Festivalul de film documentar pentru drepturile omului One World 2020 a început joi, 5 martie, la Praga, cu premiera europeană a filmului Honeyland. Tema festivalului în acest an e schimbarea climei, iar spotul de promovare arată un cerb care aleargă prin pădure, transformându-se treptat într-o cămilă, în timp ce pădurea degradează într-un deșert.
Honeyland, documentar din Macedonia de Nord care a câștigat un car de premii și două nominalizări la Oscar, e filmul-vedetă al ediției din acest an și biletele pentru cele 4000 de locuri din cinematograful Lucerna au fost toate vândute cu ore înainte de film.
Honeyland fost ales pentru deschidere fiindcă povestea filmului e o parabolă reală despre epuizarea resurselor naturale și atitudinea iresponsabilă a oamenilor față de mediu.
Protagonista e Hatidje - o turcoaică din Macedonia de Nord, care adună miere de la albini sălbatice. Stupii ei sunt se află ba în trunchiul unui copac căzut peste un râu, ba în peretele unei case de piatră ruinate, ba în coasta unui mic canion. Hatidje le cântă albinelor și se ține de o lege străveche - jumătate vouă, jumătate mie.
Singurătatea ei din satul părăsit unde a rămas doar ea și maică-sa e tulburată de o familia văcarului nomad Hüseyn Sam. Nevoit să întrețină o droaie de copii, Hüseyn își cumpără stupi și se apucă și el de albinărit. Sub presiunea unui neguțător și în pofida avertismentelor lui Hatidje, Hüseyn ia toată mierea de la albinele sale, care, numeroase și flămânde, atacă albinele lui Hatidje. Aceasta îi arată lui Hüseyn un pumn de albine moarte dintr-un stup distrus, dar el refuză să accepte orice responsabilitate. După ce strică echilibrul natural din regiune până în punctul în care nu mai e profitabil să stea acolo, nomadul Hüseyn își strânge vacile și castrafuțele și pleacă mai departe.
Contrastul dintre Hatidje și vecinul său se vede până și în comportamentul albinelor, care par să nu o atingă pe Hatidje, dar îl mușcă pe Hüseyn și familia sa.
Ce-i lipsește la subtilitate, Honeyland compensează prin frumusețe...
Mesajul acestui documentar e limpede. Hatidje întruchipează un ideal: tradiție și sustenabilitate, dezvoltare durabilă în armonie cu natura, iar Hüseyn reprezintă modernitatea iresponsabilă, goana după profit rapid și fuga de consecințe.
Ce-i lipsește la subtilitate, Honeyland compensează prin frumusețe. Regizorii au făcut acest documentar din peste 400 de ore filmate și au prins scene și cadre care sunt miere pentru ochi. E o scenă când Hatdije privește câmpia și dealurile de sus, de pe o stâncă, de parcă veghează protector asupra lor. Seamănă în acel moment cu o eroină din filmele americane cu super-eroi, o Wonder Woman mai mărunțică și cu basma.
Povestea lui Hatidje va fi urmată de 132 de alte documentare, care vor fi proiectate până pe 14 martie, când vor fi anunțați câștigătorii celor câteva competiții ale festivalului. În competiția internațională participă și filmele românești Colectiv și Acasă, my home.
