Izolarea și carantina generată de pandemia COVID-19 este simțită diferit mai ales de către persoanele vulnerabile. Această perioadă scoate în evidență probleme sociale demult existente, dar care, acum, capătă alte dimensiuni. Pentru victimele violenței domestice a sta acasă, înseamnă a fi constant alături de cei/cele care îi/le abuzează. Mai mult, poate înseamna că a face un apel telefonic la o linie de ajutor sau la poliție poate să nu mai fie o opțiune. În multe țări, numărul cazurilor de violență domestică a crescut dramatic. Republica Moldova, deocamdată, nu urmează tendințele globale, în schimb, se înregistrează o ușoară creștere a apelurilor din partea rudelor și a membrilor comunității.
Propria casă – cel mai periculos loc
Încă din februarie, în presa internațională au fost știri despre creșterea violenței domestice în regiunea Hubei, care era atunci epicentrul pandemiei COVID-19. Conform The Guardian numărul de solicitări la poliție conectat cu violența domestică s-a triplat: de la 47 de cazuri în anul precedent la 162 în acest an. Și în Brazilia a fost o creștere de 40%-50% a apelurilor la linia de ajutor; iar în Cipru – cu 30%. În Italia, numărul apelurilor telefonice a scăzut, în schimb, a crescut numărul de sms-uri și email-uri. În Spania, din cauza carantinei stricte, autoritățile au spus că nu vor amenda femeile care părăsesc casa din cauza abuzurilor. În Marea Britanie, numărul apelurilor a crescut cu 25%, iar vizitele pe pagina web de ajutor a victimelor violenței domestice a crescut cu 150%. În Turcia, a crescut numărul deceselor printre femei cauzate de violența domestică. În Australia, căutările online a crescut cu 75%, iar ca parte a planului de 1,1 miliarde de dolari pentru ajutor medical, 150 de milioane vor fi pentru ajutorul victimelor violenței domestice.
Secretarul General al ONU a menționat despre o creștere rapidă a cazurilor de violență domestică în toată lumea și a îndemnat ca guvernele națională să facă din prevenirea violenței domestice un element esențial al planurilor naționale de combatere a COVID-19. „Pentru multe fete și femei, pericolul cel mai mare vine de acolo unde, la moment, ar trebui să se simtă în siguranță. Din propriile lor case”, a spus acesta.
Una din din trei femei din lume a trecut prin violență fizică sau sexuală de-a lungul vieții. Acesta este unul din cele mai răspândite, dar și cele mai neraportate abuzuri ale drepturilor omului, conform Organizației Mondiale a Sănătății. Deși și bărbații pot fi victime ale violenței domestice, femeile reprezintă totuși majoritatea cazurilor.
Pe timp de război, dezastre naturale sau alte tipuri de criză se atestă mereu o creștere a cazurilor de violență domestică. În cazul COVID-19, victimele violenței domestice sunt impuse să stea în casă, respectiv, nu mai pot avea acces uneori la telefon, la rețele de socializare, la prieteni sau la psiholog. Copiii nu merg la școală unde ar putea apela la consiliere psihologică. Multe persoane au rămas fără un loc de muncă, obiceiurile s-au schimbat, iar perioada următoare este confuză și imprevizibilă. Coordonatoarea al unei linii fierbinți americane a spus: „Cunoaștem că atunci când un partener abuziv simte pierderea puterii și a controlului – iar acum toată lumea simte că pierde puterea și controlul – aceasta are un impact major asupra felului cum victimele sunt tratate la ele acasă.”
Republica Moldova: încă nu sunt schimbări, dar comunitatea se implică
În Republica Moldova, starea de urgență a fost introdusă pe 17 martie, iar restricțiile de izolare nu sunt atât de dure ca în alte țări. La această etapă poate fi deocamdată prea devreme de a vorbi despre anumite schimbări. Conform Danielei Misail-Nichitin, directoare program femei, în cadrul organizației „La Strada”, în perioada 16-31 martie, nu se observă anumite schimbări în ce privește numărul de apeluri, mai mult, în prima săptămână a fost o ușoară descreștere. O explicație, potrivit ei, poate fi faptul că victima se află permanent în contact cu agresorul. Aceeași situație este în zilele de sâmbătă și duminică, în timpuri obișnuite. În același timp, în a doua săptămână au fost observate mai multe apeluri din partea rudelor sau ai membrilor comunității care au sesizat cazuri de violență domestică.
Psihologa Daniela Terzi-Barbăroșie spune că acum „există riscuri mari ca sporirea numărului de conflicte intrafamiliale și neînțelegerile care apar mai des în această perioadă, din cauza problemelor financiare și cele asociate activității profesionale, precum și diferențele de opinii (cu privire la necesitatea carantinei sau a igienei sporite, educația copiilor, gestionarea timpului, treburile casnice, etc.), la fel pot declanșa violență domestică în familiile în care nu a existat violență până la epidemie.”
https://www.facebook.com/moldova.org/videos/244165196771499/
Ce pot face victimele violenței domestice? Dar comunitatea?
Veronica Teleucă, coordonatoarea Coaliției Naționale „Viața fără Violență în Familie”, a spus că pe timp de pandemie, telefonul de încredere este funcțional 24/24, iar victimele pot apela la: 0 8008 8008. Totodată, deși multe dintre centrele de plasament au fost închise pentru a respecta normele de siguranță împotriva COVID-19, au fost închiriate două apartamente pentru situații de urgență. O solicitare pentru astfel de asistență a fost deja făcută.
Pe pagina coaliției sunt mai multe sfaturi pentru astfel de situații. La fel și pe pagina Telefonului Încrederii pentru Femei.
„SUNAȚI-NE sau SCRIEȚI-NE
Consilierii serviciului, psihologii și avocații noștri sunt disponibili la TELEFON sau ONLINE
0 8008 8008 – apel gratuit de la orice rețea de telefonie fixă sau mobilă
Skype – Consultant 0 8008 8008 – gratuit și de peste hotare
Facebook: www.facebook.com/Telefonul-de-Incredere-pentru-Femei
Email: [email protected]”
În cazul în care sunteți martorii sau auziți situații de abuz, telefonați la serviciile specializate sau la Poliție. Starea de urgență nu anulează respectarea drepturilor omului, iar în situații în care victimele nu au acces la telefon sau Internet în siguranță, fiecare membru al comunității trebuie să intervină.
Ce trebuie să facă autoritățile
Așa cum am văzut, există recomandări la nivel internațional ca guvernele să acționeze pentru a preveni violența domestică. Există și state care au prevăzut fonduri destinate pentru aceste situații. Daniela Misail-Nichitin, de la „La Strada” spune că victimele violenței domestice necesită o atenție sporită și propune câteva măsuri rapide. În situația în care centrele de plasament nu mai primesc persoane, iar a apela la prieteni sau rude, nu este o opțiune din cauza izolării, autoritățile pot să se adreseze la rețele hoteliere pentru a caza persoanele care au nevoie urgentă. Doi, Poliția să elibereze ordine de restricție de urgență și să urmărească respectarea lor. Trei, proactiv să se monitorizeze persoanele care sunt la evidență ca agresori sau despre care au fost anumite sesizări.
Pe timp de criză, de pandemie trebuie să avem grijă de persoanele vulnerabile de lângă noi. Aceasta nu înseamnă doar cei care au un risc mai mare de îmbolnăvire de COVID-19, dar și cei care indirect sunt afectați de criza din țară. Pe lângă solidaritatea comunității, aceasta înseamnă și o prioritate la nivel guvernamental.
Psihologa Daniela Terzi-Barbăroșie:
despre cum să depășim conflictele în familie pe perioada pandemiei
Din cauza acestei situații – carantina, distanțarea socială și izolarea, precum și toate consecințele acestora (probleme financiare, stres, anxietate, comunicare tensionată, apatie, agresivitate, incertitudine etc.) care se întâmplă din cauza pandemiei COVID-19 – cu siguranță că în toate familiile și în toate relații există anumite schimbări și din păcate, de cele mai dese ori, acestea sunt negative.
Victimele abuzurilor și violenței domestice sunt deosebit de vulnerabile în condițiile carantinei sancționate de stat: captive în casă, cu abuzatorii, izolate de prieteni și familie, neprotejate de autorități. Unele persoane care se confruntă cu abuzuri fizice ar putea să nu caute ajutor medical pentru că aceasta ar putea spori riscul expunerii la coronavirus sau presupunând că nu pot să aibă acces la îngrijiri în spitale suprasolicitate de pacienții cu COVID-19. Totuși, pentru acest grup de persoane, a căror siguranță fizică și emoțională este în pericol, nu putem recomanda altceva decât să apeleze la serviciile ONG-urilor, Linia Fierbinte, aziluri, etc., și la poliție, în caz de necesitate. Deși alte țări au evidențiat în mod public emergența problemelor legate de sporirea violenței domestic și au avertizat alte țări cu privire la acest fenomen, nu am auzit ca și în Republica Moldova, Statul să fi luat anumite măsuri. Totuși, sectorul asociativ și-a continuat munca în această perioadă, respective, îndemn toate persoanele care nu se simt în siguranță acasă, să nu aștepte să treacă epidemia, pentru că poate fi prea târziu, ori prețul acestei „răbdări”, poate fi prea mare.
În același timp, există riscuri mari ca sporirea numărului de conflicte intrafamiliale și neînțelegerile care apar mai des în această perioadă, din cauza problemelor financiare și cele asociate activității profesionale, precum și diferențele de opinii (cu privire la necesitatea carantinei sau a igienei sporite, educația copiilor, gestionarea timpului, treburile casnice, etc.), la fel pot declanșa violență domestică în familiile în care nu a existat violență până la epidemie. În așa cazuri, pentru ca tensiunea și reacțiile agresive verbale să nu escaladeze, este recomandabil ca adulții din familie să discute deschis despre toate lucrurile care îi deranjează, despre disconfortul său și frustrările sale, astfel încât să se gestioneze conflictele în mod sănătos (prin cooperare, negociere, găsirea compromisului, etc.). Pentru a diminua impactul negativ al unui conflict familial cu potențial de escaladare și a ameliora atmosfera atunci când suntem antrenați într-o ceartă, este bine ca cei implicați să țină cont de următoarele reguli:
– păstrăm vocea calmă, nu folosim cuvinte urâte, nu jignim persoana cu care suntem în conflict;
– formulăm clar ce ne deranjează, fără reproșuri și fără amintirea trecutului dureros;
– utilizăm umorul și auto-ironia ori de câte ori este posibil; dar fără sarcasm;
– nu facem preuspuneri, nu interpretăm;
– acceptăm diferențele, ascultăm argumentele;
– nu luăm decizii care favorizează/ defavorizează doar pe o singură persoană;
– ascultăm dorințele celuilalt, dar ni le exprimăm și pe ale noastre;
– respectăm promisiunile;
– apreciem efortul celuilalt.
Totuși, recomandările de mai sus se referă la mediile familiale fără conflicte cronice și animozități acumulate. Dacă însă cuplul sau familia era dezorganizată și comunica disfuncțional și până la perioada carantinei, ar fi recomandabil ca pentru perioada aceasta să se stabilească un Tratat de pace, un fel de angajament pe care să și-l asume fiecare din cei implicați în relațiile conflictuale și prin care să se stopeze toate interacțiunile cu potențial mare de conflict, astfel familia concentrându-se doar la aspecte logistice, de organizare a vieții în comun pe perioada carantinei.
Deoarece în cazul stresului și a anxietății – dar în această perioadă toți avem așa stări, și este absolut firesc – se produc anumite perturbări în reacțiile chimice ale organismului nostru, este important să ne alocăm suficient timp pentru a ne gestiona întâi de toate propria stare emoțională. În special, este important acest lucru în cazul persoanelor impulsive, ale căror reacții verbale sau comportamentale preced procesarea informațiilor și astfel, se ajunge foarte ușor la conflicte conjugale sau familiale mari. Modalități de reducere a stresului sunt multe, dar e bine fiecare să știe ce exact îl/ o ajută mai mult atunci când este nervos/-oasă. Unii fac sport sau curățenie, alții își regăsesc liniștea comunicând cu o persoană-resursă sau urmărind copiii cum se joacă; sunt binevenite în acest sens tehnicile de relaxare (tehnici de respirație, antrenamentul autogen, relaxarea musculară progresiv, meditația, etc.).
La fel de important este să ne rezervăm timp pentru proiecte personale, activități individuale sau activități realizate cu alți membri ai familiei (copiii, de ex., animalele de companie) sau prieteni, colegi (prin comunicarea online). Reducerea timpului de interacțiune cu membrul de familie predispus la conflicte (partener-ul/-a, copilul, rudele etc,) este o tactică bună pentru situațiile mai critice. După ce însă persoana respectivă se echilibrează, este bine să reveniți la comunicare, doar că aceasta să se desfășoare preferabil după modelul comunicării asertive, în care fiecare se renunță la poziția agresivă sau submisivă și astfel comunicarea devine mai eficientă. În acest scop este bine să revizuiți anumite reguli de comunicare care ar putea preveni potențialele conflicte (de ex., „Atunci când ești furios pe șeful tău, îți rezervi timp să-ți treacă supărarea pe el, nu îți reverși furia pe copil”, „Când unul dintre noi are o stare mai proastă, va ieși la balcon să se ocupe de ce îi place și va reveni în casă doar după ce se liniștește” sau formulări mai scurte: Cere ajutor când ți-i greu, Nu folosim adjective urâte, Nu lovim copilul, etc.). Deseori, familiile au în mod tacit „stabilite” asemenea reguli, doar că în perioada carantinei este absolut evident că o mare parte dintre acestea nu mai pot fi aplicate, deoarece s-au schimbat foarte multe aspecte ale vieții unei familiei, și respectiv, totul trebuie revizuit, discutat, negociat și agreat. Dacă vrem să ieșim împreună din această carantină, trebuie să învățăm să facem asta. Este o situație fără precedent pentru fiecare dintre noi și prin urmare, cu toții avem de ajustat ceva, ca să rămânem funcționali și eficienți, în pofida epidemiei.
