Parlamentul a declarat marți stare de urgență pentru un termen de 60 de zile, începând cu 17 martie până la 15 mai, pentru a limita răspândirea coronavirusului de tip nou. Chiar dacă deputații din opoziție au cerut reducerea perioadei la 30 de zile, amendamentele acestora au fost respinse.

Premierul Ion Chicu a subliniat că autoritățile trebuie să fie pregătite pentru situația în care, din cauza epidemiei, Parlamentul nu se va putea întruni din nou, pentru a o prelungi. „Vă promit că dacă pericolul dispare, voi fi primul care voi veni în parlament pentru a cere anularea acestei stări”, a declarat prim-ministrul.

Starea de urgență presupune că principala instituție de luare a deciziilor este Comisia pentru Situații Excepționale, în frunte cu premierul.

Înainte de votarea proiectului de lege cu privire la declararea stării de urgență în Republica Moldova, Parlamentul a aprobat în două lecturi, cu votul a 74 de deputați, proiectul de modificare a legii cu privire la declararea stării de urgență. Principalele modificări se referă la faptul că, în perioada de stare de urgență, Parlamentul va putea adopta legi organice. 

Legea privind regimul stării de urgenţă, de asediu şi de război definește starea de urgență un ansamblu de măsuri cu caracter politic, economic, social şi de menţinere a ordinii publice, care se instituie provizoriu în unele localităţi sau pe întreg teritoriul ţării în caz de:

a) iminenţă a declanşării sau declanşare a unor situaţii excepţionale cu caracter natural, tehnogen sau biologico-social, ceea ce face necesară prevenirea, diminuarea şi lichidarea consecinţelor acestora;

b) existenţă a unui pericol pentru securitatea naţională sau ordinea constituţională, ceea ce face necesară apărarea statului de drept, menţinerea sau restabilirea stării de legalitate.

În perioada stării de urgenţă nu se admite modificarea Constituţiei, desfăşurarea alegerilor autorităţilor publice centrale şi locale şi a referendumurilor republicane şi locale. Pe durata stării de urgenţă, în funcţie de gravitatea situaţiei ce a determinat instituirea acesteia, poate fi restrîns, dacă este cazul, exerciţiul unor drepturi sau libertăţi ale cetăţenilor.

Pe durata stării de urgenţă, în funcţie de situaţia concretă, pot fi aplicate următoarele măsuri:

a) evacuarea provizorie a cetăţenilor din zonele ce prezintă pericol pentru viaţă şi asigurarea obligatorie a acestora cu locuri de cazare permanentă sau provizorie;

b) instituirea unui regim special de intrare şi ieşire din ţară;

c) dispunerea raţionalizării consumului de alimente şi de alte produse de strictă necesitate;

d) introducerea regimului de carantină şi luarea altor măsuri sanitaro-antiepidemice obligatorii;

e) efectuarea, în modul stabilit de lege, a  rechiziţiilor de bunuri în scopul prevenirii şi lichidării consecinţelor situaţiilor care au impus declararea stării de urgenţă;

f) stabilirea unui regim special de lucru pentru agenţi economici şi instituţii publice, soluţionarea altor chestiuni privind activitatea acestora, necesare desfăşurării lucrărilor de salvare-deblocare şi a altor lucrări de neamînat;

g) modificarea procedurii de numire în funcţie şi de destituire a conducătorilor agenţilor economici şi ai instituţiilor publice;

h) interzicerea demisiei lucrătorilor, cu excepţia cazurilor prevăzute de actele normative, pentru această perioadă;

i) chemarea cetăţenilor pentru prestări de servicii în interes public în condiţiile legii;

j) introducerea unor reguli speciale de utilizare a mijloacelor de telecomunicaţii.