Prinși la datorie. Corespondența secretă din 120 de țări nu era secretă pentru SUA și Germania

PE SCURT

Zeci de ani la rând, serviciile secrete americane și germane au interceptat comunicările criptate  ale guvernelor din peste 120 de țări. Acest lucru a fost posibil datorită achiziției companiei elvețiene Crypto, lideră pe piața mondială a tehnologiei criptografice din a doua jumătate a secolului XX.

Despre conexiunea dintre Crypto și serviciile speciale se arată într-o anchetă comună a ziarului american The Washington Post, canalul de televiziune german ZDF și canalul de televiziune elvețian SRF. Jurnaliștii au obținut acces la documentele serviciilor de informații din Statele Unite și Germania și, de asemenea, au discutat cu foști angajați ai acestor servicii speciale și oameni care au lucrat la Crypto.

PE LUNG

Fondatorul Crypto este originar din Imperiul Rus. A început să colaboreze cu SUA în timpul celui de-al doilea război mondial

Crypto a fost fondată de un originar din Imperiul Rus, Boris Hagelin. S-a născut în 1892, în tinerețe s-a mutat în Suedia. Acolo, Hagelin și-a făcut studiile și a început să creeze dispozitive de criptare. În 1940, inventatorul și soția sa au plecat în Statele Unite, unde el a semnat un contract pentru furnizarea de mașini portabile de criptare M-209 pentru armata americană. După al doilea război mondial, Hagelin s-a mutat în Elveția unde și-a deschis propria companie numită Crypto.

SUA erau îngrijorate că țările inamice vor cumpăra mașinile lui Hagelin. În 1951, inventatorul a acceptat să-și vândă dispozitivele sale cele mai sofisticate numai acelor state care erau aprobate de serviciile de informații americane. În schimb, el primea 700.000 USD pe an pentru a compensa profiturile pierdute. Afacerea a avut loc nu numai datorită dorinței lui Hagelin de a avea Statele Unite ca principal client, dar și prieteniei sale cu William Friedman, un alt originar al Imperiului Rus, cunoscut drept „tatăl criptografiei americane”.

În anii 1960, colaborarea lui Hagelin cu serviciile de informații americane nu a făcut decât să se consolideze. Agenția Centrală de Informații (CIA) a obținut brevetul pentru dispozitivele Crypto și a început să plătească anual companiei nu numai 700 de mii de dolari pentru veniturile pierdute, ci și 10 mii de dolari pentru marketing, astfel încât să nu-și piardă poziția de pe piață.

Prima mașină criptografică Crypto a apărut în anii ’60. „Miezul” a fost conceput  de serviciul de spionaj din SUA

Hagelin crea mașini mecanice de criptare. Când în anii ’60 dispozitivele electronice au început să apară, inventatorul a avut nevoie de ajutor pentru a se adapta la noile tehnologii. El a fost ajutat de Agenția de Securitate Națională a SUA (NSA). Agenția a dezvoltat designul intern al H-460, mașina de criptare electronică Crypto, lansată în 1967.

Astfel,serviciile secrete din SUA au obținut acces la algoritmii de criptare Crypto și le-au putut manipula. Acest lucru a accelerat incredibil decriptarea mesajelor serviciilor secrete, armatelor și departamentelor diplomatice din alte țări: descifrarea, pentru care anterior era necesar luni de muncă, dura acum doar câteva secunde.

În documentele CIA, citate de The Washington Post, noua fază a colaborării cu Crypto a fost  descrisă cu entuziasm: „Imaginează-ți că guvernul american convinge un producător străin să folosească echipamentul în avantajul lor. Vorbim despre o lume nouă ”

În anii ’70, serviciile secrete americane și germane au cumpărat Crypto pentru șase milioane de dolari

SUA intenționa să achiziționeze Crypto de mult timp, dar tranzacția a fost tărăgănată de disensiunile dintre CIA și NSA. Aceasta a continuat până în 1967, când serviciile secrete din Franța și FRG s-au oferit să cumpere compania. Hagelin a refuzat, însă trei ani mai târziu a vândut Crypto Statelor Unite și Republici Federale Germania. Lui i s-au plătit aproximativ 5,75 milioane de dolari. Serviciul Federal German de Informații și CIA au primit acțiuni egale în cadrul companiei.

Noii proprietari ai Crypto reprezenta un secret chiar și pentru consiliul de administrație al companiei. Excepția a fost doar unul dintre membrii săi, un confident al lui Hagelin Sture Nyberg. Între timp, Serviciul Federal German de Informații și CIA participau activ la gestionarea afacerii și căutau noi clienți. Acestea au atras Motorola și Siemens să coopereze și au obținut, de asemenea, contracte majore cu Arabia Saudită. Pentru aceasta, serviciile secrete  au mituit oficialii saudiți cu ceasuri Rolex și tururi la bordeluri elvețiene.

Afacerile Crypto mergeau bine: în 1970-1975, vânzările Crypto au crescut de la 15 la 51 de milioane de franci elvețieni (aproximativ 19 milioane de dolari). Fondatorul companiei Boris Hagelin a murit în 1983.

Echipamentele Crypto au fost folosite în 120 de țări. SUA și Germania le-au citit toate mesajele secrete

În anii 1950-2000, echipamentele Crypto au fost utilizate de mai mult în 120 de țări. Doar jumătate dintre acestea sunt cunoscute, în principal este vorba despre statele din Europa (inclusiv Vaticanul), Asia de Sud și de Sud-Est, Africa și America de Sud. De asemenea, se știe că printre cumpărătorii de echipamente Crypto nu figurau Rusia și China, iar Israel, Suedia, Elveția și Regatul Unit au știut despre adevărații proprietari ai companiei și au primit unele informații secrete de la ei.

Cu ajutorul dispozitivelor Crypto, Statele Unite și Germania au citit corespondența autorităților iraniene în timpul capturării diplomaților americani din Teheran în 1979, au monitorizat mișcările armatei argentiniene în timpul războiului Falkland din 1982, au știut despre planurile de răsturnare a dictatorilor din America de Sud și au ascultat cum oficialii libieni s-au felicitat reciproc pentru explozia de la discoteca din Berlin, în 1986.

Prin decriptarea mesajelor, serviciile secrete aflau informații, care uneori le puneau într-o situație dificilă. Potrivit lui Bobby Ray Inman, care a fost directorul adjunct al CIA și directorul  NSA la sfârșitul anilor 1970 și începutul anilor 1980, subordonații săi au aflat că Billy Carter – fratele președintelui Jimmy Carter – a primit bani de la dictatorul libian Muammar Gaddafi în schimbul activității de lobby pentru interesele sale la Washington.

În anii 90, Crypto s-a pomenit în centrul unui scandal. Germania a părăsit compania, iar SUA a continuat s-o folosească

Principala țintă a supravegherii a fost Iranul. Această țară a încheiat contracte majore cu Crypto, iar CIA a citit de la 80% la 90% din mesajele conducerii acesteia. Autoritățile iraniene au început să bănuiască că ceva nu este în regulă, iar în 1992 l-au arestat pe Hans Buhler, în vârstă de 51 de ani, care era considerat cel mai de succes manager de vânzări Crypto. El a fost eliberat nouă luni mai târziu – când compania a plătit o răscumpărare de un milion de dolari. Buhler nu știa despre relația Crypto cu CIA și Serviciul Federal German. Dar bănuia că Iranul știa despre angajatorul său mai multe decât el însuși.

El a început să-și împărtășească suspiciunile cu presa și chiar a apărut la televiziunea elvețiană împreună cu Peter Frutiger (numele său nu a fost dat publicului atunci). Conform documentelor CIA, acesta era un fost inginer Crypto care a fost concediat în 1977 pentru că a remediat vulnerabilitățile care au permis citirea mesajelor Guvernului sirian. Din cauza scandalului, unii angajați Crypto s-au concediat, iar cinci țări au reziliat contractele (Iranul nu a fost printre acestea).

Principala consecință a crizei a fost retragerea din Crypto  a serviciilor de informații din Germania. Nu a fost o surpriză, întrucât germanii aveau de mult timp neînțelegeri cu americanii: acestea discutau dacă este permisă urmărirea țărilor aliate cu ajutorul Crypto (CIA credea că da, Serviciul Federal German – nu).

În 1993, Serviciul Federal German și-a vândut cota din Crypto către CIA pentru 17 milioane de dolari. În anii următori, piața a trecut de la hardware la criptare software, Crypto nu a putut să se reconfigureze și a încetat să fie profitabilă, dar a continuat să servească drept sursă de informații pentru CIA. Serviciul secret a vândut compania abia în 2018 – cel mai probabil pentru 50-70 de milioane de dolari.

Elveția a anunțat o anchetă privind conexiunea Crypto cu agențiile de informații

Activele Crypto au fost cumpărate de două companii: Crypto International și CyOne Security. Crypto International (care a primit marca producătorului de echipamente de criptare) a declarat că nu știa despre conexiunea Crypto cu CIA și SFG și intenționează să inițieze un control. CyOne Security, care furnizează sisteme de securitate autorităților elvețiene, a refuzat să vorbească despre istoria Crypto, dar a dat asigurări că compania lor nu este conectată la serviciile de informații străine. În același timp, CyOne Security este condusă de un fost director al Crypto.

Foștii angajați Crypto care au discutat cu reporterii, se simt înșelați. „Crezi că faci un lucru bun, creând dispozitive sigure. Și apoi se dovedește că ai înșelat clienții”, a spus pentru Washington Post, inginerul inginerul Jurg Sperndli, care a lucrat la Crypto timp de 16 ani și a considerat algoritmii săi suspecți. 

Totuși, persoanele implicate în supraveghere nu se grăbesc să își ceară scuze. „Dacă simt o remușcare? Zero. A fost o sursă de informații foarte valoroasă ”, a declarat șeful adjunct al CIA, Bobby Ray Inman.

După publicarea anchetei despre Crypto, autoritățile elvețiene au anunțat că verifică conexiunea companiei cu serviciile de informații străine. În același timp, documentele CIA și SFG indică faptul că Elveția știa de mult timp despre adevărații proprietari ai Crypto și a fost una dintre puținele țări care au primit echipamente de criptare sigure de la companie. CIA și SFG au refuzat să comenteze ancheta, dar nu au contestat autenticitatea documentelor citate în ea.

Am absolvit facultatea de litere, dar lucrez în jurnalism din '98. O perioadă îndelungată am fost știristă profilată pe teme economice și sociale. Din 2014 lucrez la Moldova.org, unde am descoperit toată paleta de culori ale presei online. Îmi place să scriu materiale explicative și analitice. Politica editorială a redacției mi-a permis să-mi lărgesc viziunile asupra mai multor aspecte ale vieții.

Preluarea textelor de pe Moldova.org se realizează doar în limita maximă de 2000 de semne, cu 2 link-uri directe spre articolul citat în prima și ultima propoziție a fragmentului preluat. Fotografiile/infograficele de pe platforma moldova.org pot fi preluate în număr de maxim 2 bucăți per material și doar cu menționarea Moldova.org și numele autorului/autoarei.