Nicoleta Prestescu învață Științe Sociale Integrate la Universitatea Tehnică din Kaiserslautern și, până acum, ne-a povestit mai multe aspecte ale experienței sale de studii în cadrul proiectului nostru Universitatea #diez. În articolul de azi, Nicoleta ne povestește cum are loc procesul de învățare online la universitatea sa, în contextul crizei generate de COVID-19.
La momentul actual, avem în oraș 19 cazuri confirmate. În Landul Rheinland-Pfalz, universitățile se află acum în vacanță semestrială. Aș spune că suntem norocoși, pentru că de la începutul răspândirii virozei am fost izolați de masele de studenți, care s-ar fi aflat în campus și pentru că nu trebuie să ratăm prelegerile și materialul predat de profesori. Totuși, pentru că universitatea, de obicei, are grijă ca studenții să nu se plictisească în vacanță, întotdeauna aveau loc un șir de cursuri pregătitoare pentru următorul semestru, o mulțime de seminare pe care studenții puteau să le aleagă să le facă în vacanță ca să nu aibă următorul semestru prea încărcat.
Printre acești studenți mă număr și eu. Deja de mai bine de trei săptămâni particip în cadrul unui seminar online – Medienpädagogik. Încă de la începutul acestei pandemii, când încă nu era declarată stare de urgență și totul funcționa în mod normal, profesorii care organizează și predau acest seminar au luat decizia de a se autoizola și ne-au anunțat că seminarul va avea loc online și ne promiteau aceeași productivitate și eficiență. Dacă de la început eram sceptică și aveam dubii în privința succesului unui asemenea seminar, atunci acum, la finalul acestuia, pot afirma că a fost un succes și o idee extrem de potrivită și bine adaptată situației actuale.
Seminarul a fost organizat pe o platformă online – DFNconf – care asigură serviciul de conferințe. A fost creată o „sală de ședințe”, fiind configurată și adaptată propriilor cerințe, ținând cont de anumite proprietăți. Proprietățile unei săli de ședințe pe acest portal pot fi, de exemplu:
- dimensiunea camerei (adică numărul maxim posibil de participanți);
- restricții de acces (PIN, parole și alte metode de securitate);
- conexiunea sistemelor de management al învățării (LMS);
- sau doar conferințe telefonice.
Așa deci, toți participanții la seminar am primit un link prin care am accesat camera virtuală de conferințe. Toți aveam camerele video și microfoanele deschise, așa încât eram la un click distanță unul față de altul. În prima zi, am avut parte de teorie și am ascultat pasiv definiții, procese și exemple predate de profesoară. În a doua zi, am avut parte de quiz-uri realizate pe Kahoot!. Pentru a treia zi, am primit un șir de texte relevante extrase din cărți în format online, iar în cadrul seminarului am pregătit mindmaps-uri din cele învățate. Dacă vă întrebați cum am reușit să facem asta în grup? Foarte simplu! Prin intermediul unui brainstorming de calitate am împărțit rolurile. Fiecare persoană a devenit responsabilă de ceva anume, cum ar fi: titlu, definiții, personalități, exemple, probleme, teze, argumente, date statistice și empirice. Apoi am selectat persoana responsabilă de partea tehnică, cea care a deschis proiectul pe Freemind a proiectat ecranul și a transpus toate ideile noastre într-un mindmap. Pot să afirm că a fost distractiv și ne-a reușit să avem un proiect de succes.
Alți profesori de la alte facultăți obișnuiesc să își înregistreze prelegerile și să le posteze pe site-urile lor. Acum toți au devenit mult mai activi în mediul online și încearcă să își promoveze filmulețele studioase, prin care ne motivează să ne pregătim în continuare de examene, chiar dacă pentru moment toate au fost anulate.
Eu, la rândul meu, m-am autoizolat voluntar de mai bine de două săptămâni înainte ca să fie introdus ordinul. Continui să mă pregătesc de examenele care au fost anulate, am timp pentru mine, citesc, în sfârșit, cartea „Meteor” de Dan Brown uitată pe raft, ies neapărat zilnic o oră în pădurea de lângă casă, unde am norocul, de obicei, să fiu singură și să contemplu la zilele când tot acest coșmar va lua sfârșit. Săptămâna aceasta am rezolvat un puzzle de 2 000 de piese, idei despre următoarele ocupații am încă multe.
Organizațiile nonguvernamentale nu și-au suspendat activitatea, ci dimpotrivă cooperează și vin zilnic cu postări atractive pentru studenți, în care dau idei de ocupații. Primim zilnic notificări cu idei de gătit, cărți recomandate, ocupații în condiții de casă, mesaje motivante, tutoriale cu exerciții fizice, yoga și energizante.
De asemenea, elevii din școli și colegii au trecut la învățarea digitală. Profesorii profită din plin de sursele pe care le au la dispoziție și în fiecare zi trimit elevilor prin poștă electronică subiecte noi însoțite de sarcini de exersare. Astfel, nu au timp de ieșit la joacă în spații publice, nici de plictiseală sau de uitarea subiectelor învățate.
Spre final, vă îndemn să profitați acum din plin de timpul de care dispuneți, stați acasă și oferiți creierașului hrana spirituală de care atât de mult are nevoie!
Autoare: Nicoleta Prestescu
Carantina ne-a prins pe toți așa cum ne-a prins: fără pregătire psihologică sau emoțională și cu multe alte neajunsuri. În această situație, indiferent de vârstă, statut social sau job, majoritatea oamenilor trăiesc și experimentează același lucru: prima carantină din viața lor. În acest context, echipa #diez și-a propus să afle cum reușesc să facă față diferite persoane acestor circumstanțe care de altfel ne-au pus pe toți în aceeași barcă. Primele experiențe le-am cules de la elevi. Cum arată școala de acasă, ce le lipsește cel mai mult elevilor în această carantină și ce lucruri noi au reușit să învețe din toată această criză epidemiologică, aflați aici.
Dacă ai și tu o istorioară despre prima ta carantină, pe care ai vrea să o împarți cu cititorii noștri, nu ezita să ne scrii!
