când ajungeam la Lilea, ea mereu mi-acorda atenția cuvenită. Era era medicul care prescria tratamente mai puțin cu antibiotice, cum scriu mulți alți medici de familie. Din păcate, a trebuit să-mi schimb medicul de familie, pentru că îmi era greu cu coi copii mici să ajung de la Ciocana la Buiucani. Totuși, și astăzi țin legătura cu ea.
Carolina Gajinschi, Chișinău
Așteptăm poveștile voastre în continuare pe Facebook sau la adresa: [email protected].
