De ce trebuie să vezi „Parazitul”, filmul cu patru Oscaruri

PE SCURT

Filmul coreean „Parazitul” a luat duminică patru statuete Oscar. Pelicula scoate în evidență lupta de clasă, între „două ghetouri: de lux și de sărăcie”, fapt pentru care rezonează cu publicul din întreaga lume.

„Ceea ce dorește să simtă publicul este aceeași temere, teroare și anxietate pe care le simte față de lume: catastrofa climatică iminentă, abuzurile față de drepturile omului și decalajul tot mai mare între bogați și săraci”, spune regizorul filmului Bong Joon Ho.

Totuși, „comedia neagră” nu este pe placul tuturor, iar aproape toate filmele care au luat premii importante la Oscar sunt de o cruzime specială”, spune critica de film Irina Margareta Nistor.

PE LUNG

„Parazitul” este un fenomen mondial, scriu cei de la revista săptămânală de divertisment din New York Variety. Potrivit lor, este unul dintre puținele filme coreene care au ajuns să fie populare în Statele Unite ale Americii. Aici filmul a făcut vânzări de 12,5 milioane de dolari și posibil să devină unul dintre cele mai vândute filme de limbă străină. La nivel global, acesta a obținut peste 109 milioane de dolari din bilete.

Succesul „Parazitului” îl aduce pe regizorul Bong Joon Ho în fața altor spectatori, dintre care mulți probabil nu sunt familiarizați cu munca sa anterioară. Asta le permite să descopere un regizor – un maestru al schimbării stărilor de spirit și genurilor încețoșate. „Parazitul” este dintr-o dată o comedie neagră, o dramă socială cruntă și un thriller, alunecând adesea de la râs la violență șocantă în aceeași scenă.

Filmul îl reunește pe Bong cu Tom Quinn, fondatorul și CEO al studioului indie Neon, care a fost distribuitorul regizorului de multă vreme. Cei doi au lucrat împreună la cinci dintre cele șapte filme ale lui Bong.

De ce „Parazitul” rezonează cu publicul din întreaga lume? 

Bong Joon Ho zice că are nevoie de mult timp ca să înțeleagă de ce filmul rezonează cu publicul din întreaga lume. Regizorul nu a anticipat, nu a planificat și nu a prevăzut nimic din ce s-a întâmplat din luna mai 2019 (când a obținut premiul Palme d’Or de la Cannes) până acum. Potrivit lui, povestea este universală despre bogați și săraci. „Dar poate este ceva mai mult”, continuă el.

Partenerul lui Bong, Tom Quinn a menționat că în acest film nu există răi și nu există participanți nevinovați. „Cred că este o relație circulară pe care o are fiecare personaj. Și toată lumea din acest film este un parazit. S-ar putea să trăiești în Coreea sau în SUA, dar trăim în capitalism”, a declarat Quinn. Acesta menționează că filmul vorbește despre problemele la care se raportează întreaga lume.

Două ghetouri: de lux și de sărăcie

Scriitorul Vasile Ernu vede cele două lumi în care se împarte filmul în două ghetouri: de lux și de sărăcie. „Cei săraci sunt atât de săraci că trebuie să fure wi-fi de la vecini. Familia săracă ajunge treptat, prin diverse „șmecherii”, să lucreze pentru familia bogată, să îndeplinească funcțiile cele mai importante în intimitatea familiei. Tatăl devine șoferul personal al familiei bogate, mama devine „femeia de casă” care face tot – de la curățenie la mâncare – fratele o învață engleza pe adolescenta familiei, iar sora devine profesoară de desen și art-therapy pentru mezinul familiei bogate. Singura problemă e că familia bogată nu știe că cei patru sunt o familie: acesta este un secret păzit strașnic de familia săracă”, scrie Ernu pentru Libertatea.

Un alt lucru important pe care l-a remarcat scriitorul în film este despre povestea mirosului. „Secretul că cei patru sunt împreună sau aparțin unui grup comun, unei familii, îl descoperă juniorul familiei bogate. Jucându-se cu ei în prezența părinților el strigă: tată, dar toți miros la fel, au un miros comun. Asta-l pune pe gânduri pe tatăl-arhitect, căci și lui mirosul șoferului îi amintea de ceva demult uitat. Acești angajați sunt perfecți: au un singur cusur, mirosul. E un miros neplăcut care-i spune că ceva nu e în regulă cu acești angajați”, povestește Vasile Ernu.

„Elita”, oamenii de la suprafață au un alt miros, folosesc toate uleiurile și parfumurile lumii pentru a-și dovedi superioritatea. Transpirația, mirosul „natural” este ceva damnabil, inferior. Oare la noi nu „mirosul sărăciei” e groaza parveniților? 

„Filmul scărilor”

Bong și-a numit creația „filmul scărilor”. Apartamentul la demisol al familiei Kim are ferestre care abia ajung deasupra pământului. În timp ce casa este sub pământ, familia „vrea să creadă că este deasupra solului”. Casa lor este un purgatoriu arhitectural în care abia se atinge pragul de trai acceptabil. Este o reflectare potrivită a stărilor lor psihologice: rele, dar totuși de nădejde, scrie Vulture.com.

Împușcarea finală din film „este o crimă sigură”, potrivit lui Bong. „Imaginați-vă un soldat care împușcă un inamic. Acesta se apropie de persoana decedată și îl mai împușcă o dată în cap. Acesta este sigur ucis. Asigurarea finală. Asta a vrut să facă sfârșitul”, menționează autorul articolului E. Alex Jung.

„Poate dacă filmul se încheie unde se îmbrățișează, publicul se poate gândi „Oh, este imposibil să cumperi acea casă”. Dar camera coboară la jumătatea subsolului. Este destul de crud și trist, dar am crezut că este real și sincer pentru public. Știm cu toții că acest copil nu va putea să cumpere acea casă. Am simțit că sinceritatea este potrivită pentru film, chiar dacă este tristă”, explică regizorul.

Deși filmele sale nu sunt neapărat autobiografice, ele sunt personale în sensul că ceea ce dorește să simtă publicul este aceeași temere, teroare și anxietate pe care le simte față de lume: catastrofa climatică iminentă, abuzurile față de drepturile omului și decalajul tot mai mare între bogați și săraci. Detaliile din filmul „Snowpiercer” despre copiii mici care sunt folosiți ca forță de muncă pentru a menține motorul în funcțiune, de exemplu, au fost inspirați de noutățile din lume despre aceste practici. De asemenea, „Parazitul” s-a inspirat din „Surorile Papin”, două menajere care și-au ucis angajatorii în Franța anilor ’30. Ororile din filmele lui Bong  reflectă adesea ceea ce vede în lume.

„Există oameni care luptă din greu pentru a schimba societatea. Îmi plac acei oameni. Posibilitatea de a face ca publicul să simtă ceva adevărat și crud este una dintre cele mai mari puteri ale cinematografiei. Nu fac documentare sau propagandă aici. Nu este vorba despre a vă spune cum să schimbați lumea sau cum ar trebui să acționați, pentru că ceva este rău, ci mai degrabă să vedeți greutatea teribilă, explozivă a realității. Asta cred că este frumusețea cinematografiei”, a declarat regizorul.

„Ar rușina mulți participanți la ceremonia Oscar”

Jurnaliștii de la BBC au numit acest film o parabolă comedie-horror. Înainte de premiile Oscar, ei au spus că filmul sud-coreean va fi prima producție în limba engleză care nu a obținut premiul de vârf, un moment care ar fi un pas simbolic pentru a pune capăt dominației globale percepute a cinematografiei americane

Cei de la BBC au mai menționat că este un film care arată decalajul dintre nevoi și lipsuri atât de tranșant, cu siguranță ar rușina mulți participanți la ceremonia Oscar.

Duminică a avut loc cea de-a 92-a ediție a galei Academiei americane de film. Filmul a devenit prima peliculă într-o limbă străină care câștigă premiul pentru cel mai bun film în istoria de 90 de ani a Oscarurilor.

„Parazitul” a primit premiul Oscar pentru cel mai bun film, cel mai bun lungmetraj internațional, cel mai bun scenariu original. Regizorul Bong Joon-ho a primit premiul Oscar pentru regie.

Critica de film Irina Margareta Nistor a spus la RFI că aproape toate filmele care au luat premii importante la Oscar sunt de o cruzime specială, iar marele câștigător reprezintă o alegere bizară și nu merita patru statuete.

„Aproape toate filmele care au intrat în discuție și care au luat câte un premiu sunt de o cruzime specială, fie că e vorba de o cruzime psihică pe finalul vieții lui Judy Garland (Renee Zellweger a primit premiul Oscar pentru cea mai bună actriță, pentru rolul din „Judy”), fie că e vorba de cruzime și la propriu și la figurat la Joker (Joaquin Phoenix a fost recompensat cu Oscar pentru cel mai bun actor în rol principal pentru interpretarea din Joker), fie că este vorba de Once upon a Time… in Hollywood, unde e partea mai violentă a lumii cinematografice (asasinarea actriței Sharon Tate), iar Povestea unei căsnicii/Marriage Story  e mai degrabă povestea unui divorț. Iar englezii au rămas pe dinafară, dacă tot au ieșit din UE, au ieșit și de la Oscar. Cam asta e cu 1917, care e un film absolut remarcabil și care trebuie văzut”, a menționat critica de film.

Din 2016 scriu despre drepturile femeilor, violența domestică și hărțuire sexuală. Apoi mă concentrez pe democrația locală, reforma administrației publice și pe cum oamenii din sate pot avea condiții mai bune de trai. Îmi pun întrebări despre ce ne doare pe noi, ce iubim și ce ne face mai puternici, iar răspunsurile le găsesc în istoriile umane care apar pe Moldova.org.

Preluarea textelor de pe Moldova.org se realizează doar în limita maximă de 2000 de semne, cu 2 link-uri directe spre articolul citat în prima și ultima propoziție a fragmentului preluat. Fotografiile/infograficele de pe platforma moldova.org pot fi preluate în număr de maxim 2 bucăți per material și doar cu menționarea Moldova.org și numele autorului/autoarei.