Silvia Răileanu este o antreprenoare născută în Republica Moldova, raionul Telenești, satul Sărătenii Vechi, dar care și-a dezvoltat o frumoasă afacere cu sere în România. La vârsta de 15 ani a plecat la studii la Vaslui. Pe acele timpuri era foarte bucuroasă, deoarece bursa de studii pe care o primea în România era egală cu salariul mamei. Mai are și două surori, care la fel s-au mutat în România.
A studiat la facultatea de Drept la Timișoara și deși acum lucrează în cu totul alt domeniu, Silvia ne-a spus că studiile au ajutat-o enorm în ceea ce face, mai ales la accesarea de fonduri UE. Totodată, înțelege foarte bine ce înseamnă procedură, protocol, termene, angajamente, contracte, obligații.
Cum ați ajuns să dezvoltați o afacere în domeniul agricol? De ce anume în agricultură?
„În contextul în care în România poți să accesezi fonduri UE pentru a dezvolta o afacere, ne-am propus să ne încercăm și noi norocul. Inițial, ne gândeam la un spa cu apă termală, așa cum sunt multe în Ungaria. Dar cum investiția într-un spa modern, cu toate facilitățile, este mult mai mare decât investiția într-o seră ne-am reorientat. Ideea s-a înfiripat în timpul unei vacanțe/tur cu mașina prin mai multe țări UE. Am ajuns și în Amsterdam exact în perioada desfășurării „Greentech”- cea mai mare și cunoscută expoziție mondială pe domeniul agro. Ne-am înscris la un tur de vizitare a serelor. Îmi amintesc că m-am simțit foarte incomod, toți ceilalți participanți erau proprietari de sere, nu erau în vacanță. Scopul turului era atragerea de noi investitori, ceea ce am văzut ne-a trezit interesul și ne-am întors hotărâți să încercăm o afacere în agricultură”.
Din ce surse financiare ați inițiat afacerea?
„Finanțarea a fost de 15% din surse proprii, 25% din fonduri UE și restul credit. Ca să dezvolți o afacere în agricultură cu fonduri UE ai nevoie de teren și măcar 10% din bani. Noi am apelat la creditare, pentru că proiectul nostru era mult mai mare. O seră mică nu este fezabilă”.
Cât de greu a fost să vă dezvoltați, afirmați?
„Cel mai greu a fost să implementăm proiectul, să găsim finanțare, am petrecut în incinta băncii atât de mult timp, încât angajatul de la securitate credea că sunt angajată la bancă și mă lăsa tot timpul să urc la birourile de analiză și la directorat. Am învățat să fiu insistentă, să mă întorc a doua zi după ce eram refuzată sau chiar nu eram bagată în seamă. Când vrei credit de la bancă ca start-up istoricul persoanei, familia, aspectul, perseverența contează mult. Am încercat din toate puterile să par mai matură și mai experimentată decât eram. Accesul pe piață a fost relativ ușor, cererea pentru producție locală, cu capacitate de a asigura livrări și în extrasezon, este mare. Imperativ este să te aliniezi la standardele de livrare, să implementezi un sistem de gestionare a calității, să propui exact produsele de care retailerii au nevoie. Așa se face că cultivăm multe soiuri de roșii cherry de diferite culori și dimensiuni, le ambalăm personalizat pentru fiecare retailer. Logistic este mai greu, dar nu imposibil. În doi ani am reușit să câștigăm reputația de furnizor serios, care respectă termenul de livrare, condițiile de calitate”.
Ce culturi creșteți în sere, soiuri?
„Cultivăm doar specialități de roșii cherry, sunt soiuri atent selecționate de noi, principiul după care ne-am ghidat a fost gustul și aspectul. Sloganul nostru, marcă înregistrată, cu care ne-am făcut cunoscuți pe piață este „Roșii cu gust de roșii”. Cultivăm cherry galbene, cumato, alungite, rotunde, cu formă de căpșună”.
La ce etapă v-ați confruntat cu cele mai multe probleme?
„Cel mai greu a fost să găsim finanțare, fiind start-up nu aveam garanții suficiente. Dar soluții se găsesc, am gajat casa pentru început, am făcut proiectul în tranșe și am pus ipoteca succesiv pe sere. O altă problemă a fost să găsim un specialist, dar am rezolvat-o apelând la consultanți din Ungaria. Sunt aproape de noi, ne vizitează o dată pe săptămână, ne asigură asistență prin conferințe video, conectare online la computerul serei”.
De ce ați ales să faceți afacere în România și nu în Moldova?
„Nu am ales eu, viața mea este aici. Am plecat de la 15 ani la studii, evident că nu de viață ușoară. Acum însă, nu mă simt ca între străini, mă simt ca acasă. Nu știu dacă există finanțări în Moldova pentru investiții, nu cunosc deschiderea retailerilor pentru producția locală și cred că este destul de greu să faci import în Republica Moldova. Doar cu TVA și taxe vamale costul investiției crește cu o treime. Dar, cu toate acestea sunt mândră că sunt moldoveancă. Moldova m-a învățat să fiu puternică, muncitoare, răbdătoare, creativă, inventivă”.
Ce avantaje, oportunități vă oferă piața de acolo?
„Costuri mai mici cu investiție, fonduri nerambursabile, deschidere pentru achiziția de produse locale, posibilitate de a vinde în UE roșiile. Chiar și cadrul legislativ, care reglementează funcționarea întreprinderilor este mult mai stabil”.
Ce ar trebui să întreprindă producătorii de la noi ca să poată ajunge cu produsele sale pe piețele externe?
„Cred că taxele vamale reprezintă un impediment mare. Dar sigur se poate depăși, pentru că sunt deja produse moldovenești pe piața UE. Ca să prezinți interes pentru retaileri în primul rând, trebuie să respecți trei principii: calitate foarte bună, continuitate, cantități mari. Nimeni nu semnează un contract pentru 1000 de kg livrate săptămânal timp de 3 luni de vară, dar dacă livrezi cel puțin 10 tone/săptămânal, minim 10 luni pe an atunci e altă discuție. Vara toata lumea are producție, retailerii nu o să-i lase baltă pe furnizorii care le dau marfă și în extrasezon. Preferă să vândă calitate mai proastă vara, pentru că ei au nevoie de produse tot anul. Lipsesc cooperativele ca în UE, cu centre de depozitare a legumelor și fructelor. Doar așa se poate asigura puterea de negociere. Acesta este motivul pentru care mai construim o seră, pentru a ne crește puterea de negociere și pentru a fi tratați ca un partener important”.
Credeți că experiența fermierilor din România poate fi preluată și de agricultorii de la noi?
„Într-o oarecare măsură. Nici România nu stă prea grozav la capitolul agricultură. Iar în contextul în care orientarea politica este ciudat de incertă, nu știu ce se poate face. Moldova are nevoie de piață de desfacere externă, populația rurală înca asigură mult din consumul de legume, puterea de consum internă este mică”.
În ce măsură și cum ați fost susținuți de instituțiile statului în dezvoltarea afacerii?
„La nivel central sprijinul este aproape inexistent, subvențiile nu asigură un ajutor real, programele agricole ori sunt proaste ori inexistente. Dar cel puțin nimeni nu ne pune bețe în roate”.
Credeți că agricultura are viitor și cum își va reveni după situația curentă?
„Agricultura are viitor, dacă și noi, poporul, și guvernanții vor înțelege că o nație are viitor doar dacă reușește să se hrăneasca prin munca proprie, nu din import. Acum este momentul de a investi, sprijini agricultura. Dacă continuă criza cauzată de pandemia Covid-19 s-ar putea ca Turcia să nu mai exporte nici măcar producție de proastă calitate, care o importăm acum. În primul rând, trebuie să înțelegem că nimeni nu ne este dator cu nimic, nici părinții, nici vecinii, nici statul. Noi suntem datori să muncim, să găsim soluții și oportunități și să nu ne descurajăm. Ca și deviz în viață: „Dacă ți se închide o ușă, intra politicos pe geam”.
În contextul epidemiei de Covid-19 cu ce probleme vă confruntați?
„De mâncare omul are nevoie și pe vreme de pandemie, de război și în vremuri bune. Din punctul de vedere al realizării producției nu avem probleme. Dar s-ar putea să apară în lanțul de aprovizionare, din păcate România nu are producție proprie de caserole, carton, etc. Deocamdată, avem stocuri pentru următoarele 3 luni. Între timp, sigur vom găsi soluții”.
Ce planuri aveți pentru viitor?
„În acest moment lucrăm la următorul proiect, ne-am propus să mai construim o seră de 3 ha și o hală pentru sortate, ambalare. După ce se ameliorează criza și panica, cauzate de pandemie, începem construcția. Investițiile în producția locală sunt mai actuale ca niciodată, în acest context”.
Comentarii